Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 36170/05
Victor GROSU
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 2 noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
Vincent Anthony de Gaetano, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier Adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 26 septembrie 2005,
Avînd în vedere declaraţia înaintată de Guvernul reclamat la 7 iunie 2010 cu solicitarea de a radia cererea de pe rol şi replica reclamantului la acea declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Victor Grosu, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1972 şi la moment este deţinut într-o instituţie penitenciară din Cricova. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dna E. Grosu. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.
În prezent, reclamantul execută pedeapsa cu închisoare în mărime de douăzeci de ani. În perioada începînd cu septembrie 2003 şi pînă la momentul depunerii prezentei cereri, reclamantul a fost deţinut în Izolatorul de detenţie preventivă al Comisariatului de poliţie din Ialoveni şi în Penitenciarul nr. 3 Chişinău[1]. Potrivit reclamantului, condiţiile sale de detenţie au atins nivelul unui tratament inuman şi degradant. În particular, celulele erau suprapopulate şi deţinuţii erau nevoiţi să doarmă pe rînd. Celulele erau murdare şi infestate de paraziţi. Alimentaţia era neadecvată şi deţinuţii nu au fost asiguraţi cu asistenţă medicală corespunzătoare.
Reclamantul s-a plîns de condiţiile precare din detenţie către mai multe autorităţi ale Statului, inclusiv Procuraturii Generale.
Pe parcursul procesului penal, reclamantul a fost asistat de un avocat numit din oficiu. Potrivit reclamantului, activitatea avocatului a fost ineficientă şi nu i-a fost oferit asistenţă juridică adecvată.
La o dată nespecificată, reclamantul ar fi solicitat administraţiei penitenciarului mai multe cărţi din domeniul juridic, cum ar fi, Codul de procedură penală, Codul penal şi altele. Avînd în vedere că administraţia penitenciarului ar fi refuzat să-i ofere aceste cărţi, el s-a plîns către mai multe autorităţi ale Statului. Reclamantul nu a iniţiat careva acţiuni civile.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns în conformitate cu articolul 3 din Convenţie cu privire la condiţiile de detenţie în timpul arestării preventive, precum şi despre îngrijirea medicală necorespunzătoare ce i-a fost acordată.
2. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 6 din Convenţie, pe faptul că în cadrul procesului penal împotriva lui nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, deoarece asistenţa juridică prestată de avocatul său nu a fost adecvată.
3. În final, reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 10 din Convenţia cu privire la refuzul autorităţilor penitenciare de a-i furniza literatură juridică.
ÎN DREPT
Plîngerea înaintată conform articolului 3 din Convenţie
La 7 iunie 2010, Guvernul a informat Curtea despre propunerea sa de a face o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării chestiunilor ridicate prin cerere. Guvernul a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului garantat de articolul 3 din Convenţie şi s-a angajat să plătească reclamantului suma globală de 3,000 euro (EUR). Această sumă urmează fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neachitare a acestei sume în termen de trei luni, Guvernul sa obligat să plătească o dobîndă simplă, calculată de la expirarea acestui termen şi pînă la data plăţii, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenţie.
Prin scrisoarea din 7 septembrie 2010, reclamantul şi-a exprimat opinia precum că declaraţia unilaterală a Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, deoarece suma propusă de Guvern a fost insuficientă.
Curtea notează că articolul 37 al Convenţiei prevede că, la orice etapă a procedurii, acesta poate decide radierea unei cereri din lista cauzelor sale cînd circumstanţele o determină la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau ( c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii de a radia o cauză din lista sa, în special, în cazul în care:
“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
Articolul 37 § 1 in fine include prevederea că:
“Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o impune.”
De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanţe, aceasta poate radia o cerere sau o parte a acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului reclamat, chiar şi în cazul în care reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue. În acest sens, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor evidenţiate de jurisprudenţa sa, în particular hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Avînd în vedere natura celor recunoscute în declaraţia unilaterală a Guvernului din 7 iunie 2010 şi mărimea compensaţiei propuse de către Guvern, care poate fi considerată rezonabilă în comparaţie cu cele acordate de Curte în cauze similare (a se vedea Ostrovar v. Moldova, nr. 35207/03, § 118, 13 septembrie 2005 şi Becciev v. Moldova, nr. 9190/03, § 85, 4 octombrie 2005), Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, principiile relevante, Tahsin Acar, citat mai sus, şi Meriakri v. Moldova ((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)). În acelaşi timp, Curtea atrage atenţie corespunzătoare asupra faptului că chestiunile ridicate de prezenta cerere sînt similare celor examinate în cauza Ostrovar (citată mai sus) şi nu constată careva motive pentru a reitera consideraţiile sale într-o nouă hotărîre.
În lumina tuturor aprecierilor de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum acestea sunt definite în Convenţie şi Protocoalele sale, nu solicită examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1 in fine).
Prin urmare, acesta urmează a fi radiat de pe rol.
Restul plîngerilor
În măsura în care cererea se referă la plîngerea reclamantului, înaintată în temeiul articolului 6 din Convenţie, şi dacă se admite că reclamantul a epuizat toate remediile naţionale disponibile, Curtea notează că reclamantul a omis să argumenteze această plîngere. Cu referire la plîngerea înaintată conform articolului 10 din Convenţie, Curtea o consideră ca fiind neîntemeiată, or circumstanţele cauzei nu relevă vreo ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de articolul respectiv.
Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenţie şi urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenţie.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate
Ia act de conţinutul declaraţiei Guvernului reclamat privind plîngerea reclamantului înaintată conform articolului 3 din Convenţie şi de modalităţile asigurării respectării angajamentelor menţionate în aceasta;
Decide să radieze cererea de pe rol în măsura în care se referă la plîngerea menţionată mai sus;
Declară inadmisibil restul cererii.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
[1] Actualmente Penitenciarul nr. 13 din Chişinău (nota traducătorului)
Full & Egal Universal Law Academy