Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 47804/07
Dumitru GUTU
contra Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 21 ianuarie 2014 într-un Comitet compus din:
Luis López Guerra, preşedinte,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
et de Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus depusă la 29 octombrie 2007,
Examinînd declarația depusă de către Guvernul pîrît la 2 mai 2012 care a invitat Curtea să radieze un capăt de cerere de pe rol, precum și răspunsul părții reclamante la această declarație,
Deliberînd, pronunță următoarea decizie:
FAPTELE ŞI PROCEDURA
1. Reclamantul, dl Dumitru Gutu, este un cetăţean al Republicii Moldova, s-a născut în 1988 şi locuieşte în Chişinău.
2. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.
3. Invocînd articolul 5 din Convenţie, reclamantul a contestat legalitatea primelor şase ore a deţinerii sale în arest. De asemenea, fără a invoca vreun articol din Convenţie, el s-a plîns că instanţele judecătoreşti naţionale nu au motivat suficient deciziile lor cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest. În temeiul articolului 6 din Convenţie, el s-a plîns, printre altele, că în cadrul procedurii cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, avocatul său n-ar fi avut acces la materialele dosarului.
4. Plîngerile menţionate supra au fost comunicate Guvernului sub aspectul articolului 5 §§ 1, 3 şi 4 din Convenţie.
ÎN DREPT
A. Cu privire la plîngerile comunicate
5. După ce tentativele de reglementare amiabilă a cauzei au eșuat, printr-o scrisoare din 2 mai 2012 Guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală cu scopul de a soluționa problema ridicată prin acest capăt de cerere. Guvernul a invitat, printre altele, Curtea să radieze acest capăt de cerere de pe rol, aplicînd articolul 37 din Convenție.
6. Declaraţia prevede următoarele:
«Guvernul recunoaște că în prezenta cauză privarea de libertate a reclamantului de la 18 octombrie 2007 ora 22.50 pînă la 19 octombrie 2007 ora 5.00 a fost ilegală, fiind încălcate prevederile articolului 5 § 1 din Convenție. De asemenea, Guvernul recunoaște că instanțele judecătorești naționale nu au motivat suficient deciziile lor (...) cu privire la aplicarea în privința reclamantului a măsurii preventive sub formă de arest, fiind încălcate prevederile articolului 5 § 3 din Convenție. În plus, procedura în care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale nu a fost în conformitate cu exigențele articolului 5 § 4 din Convenție și anume din cauza faptului că avocatul reclamantului nu a avut acces la materialele dosarului pentru a putea contesta efectiv legalitatea detenției clientului său.
Prin urmare, au fost încălcate drepturile reclamantului garantate de articolul 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție luat separat.
(...) Guvernul (...) propune să achite reclamantului o sumă totală de 3500 (trei mii cinci sute) euro, ce va acoperi prejudiciul material și moral, precum și costuri și cheltuieli suportate de către reclamant. (...)
[Această sumă] (...) va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxe eventual aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte pronunţate în conformitate cu articolul 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii de a plăti această sumă în perioada celor trei luni, Guvernul se obligă să plătească de la data expirării acestui termen şi pînă la efectuarea plății, o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, plus trei procente. (...) »
7. Printr-o scrisoare din 7 iulie 2012 reclamantul a indicat că nu este satisfăcut de termenii declaraţiei unilaterale.
8. Curtea amintește că în conformitate cu articolul 37 din Convenție, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să se tragă concluzia enunțată în alineatele a), b) sau c) a paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) îi permite în particular să radieze cererea de pe rol :
«... pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică ».
9. De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe, ea poate să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.
10. În acest sens, Curtea trebuie să examineze declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în particular hotărîrea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turciei [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003‑VI ; WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Poloniei (dec.) nr. 28953/03).
11. Curtea a stabilit într-un număr de cazuri, din care unele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce priveşte plîngerile invocate despre încălcarea articolului 5 §§ 1, 3 şi 4 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, Sarban c. Moldovei, nr. 3456/05, §§ 95-104, 4 octombrie 2005; Becciev c. Moldovei, nr. 9190/03, §§ 53-64, 4 octombrie 2005; Boicenco c. Moldovei, nr. 41088/05, §§ 139-145, 148-154, 11 iulie 2006; Guţu c. Moldovei, nr. 20289/02, §§ 58-62, 7 iunie 2007, şi Musuc c. Moldovei, nr. 42440/06, §§ 37-47, 49-57, 6 noiembrie 2007).
12. Avînd în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația Guvernului, precum și suma compensației propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1 c) din Convenţie).
13. În plus, în lumina celor de mai sus, și avînd în vedere în special jurisprudența sa clară și bogată la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cere continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie).
14. În cele din urmă, Curtea constată că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declarației unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbiei (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).
15. În aceste condiţii, trebuie să fie radiată cauza de pe rol în ceea ce priveşte plîngerile invocate în temeiul articolului 5 §§ 1, 3 şi 4 din Convenţie.
B. Cu privire la alte plîngeri
16. În cererea sa, reclamantul s-a plîns de asemenea că privarea sa de libertate era contrară articolului 3 din Convenţie, deoarece el suferea de o boală psihică. Invocînd articolul 8 din Convenţie, el s-a plîns că ar fi fost reţinut la domiciliul său în timpul nopţii şi fără mandat legal. În temeiul articolului 13 din Convenţie, el a pretins că unul dintre recursurile sale declarat împotriva aplicării măsurii preventive sub formă de arest, nu ar fi fost luat în consideraţie de către instanţa judecătorească superioară. În cele din urmă, fără a invoca articolele din Convenţie, el a revendicat nevinovăţia sa şi a contestat deciziile instanţelor judecătoreşti naţionale pronunţate în cadrul procesului penal intentat împotriva sa.
17. Ţinînd cont de ansamblul materialelor aflate în posesia sa, şi avînd în vedere competența sa asupra plîngerilor invocate, Curtea constată că nu se relevă nici o aparentă încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie sau Protocoalele sale.
18. Prin urmare, acest capăt de cerere este nefondat şi trebuie să fie respins, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) şi 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia act de termenii declarației Guvernului pîrît în ceea ce priveşte articolul 5 §§ 1, 3 şi 4 din Convenţie și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor;
Decide de a radia acest capăt de cerere de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție.
Declară restul cererii inadmisibilă.
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy