Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 31656/03
depusă de Raisa GOREA şi Galina GARŞTEA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 25 septembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlS. Pavlovschi,
Dl L. Garlicki,
Dra L. Mijović,
Dl J. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 8 iulie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dna Raisa Gorea şi dna Galina Garştea, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anii 1966 şi, respectiv, 1953, şi care locuiesc în Chişinău. Ei au fost reprezentaţi în faţa Curţii de către dl Mihai Grivneac, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl Vitalie Pârlog.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamanţii au fost angajaţi ai unei companii private. Printr-o decizie din 24 iulie 2000, angajatorul a reţinut din salariile fiecărui reclamant suma de 3,714 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 319.26 euro (EUR) la acea dată). Reclamanţii au intentat o acţiune împotriva angajatorului, solicitând rambursarea acestor sume.
La 26 decembrie 2000, Judecătoria sectorului Ciocana a hotărât în favoarea reclamanţilor şi a obligat compania să plătească fiecăruia din ei câte MDL 3,714, şi MDL 742.8 (echivalentul a EUR 64.86 la acea dată) cu titlu de asistenţă judiciară. Întreprinderea nu a contestat hotărârea şi aceasta a devenit irevocabilă şi executorie.
La 20 septembrie 2001, executorul judecătoresc a expediat companiei titlurile executorii, însă compania nu le-a executat.
Ca urmare a plângerii privind neexecutarea depusă de către reclamanţi Ministerului Justiţiei, la 2 noiembrie 2001, cel din urmă a expediat executorului judecătoresc de la Judecătoria sectorului Ciocana o cerere privind executarea hotărârii. De asemenea, Ministerul a solicitat executorului să-l informeze, până la 10 noiembrie 2001, despre măsurile luate şi motivele neexecutării. Executorul judecătoresc nu a răspuns la această scrisoare.
La 16 ianuarie 2003, reclamanţii au informat Ministerul Justiţiei că executorul judecătoresc nu a întreprins nicio măsură în vederea executării hotărârii. Ministerul nu a răspuns la această scrisoare.
După mai multe plângeri depuse de către reclamanţi companiei cu privire la neexecutarea hotărârii, la 21 august 2003, compania i-a informat că, la 20 februarie 2003, Curtea de Apel Economică a iniţiat procedura de insolvabilitate a acesteia şi că salariile lor urmau să fie plătite în conformitate cu Legea insolvabilităţii.
La 18 martie 2004, reclamanţii s-au plâns repetat Ministerului Justiţiei de neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea lor.
La 22 martie 2004, Ministerul a solicitat executorului judecătoresc să execute hotărârea judecătorească şi să informeze reclamanţii, până la 9 aprilie 2004, despre măsurile luate în vederea executării acesteia.
PRETENŢII
Reclamanţii s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lor de acces la o instanţă a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 26 decembrie 2000.
De asemenea, reclamanţii au pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a încălcat dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 13 martie 2006, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză, potrivit cărora hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a fost executată în august 2004. La 7 aprilie 2006, Curtea a transmis aceste observaţii reclamanţilor, care au fost invitaţi să prezinte comentariile lor scrise până la 2 iunie 2006. Deoarece nu a primit niciun răspuns, printr-o scrisoare recomandată din 1 februarie 2007, Curtea a informat reclamanţii şi reprezentantul lor că termenul limită pentru depunerea observaţiilor a expirat şi i-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată o extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să scoată cererea de pe rolul său. Reclamanţii au primit această scrisoare, însă nu au răspuns.
În lumina celor de mai sus, în conformitate cu articolul 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea consideră că reclamanţii nu doresc să-şi mai menţină cererea. Mai mult, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy