©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 3655/04
prezentată de Laurenţiu GEORGESCU împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 15 noiembrie 2007 în cadrul unei camere formate din:
Domnii B.M. Zupančič, preşedinte,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura- Sandström,
A. Gyulumyan,
Doamnele I. Ziemele,
I. Birro-Lefèvre, judecători, şi
Domnul S, Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 2 decembrie 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, Domnul Laurenţiu Georgescu are dublă cetăţenie, română şi americană, s-a născut în 1951 şi locuieşte la Long Beach (Statele Unite ale Americii). Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.
În 1985 apartamentul nr. 51 de 68,89 m², situat la nr. 2A din strada Dragoslavelor, în Constanţa, aparţinând reclamantului, a făcut obiectul unei naţionalizări.
La 6 martie 1997, în urma unei acţiuni în revendicare imobiliară, reclamantul a obţinut o hotărâre definitivă constatând ilegalitatea naţionalizării şi ordonând autorităţilor să restituie apartamentul.
În ciuda recunoaşterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a recupera apartamentul menţionat anterior deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995, statul a vândut la 13 septembrie 1996 acest bun chiriaşilor care îl ocupau.
În 1999 reclamantul a cerut instanţelor să constate nulitatea vânzării bunului. A menţionat că naţionalizarea era abuzivă şi ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului şi, în consecinţă, nu-l putea vinde legal.
În urma procedurii, printr-o decizie din 13 iunie 2003 Curtea Supremă de Justiţie, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acţiunea sa pe motiv că chiriaşii erau cumpărători de bună credinţă. Curtea de Apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantului.
La 16 iulie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a depus la Primăria din Constanţa o cerere de restituire a apartamentului litigios.
Printr-o hotărâre din 7 iulie 2006, Primăria din Constanţa a respins cererea reclamantului pe motiv că apartamentul fusese vândut unor terţi.
PLÂNGERI
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunului său. El menţionează că se află în imposibilitatea de a beneficia de bunul său deoarece statul l-a vândut unor terţi.
2. Reclamantul se plânge de asemenea de faptul că refuzul instanţelor de a anula contractul de vânzare din 13 septembrie 1996 reprezintă o atingere adusă dreptului său la un proces echitabil garantat de articolul 6 din Convenţie.
ÎN DREPT
La 31 august 2006 Guvernul şi-a exprimat dorinţa de a ajunge la o înţelegere amiabilă în prezenta cauză.
La 5 iunie 2007 grefa a trimis părţilor declaraţiile în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei.
La 29 august 2007 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă :
« Subsemnatul, Laurenţiu Georgescu, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 85.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în euro şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
La 7 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Laurenţiu Georgescu, cu titlu gratuit, suma de 85.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în euro şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupančič,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
Full & Egal Universal Law Academy