Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 3934/05
introdusă de Iurie FIONAT
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 8 iulie 2008 într-o cameră compusă din:
Lech Garlicki, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi dl Lawrence Early, Grefierul Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 20 decembrie 2004,
Examinînd decizia de a aplica articolul 29 § 3 din Convenţie şi de a examina în acelaşi timp admisibilitatea şi fondul cauzei,
Examinând declaraţiile oficiale ale părţilor privind acceptarea reglementării amiabile a prezentei cauze,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Iurie Fionat, este cetăţean a Republicii Moldova, născut în 1965 şi care locuieşte în Chişinău. Reclamantul a fost reprezentat în faşa Curţii de dl I.Manole, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei.
Circumstanţele cauzei, prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
La 30 iunie 2003 judecătoria Centru a dispus Primăriei Chişinău să repartizeze o locuinţă reclamantului şi familiei acestuia în conformitate cu cerinţele legale. Nu a fost depus nici un apel şi hotărîrea a devenit definitivă după 15 zile.
Departamentul de executare a deciziilor judiciare a Ministerului Justiţiei (“Departamentul”) a stabilit Primăriei diferiţi termeni limită pentru a executa hotărîrea respectivă, însă aceasta rămînea a fi neexecutată din cauza lipsei unei locuinţe disponibile.
Reclamantul a găsit un apartament vacant în Chişinău şi a solicitat Departamentului să fie executată hotărîrea judecătorească prin repartizarea apartamentului respectiv. La 8 august 2003 Departamentul a luat la evidenţă apartamentul în cauză şi a interzis Primăriei să dispună de el. De asemenea a dispus acesteia să elibereze reclamantului un bon de repartiţie, în conformitate cu legea, pentru a confirma posesia reclamantului asupra apartamentului
Conform reclamantului, acesta şi familia lui s-au stabilit în apartamentul respectiv cu acordul Departamentului. Nu este clar dacă reclamantul a primit bonul de repartiţie ce urma a fi eliberat de Primărie. După ce s-a stabilit în apartament, reclamantul împreună cu familia sa a efectuat anumite lucrări de reparaţie.
La 30 octombrie 2003 reclamantul a fost informat de către procurorul A.G. despre faptul că la 20 octombrie 2003 i-a fost acordată permisiunea din partea Primăriei pentru construcţia unui apartament individual planificat pe teritoriul aferent apartamentului unde reclamantul locuia.
Ca urmare a refuzului reclamantului de a elibera apartamentul, acesta şi familia sa au fost evacuaţi forţat la 3 noiembrie 2003 de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC).
Reclamantul a depus o plîngere la Procuratura Generală în legătură cu măsurile ilegale care au fost luate în privinţa familiei sale, însă plîngerea a fost respinsă odată ce repartizarea apartamentului în litigiu procurorului A.G. a avut loc “ca urmare a solicitării Procurorului General din 15 aprilie 2004, pentru a obţine permisiunea pentru A.G. de a planifica şi de a construi o nouă locuinţă”. Reclamantul nu a atacat decizia menţionată în instanţa de judecată.
La 3 decembrie 2003 Departamentul a anulat încheierea sa din 8 august 2003 adoptată în legătură cu repartizarea apartamentului în cauză.
În legătură cu cererea depusă de reclamant de a i se repartiza un alt apartament, Departamentul, prin încheierea din 28 aprilie 2004, a dispus să fie repartizat apartamentul în cauză reclamantului. De asemenea Departamentul a dispus Primăriei să emită un bon de repartiţie pe numele reclamantului.
La 7 iulie 2004, Primăria a informat Departamentul şi reclamantul despre faptul că apartamentul în cauză, a cărui repartizare a fost dispusă printr-o nouă încheiere, nu era în proprietatea sa şi mai mult, nu întrunea condiţiile necesare pentru locuit, întrucît era deteriorat. Astfel, nu putea fi repartizat reclamantului.
Cererea repetată a reclamantului de a-i fi repartizat apartamentul deteriorat a fost respinsă din aceleaşi motive.
Hotărîrea judecătorească din 30 iunie 2003 a fost executată la 13 octombrie 2005.
PLÎNGERI
Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat prin omiterea executării hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.De asemenea reclamantul a invocat că omisiunea de a executa hotărîrea în cauză a condus la încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, garantat de articolul 1 din Protocolul Nr.1 din Convenţie.
ÎN DREPT
La 29 ianuarie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie din partea Guvernului:
“Eu, Vladimir Grosu, Reprezentantul Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că Guvernul Moldovei este dispus să achite suma de 2 000 (două mii) euro dlui Iurie Fionat în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Acestea vor fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europenepe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 30 ianuarie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
“Eu, I. Manole, reprezentantul reclamantului în acest caz, am luat cunoştinţă de faptul că Guvernul Moldovei este dispus să achite suma de 2 000 (două mii) euro dlui Iurie Fionat în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Acestea vor fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europenepe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Accept această propunere şi retrag toate pretenţiile contra Moldovei în legătură cu faptele care au fost invocate în această cerere. Declar, că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia act de declaraţiile semnate de către părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului în sensul Convenţiei şi Protocoalelor sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, articolul 29 § 3 din Convenţie nu este aplicabil prezentei cauze şi cererea urmează a fi radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste considerente, Curtea, în unanimitate,
Decide radierea cererii de pe rol.
Lawrence EarlyLech Garlicki
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy