Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 31753/03
depusă de Victor GURAU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 7 noiembrie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlM. Pellonpää,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 16 iulie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Victor Gurau, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în 1949, care locuieşte la Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl Ion Manole, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
După ce a obţinut un certificat de invaliditate, reclamantul s-a adresat în anul 2000 Casei Naţionale de Asigurări Sociale pentru a obţine pensie. El a solicitat inter alia să fie examinată chestiunea cu privire la mărirea pensiei sale, având în vedere faptul că el a fost angajat la două întreprinderi între 1988 şi 1992 şi, respectiv, între 1994 şi 1997. Deoarece cererea sa nu a fost admisă, la 2 octombrie 2001, reclamantul a intentat o acţiune împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cerând mărirea pensiei sale.
La 28 mai 2002, Judecătoria sectorului Centru a admis în parte pretenţia reclamantului şi a indicat Casei Naţionale de Asigurări Sociale să includă în carnetul de muncă al reclamantului perioada de angajare între 1994 şi 1997 şi să-i mărească pensia începând cu 20 septembrie 2000. Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat cu apel această hotărâre.
La 29 octombrie 2002, Tribunalul Chişinău a admis apelul, a casat hotărârea judecătorească din 28 mai 2002 şi a respins pretenţia reclamantului. Reclamantul a contestat cu recurs această decizie.
Printr-o decizie irevocabilă din 16 ianuarie 2003, Curtea de Apel a admis recursul reclamantului, a casat decizia Tribunalului Chişinău şi a menţinut hotărârea Judecătoriei sectorului Centru din 28 mai 2002.
La 26 mai 2003, reclamantul a trimis scrisori executorului judecătoresc şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale plângându-se de neexecutarea hotărârii judecătoreşti în favoarea sa. Potrivit unui certificat emis de Casa Naţională de Asigurări Sociale la 10 iulie 2003, mărimea pensiei reclamantului nu a fost recalculată.
La 8 aprilie 2004, reclamantul a informat Curtea că la 4 august 2003 Casa Naţională de Asigurări Sociale s-a conformat hotărârii judecătoreşti şi i-a plătit pensia mărită. Totuşi, el a cerut Curţii să continue examinarea cererii sale şi s-a plâns de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa.
B. Dreptul intern relevant
Legislaţia internă relevantă a fost descrisă în hotărârea Curţii în cauza Sîrbu and Others v. Moldova, nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 şi 73973/01, § 12, 15 iunie 2004.
PRETENŢIE
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătoreşti din 16 ianuarie 2003.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 16 ianuarie 2003. Articolul 6 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... şi într-un termen rezonabil a cauzei sale ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
În observaţiile sale, Guvernul a prezentat o scrisoare de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în care se menţiona că la 20 martie 2003 aceasta s-a conformat hotărârii judecătoreşti în favoarea reclamantului şi a recalculat pensia lui. De asemenea, scrisoarea menţiona că la 4 august 2003 Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a plătit reclamantului restanţele la pensie datorate lui. Guvernul a susţinut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamantul nu mai putea pretinde că este victimă.
Reclamantul a confirmat că Casa Naţională de Asigurări Sociale s-a conformat hotărârii judecătoreşti şi i-a plătit restanţele la pensia sa. El nu a contestat noua mărime a pensiei, însă s-a plâns de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 16 ianuarie 2003.
Curtea notează că hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului a devenit irevocabilă şi executorie la 16 ianuarie 2003 prin care s-a dispus recalcularea şi mărirea pensiei reclamantului de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. Deşi data la care Casa Naţională de Asigurări Sociale s-a conformat hotărârii judecătoreşti şi a recalculat pensia reclamantului nu este clară (20 martie 2003 şi 4 august 2003 potrivit Guvernului şi, respectiv, reclamantului), data plăţii pensiei recalculate nu se contestă; ambele părţi sunt de acord în ceea ce priveşte data de 4 august 2003, ceea ce constituie mai puţin de opt luni de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă şi executorie. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu, Timofeyev v. Russia, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi faptul că Casa Naţională de Asigurări Sociale a executat în întregime hotărârea judecătorească într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că hotărârea judecătorească a fost executată într-un „termen rezonabil”. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi consideraţi ca cerând o diligenţă specială şi o executare mai rapidă, Curtea constată că pretenţia nu relevă nicio aparenţă de violare a articolului 6 al Convenţiei (a se vedea, de exemplu, Osoian v. Moldova (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).
Prin urmare, cererea urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată, aşa cum prevede articolul 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenţiei; şi
Declară cererea inadmisibilă.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy