Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 23606/02
depusă de Anatol HARCENCO
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 10 ianuarie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlM. Pellonpää,
DlR. Maruste,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Borrego Borrego,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 4 iunie 2002,
Având în vedere corespondenţa cu părţile,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Anatol Harcenco, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în anul 1951, care locuieşte la Bălţi.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne. În mai 2001, el a fost concediat.
Reclamantul a intentat o acţiune împotriva fostului său angajator, solicitând restabilirea în funcţie.
Printr-o hotărâre irevocabilă din 28 martie 2002, Curtea de Apel a hotărât în favoarea reclamantului şi a indicat Ministerului Afacerilor Interne să-l restabilească în funcţie.
La 28 martie 2002, reclamantul a obţinut un titlu executoriu, pe care executorul judecătoresc nu l-a executat.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 28 martie 2002, dreptul său ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil a fost încălcat.
2. De asemenea, reclamantul a pretins violarea articolului 17 al Convenţiei.
ÎN DREPT
La 29 ianuarie 2004, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză. La 10 februarie 2004, Curtea a transmis aceste observaţii reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 23 martie 2004. Deoarece nu a primit niciun răspuns, Curtea, printr-o scrisoare recomandată din 13 aprilie 2004, l-a informat pe reclamant că termenul limită pentru depunerea observaţiilor a expirat şi l-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată nicio extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să radieze cererea de pe rol. Reclamantul nu a răspuns.
La 27 octombrie 2004, un jurist de la Grefa Curţii l-a sunat pe reclamant şi l-a întrebat dacă el mai doreşte să-şi menţină cererea la Curte. Reclamantul a declarat că el nu a înţeles conţinutul scrisorilor anterioare, deoarece ele erau în limba engleză.
La 3 noiembrie 2004, reclamantului i-a fost trimisă o scrisoare recomandată în limbă română, prin care i s-a cerut să prezinte comentariile sale scrise asupra observaţiilor Guvernului cu privire la această cauză până la 16 decembrie 2004 sau să informeze Curtea că el nu doreşte să mai adauge ceva la cererea iniţială. Reclamantul a primit scrisoarea, însă nu a răspuns.
În lumina celor de mai sus, în conformitate cu articolul 37 § 1 al Convenţiei, Curtea consideră acum că reclamantul nu doreşte să-şi mai menţină cererea. Mai mult, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie, care ar cere continuarea examinării cererii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rol.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy