Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 44981/05
depusă de Giovanni GIULIANI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 23 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 6 decembrie 2005,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Giovanni Giuliani, este un cetăţean al Italiei care s-a născut în anul 1943 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl F. Nagacevschi, avocat din Chisinau. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 11 decembrie 2001, reclamantul a fost reţinut şi plasat în detenţie, fiind bănuit de comiterea escrocheriei şi sustragerii. El a fost învinuit de faptul că a făcut promisiuni false la şaptezeci de persoane că îi va ajuta să obţină vize Schengen în schimbul unui onorariu.
La 24 aprilie 2003, reclamantul a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare pentru desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova. El a fost achitat în ceea ce priveşte acuzaţiile privind comiterea escrocheriei şi sustragerii. Procurorul a atacat această sentinţă.
La 11 iunie 2003, reclamantul a fost eliberat ca urmare a expirării termenului său de condamnare la închisoare.
La scurt timp după eliberarea sa, reclamantul a plecat din Republica Moldova spre o destinaţie necunoscută.
La 11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Chişinău a examinat apelul procurorului în absenţa reclamantului, dar cu participarea unui avocat numit din oficiu, şi l-a admis. Reclamantul a fost găsit vinovat de comiterea escrocheriei şi sustragerii şi condamnat la cincisprezece ani de închisoare. Din decizie rezultă că, la acea dată, autorităţile nu cunoşteau locul aflării reclamantului.
La 26 mai 2005, reclamantul a fost arestat pe teritoriul Bulgariei în baza unui mandat de arestare internaţională. El a fost informat despre condamnarea sa prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2003 şi, ulterior, extrădat în Republica Moldova. Unul din angajamentele asumate de către autorităţile Republicii Moldova în cadrul procedurilor de extrădare a fost să asigure reclamantului dreptul la rejudecare în conformitate cu articolul 3 al celui de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare.
La 20 iunie 2005, reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei din 11 noiembrie 2003. El a pretins inter alia că, contrar dreptului său de a fi prezent la procesul penal intentat împotriva sa, Curtea de Apel l-a condamnat in absentia.
La 14 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a examinat recursul reclamantului în absenţa acestuia şi a avocatului său şi l-a respins. Ea a confirmat că, după iunie 2003, locul de aflare a reclamantului nu era cunoscut. Totuşi, ea a considerat că, deoarece autorităţile au luat măsuri pentru a-l găsi şi l-au anunţat în căutare în baza unui mandat de arestare internaţională prin intermediul Interpol, se poate considera că Curtea de Apel şi-a onorat obligaţia de a-l informa despre dosarul penal împotriva sa.
După comunicarea acestei cauze Guvernului, la o dată nespecificată, Procurorul General a intentat proceduri în recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie.
La 2 iulie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa irevocabilă din 14 septembrie 2005 şi a dispus redeschiderea procesului penal.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, că procesul penal intentat împotriva sa nu a fost echitabil, deoarece el a fost judecat şi condamnat de către Curtea de Apel in absentia şi i s-a refuzat dreptul la rejudecare.
ÎN DREPT
La 19 iulie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 18 iulie 2007, părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă. El a prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data adoptării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, 2,000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral suferit de către reclamant şi EUR 400 cu titlu de costuri şi cheltuieli. În schimb, reclamantul îşi va retrage cererea sa şi va renunţa la orice alte pretenţii faţă de Guvern în legătură cu această cauză.
La 10 septembrie 2007, reclamantul a confirmat că el a semnat acordul sus-menţionat şi a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy