Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr.11623/05
Victor GAŞIŢOI c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 09 decembrie 2008, într-o Cameră compusă din:
Lech Garlicki, Preşedinte,
Nicolas Bratza,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijovic,
David Thor Bjorgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 18 martie 2005,
Examinînd declaraţia prezentată de Guvernul statului reclamat, prin care a solicitat Curţii
radierea cererii de pe rol şi replica reclamantului la declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
În fapt
Reclamantul, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1956 şi locuieşte în Bălţi. Reclamantul este reprezentat în faţa Curţii de dl. R. Zadoinov, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”), a fost reprezentat de agentul său, dl. V. Grosu.
Ca rezultat a urmăririi penale ilegale în privinţa reclamantului, el a iniţiat un proces civil împotriva Guvernului şi a pretins despăgubire morală.
Prin hotărîrea definitivă din 18 aprilie 2001 Judecătoria mun. Bălţi a dispus Ministerului Afacerilor Interne să achite reclamantului 1 800 lei moldoveneşti (MDL) (159 euro).
Hotărîrea judecătorească n-a fost executată pînă în prezent.
Plîngeri
Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie, că urmare a neexecutării
hotărîrii judecătoreşti din 18 aprilie 2001 a fost încălcat dreptul său de a-i fi examinată cauza civilă într-un termen rezonabil de către o instanţă judecătorească şi dreptul său de acces la un tribunal.
În drept
La 24 iunie 2008 Guvernul a informat Curtea, că a înaintat o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării cauzei. Suplimentar, a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenţie.
Declaraţia prevede următoarele:
„[Guvernul]:
1. Recunoaşte că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie, ca urmare a neexecutării hotărîrii judecătoreşti definitive din 18 aprilie 2001.
2. [...] este de acord să achite 2500 euro (două mii cinci sute euro) [dlui Victor Gaşiţoi] pentru compensarea oricărui prejudiciu material şi moral, precum şi pentru costuri şi cheltuieli.”
Reclamantul a solicitat Curţii să respingă propunerile Guvernului, deoarece el consideră că suma propusă de Guvern este insuficientă. În particular, el a pretins că prejudiciul material ar trebui să fie estimat la 729 EUR, prejudiciul moral la 2500 EUR, iar costurile şi cheltuielile la 2500 EUR.
Curtea observă că părţile nu au putut conveni asupra unei reglementări amiabile a cauzei. Curtea notează că în temeiul articolului 38 § 2 din Convenţie, negocierile de reglementare amiabilă a litigiului sunt confidenţiale şi de asemenea, articolul 62 § 2 din Regulamentul Curţii prevede că nici o comunicare scrisă sau verbală, precum şi nici o ofertă de reglementare intervenită în cadrul acestor negocieri nu va putea fi menţionată sau invocată în procedura contencioasă. Cu toate acestea, declaraţia a fost înaintată de Guvern în afara contextului negocierilor de reglementare amiabilă.
Curtea notează că articolul 37 din Convenţie prevede că în orice stadiu al procedurii, ea poate decide să radieze o cerere de pe rol atunci cînd din circumstanţele cauzei reiese aplicabilitatea prevederilor literelor (a), (b) sau (c) din paragraful 1 a articolului respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să radieze cererea de pe rol, în special:
„pentru orice alt motiv constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii ”.
Articolul 37 § 1 in fine prevede că:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale o cere”.
De asemenea, Curtea notează că în anumite circumstanţe, poate radia cererea de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenţie în baza unei declaraţii unilaterale a statului reclamat, chiar dacă reclamantul doreşte examinarea cauzei în continuare. În acest scop, Curtea va examina minuţios declaraţia prin prisma de principiilor stabilite în jurisprudenţa sa, în special hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia (obiecţii preliminare) [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI; şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Ca şi în circumstanţele acestei cauze, Curtea subliniază că a fost specificat într-un număr mare de cazuri natura şi întinderea obligaţiilor care se impun statului reclamat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie referitoare la obligaţia de a executa hotărîrile definitive (a se vedea, inter alia, Prodan v. Moldova nr. 49806/99, CEDO 2004-III (extrase); Luntre şi alţii v. Moldova, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02, 15 iunie 2004). În cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a acestor articole, ea a acordat o satisfacţie echitabilă, suma căreia depindea de particularităţile cauzei.
Ţinînd cont de natura angajamentelor conţinute în declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma de compensare propusă (care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu deciziile similare în asemenea cazuri), Curtea consideră că nu este justificat de a continua examinarea cererii (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea pentru principii pertinente, Tahsin Acar, citat supra, şi Meriakri v. Moldova (( radierea cererii de pe rol), nr. 53487/99, 01 martie 2005)).
În conformitate cu jurisprudenţa în acest sens, suma compensării trebuie să fie achitată reclamantului, fără a fi supusă oricăror taxe care pot fi aplicate, timp de trei luni din data notificării deciziei. În cazul omisiunii de a achita aceste sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o penalitate de întîrziere egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene plus trei procente, din momentul expirării termenului menţionat pînă la data achitării efective a plăţii.
În lumina celor enunţate, Curtea este convinsă de faptul că respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale nu justifică continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie).
Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Ţine cont de declaraţia Guvernului şi de modalităţile de asigurare în vederea conformării cu măsurile propuse.
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy