Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 22741/06
de Vasile GAVRILIŢĂ şi Victor GAVRILIŢĂ
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuînd la 17 ianuarie 2012 într-o Cameră constituită din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Ţinînd cont de cererea menţionată, depusă la 19 mai 2006,
Deliberînd, decide următoarele :
ÎN FAPT
1. Reclamanţii, dl Vasile şi Victor Gavriliţă, sunt fraţi şi sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, născuţi în 1978 şi respectiv 1984. Ei sunt deţinuţi în Chişinău.
2. Circumstanţele cauzei expuse de către reclamanţi pot fi rezumate după cum urmează.
A. Alegaţiile cu privire la maltratare în privinţa primului reclamant
3. La 22 octombrie 2001 Judecătoria Rîşcani a emis un mandat de arestare în privinţa primului reclamant, care a fost suspectat de comiterea unui viol.
4. La 8 aprilie 2003 aproximativ la ora 13.30, primul reclamant a fost arestat de colaboratorii de poliţie. Acesta a opus rezistenţă şi a rănit 2 colaboratori de poliţie cu un cuţit. Colaboratorii de poliţie au aplicat forţa, încercînd să-l apuce de picioare pe primul reclamant.
5. În conformitate cu cele afirmate, după arest, primul reclamant a fost escortat la sediul batalionului forţelor speciale a Ministerului Afacerilor Interne unde a fost supus maltratărilor. În special, el a fost suspendat de o bară de fier, picioarele şi mîinile i-au fost legate în poziţia „rîndunica”. Apoi, el fost electrocutat. Primul reclamant a afirmat că în timpul maltratării a fost filmat de către colaboratorii de poliţie.
6. Conform unei scrisori din partea Centrului Naţional de Medicină de Urgenţă din 5 noiembrie 2008, primul reclamant a fost internat la 8 aprilie 2003 la ora 19:10 cu diagnosticul „plagă primară pe gamba stîngă în rezultatul aplicării armei de foc”. Primul reclamant a fost operat şi glonţul a fost extras. În conformitate cu scrisoarea în cauză, primul reclamant urma să fie transferat după intervenţia chirurgicală într-un spital pentru deţinuţi. Din materialele cauzei rezultă că acest lucru nu a fost făcut. Primul reclamant a fost escortat la sediul batalionului de forţe speciale.
7. La 9 aprilie 2003 procurorul responsabil de caz, a întocmit un proces-verbal de reţinere în privinţa primului reclamant. El a indicat ora 14:25 drept fiind cea a reţinerii.
8. În aceeaşi zi, primul reclamant a fost supus unui interogatoriu din partea colaboratorilor de poliţie.
9. La o dată nespecificată în aprilie 2003, primul reclamant a fost transferat la Comisariatul General de Poliţie din Chişinău. Potrivit celor menţionate, el a fost escortat regular, timp de o lună la sediul batalionului de forţe speciale unde a fost maltratat şi ţinut închis într-o odaie fără apă potabilă, pat, saltea, toaletă, etc. El a afirmat că a pierdut cunoştinţa de cîteva ori şi a fost stropit cu apă pentru a-şi reveni.
10. Potrivit afirmaţiilor sale, el a obţinut din mijloace proprii medicamentele necesare pentru tratamentul urmat maltratărilor.
11. La o dată nespecificată, primul reclamant a sesizat procuratura în legătură cu maltratarea sa şi detenţia ilegală.
La 20 iunie 2006, Procuratura mun. Chişinău a decis neînceperea urmăririi penale.
La 1 august 2006, Judecătoria Rîşcani a confirmat ordonanţa procuraturii. Rezumînd argumentele procurorului, instanţa de judecată a menţionat, printre altele, că primul reclamant a formulat plîngeri similare în faţa mai multor autorităţi naţionale şi precum că acestea au fost respinse urmare a examinării obiective şi imparţiale.
B. Contextul cauzei referitoare la cel de al doilea reclamant
12. La 1 şi 2 noiembrie 2005 reclamanţii şi un terţ au sustras bunuri dintr-o vilă situată într-o suburbie din Chişinău. Ei au sustras 320 000 dolari SUA (USD), 20 000 euro (EUR) şi două lingouri de aur.
La o dată nespecificată, reclamanţii au fost anunţaţi în căutare.
1. Alegaţiile cu privire la maltratare în timpul arestării şi detenţiei celui de-al doilea reclamant.
13. Potrivit celor afirmate, al doilea reclamant a fost reţinut la 28 decembrie 2005 în Ucraina de către colaboratorii de poliţie din Moldova, care l-au luat cu forţa, l-au îmbarcat în portbagajul unui automobil şi l-au transportat în Moldova. El a afirmat că a fost maltratat în timpul reţinerii şi a transportării. În particular, al doilea reclamant susţine că a fost lovit în momentul trecerii frontierei moldo-ucrainene. Ulterior, în apropierea de Căuşeni (Moldova), el a fost tîrît de pămînt şi legat de o maşină pentru a afla unde fratele său a ascuns banii sustraşi (a se vedea mai sus). În continuare, colaboratorii de poliţie l-au lovit la picioare cu bastoane de cauciuc şi au stins ţigările de rănile provocate. Ei, de asemenea, i-au pus un pistol în gură şi l-au ameninţat cu moartea. Al doilea reclamant a pierdut cunoştinţa de cîteva ori. El afirmă că a fost dus într-un garaj situat în Chişinău unde a fost dezbrăcat şi bătut cu bastoanele de cauciuc; colaboratorii de poliţie i-au stropit picioarele cu benzină şi l-au ameninţat că îi vor da foc.
14. În aceeaşi zi, la 28 decembrie 2005, al doilea reclamant a fost escortat la Comisariatul General de Poliţie din Chişinău, unde a fost supus relelor tratamente. În special, i-au fost aplicate la urechi şi pe degete fire electrice şi el a fost suspendat de o bară din metal.
15. Al doilea reclamant afirmă că a fost consultat de 5 ori de către medici, care nu l-au putut interna în spital din lipsa aprobării colaboratorilor de poliţie. La 3 şi 4 ianuarie 2006 a început să-i curgă sînge din urechi, nas şi din gură şi el a fost internat de urgenţă în spital. După puţin timp, el a fost escortat, contra acordului medicilor, la Comisariat, unde totuşi a beneficiat de îngrijire medicală.
16. Potrivit unui extras din registrul de cereri de asistenţă medicală a persoanelor în stare de arest şi a celor deţinute în Izolatorul de detenţie preventivă (IDP) al Comisariatului de Poliţie Chişinău, al doilea reclamant a solicitat de multe ori, în perioada 6 ianuarie şi 21 martie 2006 să fie consultat de asistentul medical din instituţie. Asistentul medical a constatat, printre altele, următorul diagnostic : nevralgie intercostală, cefalee, angină catarală, neurodistonie, hipertensiune arterială, faringită, etc.
17. Al doilea reclamant afirmă că a fost deţinut în IDP în condiţii inumane, fără a avea acces la un avocat şi fără informarea familiei sale.
18. La 24 martie 2006 al doilea reclamant a fost transferat în Penitenciarul nr. 13. Potrivit celor afirmate, transferul său a avut loc după ce urmele de violenţă de pe corpul său s-au vindecat.
19. Printr-o scrisoare din 29 august 2008 Comisarul general al mun. Chişinău a confirmat, printre altele, detenţia celui de-al doilea reclamant în IDP al Comisariatului General de Poliţie în perioada 28 decembrie 2005 – 24 martie 2006.
2. Reţinerea de către colaboratorii de poliţie şi detenţia provizorie a celui de-al doilea reclamant
20. Colaboratorul de poliţie responsabili de cauză, au întocmit la 5 ianuarie 2006 la sediul Comisariatului General de Poliţie din Chişinău un proces-verbal de reţinere în privinţa celui de al doilea reclamant. A fost consemnat că reţinerea celui de al doilea reclamant a avut loc la ora 10:20 şi precum că acesta a fost informat în prezenţa unui avocat că este bănuit de comiterea a unui furt prin efracţie şi comis în grup, cauzînd un prejudiciu în proporţii deosebit de mari părţii vătămate.
21. Prin încheierea din 6 ianuarie 2006 Judecătoria Rîşcani a admis demersul procurorului prin care a solicitat plasarea celui de al doilea reclamant în arest preventiv pentru o perioadă de 10 zile. Instanţa de judecată a indicat că detenţia urma să fie calculată începînd cu 5 ianuarie 2006 ora 10:20.
Următoarele proceduri referitoare la detenţia provizorie a celui de al doilea reclamant nu sunt cunoscute.
3. Plîngerea celui de-al doilea reclamant referitoare la alegaţiile cu privire la maltratare
22. La 23 mai 2006, cel de al doilea reclamant s-a plîns printr-o scrisoare adresată mai multor autorităţi, inclusiv şi Parlamentului în legătură cu maltratarea sa.
23. Urmare a acestei scrisori, a fost sesizată Procuratura pentru elucidarea faptelor. La 22 iunie 2006 procurorul responsabil de cauză a decis neînceperea urmăririi penale din motivul lipsei oricăror fapte ilicite în acţiunile colaboratorilor de poliţie. Procurorul a tras această concluzie urmare a audierii colaboratorilor de poliţie în cauză, care au negat maltratarea celui de al doilea reclamant. Procurorul a menţionat, de asemenea că, în perioada detenţiei în IDP, al doilea reclamant nu s-a plîns despre astfel de riscuri nici colaboratorilor de poliţie, nici procurorului competent sau judecătorului de instrucţie. Procurorul a menţionat că potrivit unui raport de examinare medicală din 21 iunie 2006 al doilea reclamant nu avea decît o singură cicatrice pe toracele drept, provenienţa acesteia fiind imposibil de determinat şi precum că nicio leziune provocată de vreo armă de foc sau vre-o arsură nu a fost constatată. În decizia respectivă a fost indicat, de asemenea, că cel de al doilea reclamant a fost reţinut la 2 ianuarie 2006.
24. Reclamantul a contestat decizia procurorului la judecătorul de instrucţie. La 1 august 2006 Judecătoria Rîşcani a emis o încheiere de respingere.
C. Condamnarea reclamanţilor în legătură cu furtul din noiembrie 2005
25. Prin hotărîrea din 26 decembrie 2006 Judecătoria Botanica i-a recunoscut pe reclamanţi vinovaţi de comiterea furtului prin efracţie din 1 şi 2 noiembrie 2005, descris mai sus. Primul reclamant a fost condamnat la 17 ani de închisoare, iar al doilea reclamant a fost condamnat la 10 ani şi jumătate.
26. La 2 iulie 2009 Curtea de Apel Chişinău a admis parţial cererile de apel depuse de către reclamanţi pentru reducerea pedepselor. Aceştia au fost condamnaţi la privaţiune de libertate de 7 ani şi 3 luni, şi 7 ani şi jumătate, respectiv.
D. Acţiunea civilă cu privire la compensarea prejudiciilor contra Statului urmare a maltratării suportate
27. La o dată nespecificată, reclamanţii au iniţiat o acţiune civilă contra Ministerului Finanţelor, Procuraturii Generale şi a Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la repararea prejudiciului cauzat urmare a relelor tratamente (a se vedea mai jos). Din materialele cauzei rezultă că reclamanţii au invocat faptul că au fost deţinuţi fără un mandat judiciar înainte de a fi plasaţi în detenţie în mod formal.
28. Prin hotărîrea din 4 septembrie 2009 Judecătoria Rîşcani a admis parţial acţiunea. Instanţa de judecată a acceptat versiunea faptelor expuse de reclamanţi. Instanţa de judecată, în cauză, a constatat că reclamanţii au fost supuşi relelor tratamente şi au fost deţinuţi în condiţii inumane şi degradante, n-au beneficiat de examinare medico-legală şi că le-a fost refuzată examinarea plîngerilor referitoare la maltratare. Instanţa a constatat că a existat o violare a drepturilor reclamanţilor garantate de Articolul 3, 6 şi 13 din Convenţie. Aceasta a acordat primului reclamant 500 lei moldoveneşti (MDL) (circa 30 EUR) cu titlu de prejudiciu moral, iar celui de-al doilea reclamant 1000 MDL (circa 60 EUR).
Reclamanţii şi Procuratura au contestat hotărîrea respectivă.
29. La 3 martie 2010 Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de apel a Procuraturii. Instanţa de judecată a clasat procedura, considerînd că acţiunea nu ţine de competenţa instanţei civile de drept comun, ci a judecătorului de instrucţie.
Reclamanţii au contestat cu recurs decizia instanţei de judecată.
30. Prin decizia din 23 februarie 2011 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul, a casat integral decizia instanţei de apel din 3 martie 2010 şi a remis cauza la rejudecare. Instanţa de recurs a menţionat că chestiunile invocate în acţiunea reclamanţilor erau diferite de cele care ţin de competenţa judecătorului de instrucţie.
31. La 7 iunie 2011 Curtea de Apel Chişinău a respins cererile de apel ale reclamanţilor şi a Procuraturii şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 4 septembrie 2009.
32. În prezent, procedura este pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.
E. Alte proceduri referitoare la primul reclamant
1. Condamnarea în absenţă
33. Prin hotărîrea din 29 septembrie 2005 Judecătoria Călăraşi l-a condamnat in absentia pe primul reclamant la 15 ani de închisoare pentru comiterea mai multor furturi.
Reprezentantul primului reclamant a depus apel.
34. Prin hotărîrea din 22 decembrie 2005 Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărîrea instanţei inferioare.
35. După ce a fost reţinut, primul reclamant la 23 mai 2006 a depus cerere de recurs contra hotărîrii instanţei de apel. El a solicitat, printre altele, reexaminarea cauzei.
36. La 28 iunie 2006 Curtea Supremă de Justiţie a declarat recursul inadmisibil.
37. La o dată nespecificată, primul reclamant a înaintat un recurs în anulare contra deciziilor adoptate anterior.
38. Prin decizia din 19 februarie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul şi a remis cauza la rejudecare în instanţa de apel.
39. La 17 decembrie 2007 Curtea de Apel Chişinău a adoptat o hotărîre de condamnare în privinţa primului reclamant. Acesta a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru furturile comise.
40. Prin decizia definitivă din 29 ianuarie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a admis parţial recursul primului reclamant, a recalificat faptele şi l-a condamnat la 3 ani de privaţiune de libertate. În faţa acestei instanţe, reclamantul a fost reprezentat de un avocat.
2. Acţiunea civilă contra ziarului Z.
41. La o dată nespecificată, primul reclamant a iniţiat o acţiune civilă cu privire la defăimarea sa către ziarul Z., în legătură cu publicarea la 21 iulie 2005 a unui articol intitulat „ «Legături primejdioase» în justiţia din Moldova „.
Articolul în cauză, a lăsat să se înţeleagă că primul reclamant era implicat în actele de corupţie din justiţia Moldovei.
Primul reclamant nu a informat Curtea despre mersul procedurilor.
PLÎNGERI
42. Invocînd Articolele 2, 3, 6 şi 8 din Convenţie, reclamanţii se plîng de rele tratamente la care au fost expuşi din partea colaboratorilor de poliţie ai Republicii Moldova şi de lipsa unei investigaţii eficiente.
43. În esenţă, ei se plîng că au fost deţinuţi fără un mandat judiciar pe perioade diferite după arestarea lor. Primul reclamant a făcut referire la faptul că a fost reţinut la 8 aprilie 2003, iar perioada detenţiei a fost calculată începînd cu 9 aprilie 2003, ora 14:25. Ce de al doilea reclamant a invocat faptul că a fost reţinut la 28 decembrie 2005, iar detenţia a fost înregistrată începînd cu 5 ianuarie 2006, ora 10:20.
44. Reclamanţii invocă, printre altele, Articolul 6 din Convenţie, că au fost defavorizaţi în raport cu Procuratura.
45. Primul reclamant se plînge în temeiul Articolelor 5, 6 şi 13 din Convenţie, deoarece a fost condamnat in absentia la 25 decembrie 2005 de către Curtea de Apel Chişinău.
46. Invocînd Articolele 8, 10 şi 14 din Convenţie, primul reclamant se plînge cu privire la publicarea de către ziarul Z., la 21 iulie 2005, informaţilor defăimătoare în privinţa sa. El pretinde că în spatele publicării articolului respectiv se află un membru al Procuraturii.
ÎN DREPT
A. Cu privire la plîngerile referitoare la maltratare, lipsa unei investigaţii efective în acest sens, precum şi detenţia fără un mandat judiciar
47. Invocînd Articolele 2, 3, 6 şi 8 din Convenţie reclamanţii se plîng de faptul că au fost victime de rele tratamente din partea colaboratorilor de poliţie după reţinere şi pe parcursul detenţiei, precum şi de lipsa unei investigaţii efective în acest sens. Curtea consideră că aceste plîngeri ridică întrebări numai în privinţa Articolul 3.
48. Reclamanţii se plîng, printre altele, că au fost deţinuţi în comisariatele de poliţie fără un mandat judiciar. Curtea menţionează că acest capăt de plîngere urmează să fie examinat în sensul garanţiilor oferite de Articolul 5 din Convenţie.
49. Mai mult, Curtea nu poate, la etapa actuală a dosarului să se pronunţe asupra admisibilităţii plîngerilor în temeiul Articolul 3 şi 5 din Convenţie şi consideră necesar să le comunice Guvernului respondent în conformitate cu Regula 54 § 2 b) din Regulamentul Curţii.
B. Cu privire la plîngerea în temeiul Articolului 6 din Convenţie
50. Invocînd Articolul 6 din Convenţie reclamanţii se plîng de violarea principiului egalităţii armelor şi afirmă că dînşii n-au beneficiat de aceleaşi drepturi precum şi Procuratura în cadrul procedurilor naţionale.
51. Curtea menţionează că reclamanţii nu indică detalii şi nu specifică care din proceduri se referă acest capăt de plîngere. Curtea menţionează, de asemenea, că reclamanţii nu au prezentat nicio probă pertinentă pentru a-şi susţine alegaţiile.
52. Ţinînd cont de totalitatea materialelor în posesia sa şi în limita competenţei sale, Curtea nu relevă existenţa unei aparenţe de violare a drepturilor garantate de Convenţie. Curtea constată că acest capăt de plîngere este vădit nefondat şi urmează să fie respins în temeiul Articolul 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
C. Cu privire la plîngerea referitoare la condamnarea in absentia
53. Primul reclamant se plînge de faptul că a fost condamnat, în absenţa sa, la 29 septembrie 2005 de către Judecătoria Călăraşi şi de către Curtea de Apel Chişinău la 22 decembrie 2005. El invocă Articolele 5, 6 şi 13 din Convenţie.
54. Curtea consideră adecvată examinarea acestui capăt de cerere doar prin prisma Articolului 6. Curtea reiterează că desfăşurarea unui proces în absenţa inculpatului nu este incompatibilă cu Articolul 6 din Convenţie. O eroare în justiţie ar constitui faptul dacă individul condamnat in absentia nu poate obţine ulterior nici o nouă rejudecare de către o instanţă după o judecare cu privire la fondul acuzaţiilor sale, doar în cazul în care nu s-a constatat că persoana a renunţat la dreptul său de a se apăra sau că a avut intenţia de a se eschiva de la justiţie (Colozza c. Italia, 12 februarie 1985, § 29, seria A no 89 ; Somogyi c. Italia, no 67972/01, § 66, CEDO 2004-IV ; Medenica c. Elveţia, no 20491/92, § 55, CEDO 2001-VI ; şi Sejdovic c. Italia [MC], no 56581/00, § 82, CEDO 2006-II).
55. Curtea notează că primul reclamant a fost condamnat în absenţa sa de o instanţă de judecată de fond şi de instanţa de apel. Cu toate acestea, Curtea constată că după ce el fost reţinut, primul reclamant putea obţine redeschiderea procesului în faţa instanţei de apel (a se vedea § 35-40 supra). De asemenea, primul reclamant a avut posibilitatea să solicite instanţei de apel reexaminarea cauzei, eventual după administrarea unor probe noi pe care el ar fi avut posibilitatea să le prezinte. Curtea menţionează, de asemenea, că primul reclamant, reprezentat de un avocat a depus o cerere de recurs în faţa Curţii Supreme de Justiţie care s-a pronunţat, într-o şedinţă publică asupra celor invocate.
56. În aceste circumstanţe şi ţinînd cont de faptul că deşi el fost condamnat în absenţa sa, primul reclamant a avut posibilitatea ulterior să solicite o reexaminare a cauzei sale sub toate aspectele, Curtea menţionează că acesta a beneficiat de garanţiile unui proces echitabil în sensul Articolului 6 § 1 din Convenţie. Reiese că acest capăt de plîngere este vădit nefondat şi urmează să fie respins în conformitate cu 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
D. Cu referire la publicarea pretinselor informaţii defăimătoare
57. Primul reclamant pretinde că este victima defăimării din motivul publicării, cu implicarea unui membru al Procuraturii, a unui articol în ziarul Z. El consideră că drepturile sale garantate de Articolele 8 10 şi 14 din Convenţie au fost încălcate.
58. Curtea observă că în cererea sa, primul reclamant a indicat despre depunerea unei acţiuni civile înaintate împotriva ziarului. Ulterior, el n-a prezentat vreo informaţie referitoare la desfăşurarea procedurii în cauză.
59. Or, chiar dacă s-ar presupune că primul reclamant a epuizat căile interne de atac cu referire la acest capăt de plîngere, şi în limita competenţei sale, Curtea nu relevă existenţa unei aparenţe de violare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie. Prin urmare, acest capăt de plîngere urmează să fie respins în temeiul Articolului 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Reţine examinarea plîngerilor referitoare la pretinse rele tratamente suferite de reclamanţi şi cu privire la ineficienţa investigaţiei pornite în acest sens (Articolul 3 din Convenţie), precum şi plîngerile referitoare la pretinsa detenţie ilegală (Articolul 5 din Convenţie);
Declară restul cererii inadmisibilă.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy