©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cerere nr. 45312/11
Ana Maria FRIMU împotriva României
şi alte 4 cereri,
(a se vedea lista anexată)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită pe 7 februarie 2012 în Camera compusă din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
Având în vedere cererile de mai sus introduse la data de 19 iulie 2011,
În urma deliberării, pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. Reclamantele, doamnele Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu, au cetăţenie română şi sunt născute în anii 1951, 1950, 1954 şi, respectiv, 1948, având domiciliile în Sfântu Gheorghe şi, respectiv, Sâncraiu. Reclamantele sunt reprezentate în faţa Curţii de către dna A. Hărăstăşanu, avocată din Baroul Braşov.
A. Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, după cum au fost ele prezentate de reclamante, se pot rezuma după cum urmează.
3. Reclamantele s-au pensionat între anii 2006 şi 2008, după ce lucraseră ca grefiere la parchetele şi instanţele din judeţul Covasna, timp de peste treizeci de ani.
4. Pensiile lor, calculate în conformitate cu Legea nr. 567/2004 privind personalul auxiliar din cadrul parchetelor şi instanţelor, erau într-un cuantum între 3.109 lei româneşti (RON) şi 4.785 RON. În conformitate cu Legea susmenţionată, valoarea pensiilor reprezenta, în medie, 80% din ultimul salariu brut acordat înainte de pensionare. Legea stipula că, dacă pensia calculată pe baza Legii nr. 567/2004 era mai mare decât pensia calculată în conformitate cu Legea nr. 19/2000 privind regimul general al pensiilor, diferenţa era susţinută de bugetul de stat.
5. Prin Legea nr. 119 din 30 iunie 2010, pentru asigurarea unui echilibru bugetar, în perioadă de criză economică, mai multe sisteme speciale de pensii, printre care şi cel al personalului auxiliar din justiţie, au fost abrogate. În termen de treizeci de zile de la data intrării în vigoare a noii legi, pensiile au fost recalculate în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 19/2000, adică în funcţie de vârsta de pensionare, durata şi valoarea contribuţiilor. Consecinţa introducerii acestui nou sistem a fost reducerea pensiilor reclamantelor cu aproximativ 70%.
6. La fel ca multe alte persoane afectate de eliminarea sistemelor speciale de pensii, reclamantele au contestat deciziile administrative prin care le-au fost stabilite noile drepturi de pensie.
7. Invocând prevederile Constituţiei şi ale Convenţiei, precum şi jurisprudenţa Curţii, ele au invocat o atingere disproporţionată a dreptului de proprietate ca urmare a reducerii substanţiale şi definitive a pensiilor lor.
8. Prin hotărârile pronunţate între 11 noiembrie 2010 şi 7 aprilie 2011, Tribunalul Covasna a admis cererile, a anulat dispoziţiile de recalculare a pensiilor, menţinându-le pe cele vechi. Instanţa a constatat că reducerea a constituit o ingerinţă în dreptul de proprietate, ingerinţă care nu era proporţională cu scopul urmărit, şi anume restabilirea echilibrului bugetar, deoarece era definitivă şi făcea referire la mai mult de jumătate din valoarea pensiei, punând astfel în pericol menţinerea unui nivel de trai decent. În plus, instanţa a constatat că schimbarea metodei de calcul nu poate fi aplicată retroactiv, în cazul persoanelor care erau deja pensionate în conformitate cu Legea nr. 567/2004.
9. Casa Judeţeană de Pensii a formulat recursuri în aceste cauze. Reclamantele au obiectat şi au invocat mai multe hotărâri definitive ale curţilor de apel care dăduseră câştig de cauză persoanelor ce se aflau într-o situaţie identică cu a lor.
10. Curtea de Apel Braşov, bazându-se pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care declarase legea nr. 119/2010 conformă cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate şi la ne-retroactivitatea legilor, a admis recursurile şi a respins acţiunile prin hotărâri definitive pronunţate între 7 aprilie şi 13 mai 2010.
11. În ceea ce priveşte conformitatea Legii nr. 119/2010 cu prevederile Convenţiei, Curtea de Apel a remarcat faptul că partea contributivă a pensiei fusese menţinută, eliminarea neprivind decât partea non-contributivă care era finanţată de la bugetul de stat. Subliniind că valoarea pensiilor, în urma micşorării, era apropiată de media pensiilor din sistemul general de pensii şi rămânând, în orice caz, superioară pensiei minime garantate prin legea nr. 118/2010, aceasta a concluzionat că diminuarea nu constituia o atingere disproporţionată a dreptului de proprietate şi că măsura era justificată de necesitatea de a restabili echilibrul bugetar şi de a reaşeza sistemul de pensii pe baze echitabile.
12. În cele din urmă, reamintind că precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, Curtea de Apel a respins argumentul bazat pe existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive contrare.
B. Dreptul naţional şi practica internă relevante
1. Dispoziţiile legale pertinente
13. Legea nr. 19/2000 stabileşte un sistem general de pensii bazat pe principiul contributivităţii care permite acumularea unor puncte. Valoarea pensiei este egală cu suma punctelor dobândite în timpul vieţii profesionale, înmulţită cu valoarea punctului la momentul pensionării.
14. Pe lângă sistemul general, au fost stabilite mai multe regimuri speciale pentru a acoperi anumite categorii profesionale din sectorul public: militari, poliţişti, diplomaţi, judecători şi funcţionari din domeniul justiţiei, parlamentari şi funcţionari parlamentari şi personalul din domeniul aviaţiei civile.
15. Articolul 68 din Legea nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor prevedea că angajatul cu 25 de ani vechime beneficia, la împlinirea vârstei legale de pensionare, de o pensie de serviciu reprezentând 80% din ultimul salariu brut. Pentru fiecare an suplimentar, era prevăzută o creştere cu 1% din pensie, în limita ultimului salariu brut.
16. O parte din pensia de serviciu era plătită de casele judeţene de pensii care calculau această parte în conformitate cu criteriile din Legea nr. 19/2000 în funcţie de contribuţiile vărsate în timpul anilor de serviciu. Diferenţa dintre valoarea totală a pensiei de serviciu şi suma plătită de casele judeţene era în întregime susţinută de la bugetul de stat.
17. Legea nr. 196/2009 a instituit pentru persoanele din sistemul general de pensii garantarea unei pensii pentru vechimea minimă în muncă, a cărei sumă a fost fixată prin Legea nr. 118/2010 la 350 de lei.
18. Legea nr. 119 din 30 iunie 2010 a eliminat sistemele speciale de pensii. În expunerea de motive, s-a afirmat că aceste măsuri erau necesare pentru a menţine un echilibru bugetar în contextul agravării crizei economice mondiale, pentru a respecta angajamentele asumate faţă de instituţiile financiare internaţionale şi pentru a corecta inegalităţile apărute între sistemele speciale şi sistemul general.
19. Legea stipula că, într-un termen cuprins între 30 zile şi 5 luni, pensiile din sistemele speciale trebuiau recalculate conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 19/2000. Perioada de serviciu a fost asimilată stagiilor de contribuţie în sensul Legii nr. 19/2000. Foştii militari şi poliţiştii şi-au păstrat anumite avantaje în ceea ce priveşte calculul duratei stagiilor de cotizare.
2. Practica judiciară internă pertinentă
a) Deciziile Curţii Constituţionale
20. La cererea parlamentarilor, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a părţilor în procedurile interne, Curtea Constituţională a fost solicitată să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii nr. 119/2010.
21. Prin hotărârile pronunţate pe 25 iunie 2010 şi 27 septembrie 2011, aceasta a apreciat că legea era conformă cu Constituţia, cu excepţia dispoziţiilor privind eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor.
22. Curtea Constituţională a constatat că nu a existat nicio încălcare a dreptului la proprietate de vreme ce partea contributivă din pensie a fost menţinută.
23. În ceea ce priveşte partea suplimentară asigurată de la bugetul de stat, Curtea Constituţională a considerat că aceasta nu era un drept dobândit, ci că aceasta depindea de disponibilităţile financiare şi de deciziile economice şi sociale ale statului într-o perioadă de criză economică.
24. Curtea Constituţională a considerat, de asemenea, că noua metodă de calcul nu a fost un caz de aplicare retroactivă a legii, ci o evoluţie a sistemului de pensii. În ceea ce priveşte metoda de calcul a pensiei foştilor militari şi poliţişti, care rămânea mai favorabilă, aceasta a apreciat că această diferenţă a fost justificată prin natura profesiei lor, ce implică o uzură fizică accentuată şi le pune în pericol sănătatea şi viaţa.
25. În cele din urmă, în ceea ce priveşte pensiile magistraţilor, Curtea Constituţională a considerat că menţinerea pensiei de serviciu în integralitatea sa era necesară pentru a le asigura un standard decent de viaţă şi, prin urmare, pentru a păstra independenţa şi imparţialitatea justiţiei.
b) Jurisprudenţa instanţelor naţionale
26. Noua metodă de calculare a pensiilor a făcut obiectul mai multor sute de litigii deschise pe rolul tribunalelor naţionale de foştii funcţionari din sistemul judiciar.
27. Conform informaţiilor furnizate de reclamante, în 269 de cauze, curţile de apel Timişoara, Piteşti, Braşov, Ploieşti, Galaţi, Bucureşti şi Târgu-Mureş au admis aceste acţiuni, prin hotărâri definitive, pronunţate în 2011. Bazându-se în primul rând pe Convenţie şi pe jurisprudenţa Curţii, aceste curţi de apel au considerat că atingerea adusă dreptului la pensie a personalului auxiliar din domeniul justiţiei fusese disproporţionată prin caracterul său definitiv şi amploarea sa, întrucât Guvernul nu prevăzuse nicio dispoziţie pentru atenuarea efectelor acestei reduceri drastice a veniturilor. De altfel, instanţele de apel au considerat că eliminarea sistemului special şi asimilarea acestuia la sistemul general, nu a condus la o revizuire echitabilă a sistemului de pensii, ci la apariţia unor noi forme de discriminare de vreme ce noul mod de calcul nu ia în considerare îndatoririle şi obligaţiile specifice ce revin personalului auxiliar din domeniul justiţiei.
28. În 35 de cauze, inclusiv cele în care sunt implicate reclamantele, curţile de apel Cluj-Napoca, Braşov, Bucureşti, Ploieşti şi Târgu-Mureş au respins acelaşi tip de acţiuni, considerând că schimbarea metodei de calcul depindea de marja de apreciere a legiuitorului şi că reducerea care a urmat nu a fost disproporţionată.
c) Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
29. După ce a constatat existenţa unei jurisprudenţe divergente cu privire la aplicarea Legii nr. 119/2010, Procurorul General şi mai multe curţi de apel au formulat recurs în interesul legii şi au solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţare unei decizii care să asigure o interpretare şi o aplicare unitară ale legii.
30. Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2012, Înalta Curte a respins recursul. După ce a subliniat că aceste divergenţe aveau ca sursă concluziile diferite la care ajunseseră jurisdicţiile interne în cadrul controlului proporţionalităţii diminuării pensiilor, aceasta a decis că era imposibil să se impună, prin intermediul unei interpretări general valabile, o practică judiciară unitară în materie.
31. Ea a considerat că, din moment ce instanţele naţionale s-au bazat pe Convenţia şi jurisprudenţa Curţii, acestea trebuiau să aplice în fiecare caz concret testul proporţionalităţii prevăzut de articolul 1 din Protocolul nr. 1 şi să tragă concluziile necesare, şi anume, fie să valideze noua pensie redusă, fie să menţină vechea pensie.
CAPETE DE CERERE
32. Invocând articolele 6 şi 14 din Convenţie, reclamantele reclamă o încălcare a principiului securităţii juridice ţinând cont de jurisprudenţa contradictorie a curţilor de apel care au admis acţiuni similare, permiţând astfel unor persoane aflate într-o situaţie identică să beneficieze de vechile pensii.
33. Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 şi articolul 14 din Convenţie, acestea susţin că reforma sistemelor de pensii a încălcat dreptul lor de proprietate, prin privarea lor de pensia stabilită în momentul pensionării lor, în timp ce alte categorii sociale, cum ar fi, de exemplu, foştii membri ai forţelor de ordine, se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil.
IN DREPT
A. Conexarea cauzelor
34. Curtea constată că cererile înregistrate sub numerele 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11 şi 45588/11 sunt similare în ceea ce priveşte încălcările invocate şi problemele de fond pe care le prezintă. În consecinţă, consideră că este oportună conexarea lor în temeiul articolului 42 § 1 din Regulamentul său.
B. În ceea ce priveşte plângerile întemeiate pe articolele 6 şi 14 din Convenţie
35. Reclamantele invocă încălcarea articolelor 6 şi 14 din Convenţie ţinând seama de jurisprudenţa contradictorie a curţilor de apel ce ar fi adus atingere principiului securităţii juridice şi ar fi creat o discriminare faţă de alte persoane aflate într-o situaţie analogă.
36. În etapa actuală a cauzei, Curtea estimează că nu este în măsură să se pronunţe cu privire la admisibilitatea acestor plângeri şi consideră necesar să le comunice Guvernului reclamat, în conformitate cu articolul 54 § 3 b) din Regulamentul său.
C. Despre plângerile întemeiate pe articolului 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu articolul 14 din Convenţie
37. Reclamantele afirmă că reducerea pensiilor lor a încălcat dreptul lor de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 şi a determinat o discriminare, contrară articolului 14, în comparaţie cu alţi pensionari, care beneficiază de o metodă de calcul a pensiilor mai favorabilă.
38. Articolul 1 din Protocolul 1 prevede după cum urmează:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăţii sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică şi conform legii şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării proprietăţii în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau amenzi.”
39. Secţiunea 14 din Convenţie prevede:
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în (...) Convenţie trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare indiferent de motiv, bazată mai ales pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
40. Curtea aminteşte că dacă articolul 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuţii la un fond de asigurare, acesta nu poate fi interpretat ca acordând dreptul la o pensie de o valoare determinată (a se vedea în special Skorkiewicz c. Polonia (dec.)., nr. 39860/98, 1 iunie 1999, Jankovic c. Croaţia (dec.)., nr. 43440/98, CEDO 2000-X, Kuna c. Germania (dec.), nr. 52449/99, CEDO 2001, Blanco Callejas c. Spania (dec.), nr. 64100/00, 18 iunie 2002 şi Maggio şi alţii c. Italia, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 şi 56001/08, § 55, 31 mai 2011).
41. De asemenea, Curtea aminteşte că Statele Părţi la Convenţie beneficiază de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii lor sociale. În ceea ce priveşte adoptarea unor legi care să stabilească un echilibru între cheltuielile şi veniturile statului care implică, de obicei, o analiză a problemelor de ordin politic, economic şi social, Curtea consideră că autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate pentru realizarea acestui lucru şi respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc în mod evident lipsite de temei rezonabil (Jankovic, precitat; Kuna, precitat şi Mihaieş şi Senteş c. România (dec.), numerele 44232/11 şi 44605/11, 6 decembrie 2011).
42. În acest caz, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual şi corijarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (a se vedea paragraful 18 de mai sus).
43. Curtea ia, totodată, act de faptul că pensia datorată reclamantelor în virtutea contribuţiilor vărsate pe durata anilor de serviciu nu a fost în nici un fel afectată de reformă şi că acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care beneficiaseră anterior în calitatea lor de personal auxiliar în cadrul sistemului de justiţie.
44. În această privinţă, Curtea consideră că reducerea pensiilor reclamantelor, deşi substanţială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar şi să corijeze disparităţile existente între diferitele sisteme. Ca şi Curtea Constituţională, Curtea constată că aceste motive nu pot fi considerate lipsite de temei sau disproporţionate.
45. Curtea ia în considerare, totodată, faptul că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv şi nu a adus atingere dreptului la prestaţii sociale, dobândit în virtutea contribuţiilor vărsate în timpul anilor de serviciu.
46. În ceea ce priveşte diferenţa de tratament, comparativ cu alte categorii de pensionari, Curtea constată că o distincţie este discriminatorie, în sensul articolului 14 din Convenţie, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă şi întemeiată.
47. În acest caz, Curtea consideră că faptul că foştii membri ai forţelor de ordine se bucură încă de un mod calcul al pensiilor mai favorabil ţine, de asemenea, de o marjă de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferenţă nu este lipsită de temei şi că Curtea Constituţională a concluzionat că natura profesiei lor a fost motivul pentru acordarea unor anumite privilegii.
48. Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră că măsurile criticate de către reclamante nu le-au făcut să suporte o povară disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate şi nu le-au discriminat în mod nejustificat în comparaţie cu alţi pensionari.
49. Rezultă că cererile vor fi respinse în aplicarea articolului 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să conexeze cererile;
Amână examinarea capetelor de cerere formulate de reclamante în temeiul articolelor 6 şi 14 din Convenţie;
Declară restul capetelor de cerere inadmisibile.
Marialena Tsirli Josep Casadevall
Grefier adjunct Preşedinte
Lista de cereri:
1. 45312/11 FRIMU c. România
2. 45581/11 TIMAR c. România
3. 45583/11 TANKO c. România
4. 45587/11 MOLNAR c. România
5. 45588/11 GHEŢU c. România
Full & Egal Universal Law Academy