Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 22545/05
Tudor FRUNZE c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a IV-a), statuînd la 7 aprilie 2009, într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei
Examinînd cererea nominalizată depusă la 27 mai 2005,
Examinînd declaraţiile oficiale privind acceptarea reglementării amiabile a cauzei.
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Tudor Frunze este cetăţean al Republicii Moldova, s-a născut şi locuieşte în Orhei. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl V. Duca, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Orhei. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei după cum au fost prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul a fost un angajat al întreprinderii municipale care furniza energie termică („întreprinderea”). La o dată nespecificată, în ianuarie 2003 reclamantul a ieşit la pensie, însă întreprinderea îi datora restanţe la salariu.
Reclamantul a iniţiat o acţiune împotriva întreprinderii, solicitînd obligarea acesteia de a achita restanţele salariale.
La 2 octombrie 2003 Judecătoria Orhei i-a acordat reclamantului 8082 lei moldoveneşti (MDL), echivalentul a 523 euro (EUR) la acel moment, care urmau să fie achitaţi de către fostul lui angajator. Această hotărîre judecătorească a rămas definitivă şi a fost eliberat un titlu executoriu.
La 24 octombrie 2003 reclamantul a prezentat titlul executoriu la Oficiul de Executare Orhei.
La 14 noiembrie 2003 Oficiul de Executare a informat reclamantul că nu a putut pune sub sechestru bunurile debitorului, dat fiind faptul că acestea au fost deja puse sub sechestru în anul 2002.
La 14 iulie 2004 reclamantul a fost informat că la 18 septembrie 2002 Consiliul local Orhei a dispus transferarea mai multor bunuri ce aparţineau întreprinderii în cauză unei alte întreprinderi municipale. Reclamantul a contestat decizia Consiliului local în judecată.
La 2 august 2004 reclamantul a solicitat Oficiului de Executare să-i prezinte toate documentele referitoare la bunurile întreprinderii debitoare.
La 29 octombrie 2004 Oficiul de Executare a informat reclamantul că 700 MDL (44 EUR) au fost transferaţi pe contul reclamantului. Oficiul de Executare a menţionat că reclamantul a refuzat o suma în mărime de 400 MDL (25 EUR), care urma să fie plătită potrivit listei creditorilor.
La 29 octombrie 2004 Judecătoria Orhei a respins pretenţiile reclamantului ca fiind nefondate. Reclamantul a depus apel împotriva acestei hotărîri judecătoreşti.
La 21 decembrie 2004 Curtea de Apel a Republicii Moldova a respins apelul reclamantului ca fiind nefondat.
La 27 decembrie 2004 reclamantul a solicitat în mod repetat Oficiului de Executare să-i prezinte toate documentele referitoare la bunurile întreprinderii debitoare şi să-l informeze despre rezultatele executării hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
La o dată nespecificată în 2004 reclamantul a depus o acţiune în instanţa judecătorească împotriva executorului judecătoresc, solicitînd recunoaşterea insuficienţei măsurilor întreprinse de executor în vederea executării hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
La 15 noiembrie 2004 Judecătoria Orhei a respins pretenţiile reclamantului. Reclamantul a depus recurs. La 15 februarie 2005 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat.
La 7 iulie 2005 întreprinderea debitoare a plătit reclamantului 6981 MDL (466 EUR). La 9 septembrie 2005 întreprinderea i-a plătit 400 MDL (26 EUR). Astfel, suma acordată la 2 octombrie 2003 a fost încasată integral.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns în baza articolului 6 § 1 din Convenţie că dreptul de acces la un tribunal a fost încălcat prin omisiunea de a executa într-un termen rezonabil hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa şi de a oferi o remediere adecvată pentru tergiversarea executării hotărîrii judecătoreşti.
2. De asemenea, reclamantul a invocat că prin omisiunea de a executa hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 6 martie 2009 Curtea a primit de la Guvern un acord de reglementare amiabilă încheiat cu reprezentantul reclamantului.Guvernul Republicii Moldova este de acord să achite dlui Tudor Frunze suma de 800 EUR (opt sute euro) în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Modalitatea respectivă va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.Reclamantul declară pretenţiile satisfăcute şi îşi va retrage cererea nr.22545 /05 Frunze c. Moldovei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi notificată Guvernului la 16 decembrie 2008.
Reclamantul declară că pe viitor nu va mai avea pretenţii de ordin moral, material sau de altă natură, fie orice alt prejudiciu care ar rezulta din hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 octombrie 2003 către Guvern pe marginea speţei în cauză.
Părţile vor informa Curtea Europeană despre existenţa prezentul acord şi vor solicita radierea cauzei de pe rol.
Acordul de reglementare amiabilă a fost semnat de către reprezentantul reclamantului şi de Guvern la 6 martie 2009.
Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată de către părţi. Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, cauza urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy