Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 67300/01
depusă de COMITETUL HELSINKI PENTRU DREPTURILE OMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 01 decembrie 2009 în Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecptori,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea sus-menţionată, depusă la 19 ianuarie 2000,
Examinînd observaţiile formulate de Guvernul reclamat şi comentariile prezentate în replică de reclamant,
Examinînd declaraţia prezentată de Guvern la 8 octombrie 2009 prin care se solicită Curţii radierea de pe rol a cauzei, precum şi răspunsul reclamantului la această declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Organizaţia reclamantă este Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova. Ea a fost reprezentată în faţa Curţii de dl Ş. Urîtu, preşedintele organizaţiei. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Între 17 şi 19 iulie 2000, cîţiva membri ai organizaţiei reclamante examinau circumstanţele în care a fost arestat U., un cetăţean a Federaţiei Ruse de naţionalitate cecenă.
În jurul orei 14.00, la 18 iulie 2000, în timpul unei convorbiri telefonice cu angajaţii Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, una dintre liniile de telefon ale organizaţiei a fost brusc întreruptă. A doua linie de telefon a fost întreruptă puţin timp după aceasta. Organizaţia reclamantă a solicitat asistenţă Centrului Reparaţii al Companiei de telecomunicaţii Moldtelecom, dar solicitarea a fost refuzată. Şeful Centrului Reparaţii a explicat că liniile au fost întrerupte, din cauza că se executau lucrări de reparaţie ale unei cabine telefonice. Cîţiva membri ai organizaţiei reclamante s-au deplasat la cabina în cauză, dar acolo nu era nicio persoană. Liniile telefonice au început să funcţioneze din nou la ora 16.30.
La 19 iulie 2000, preşedintele organizaţiei reclamante a depus o petiţie la Moldtelecom, cerînd să i se răspundă de ce liniile telefonice au fost întrerupte. La aceeaşi dată, el a depus petiţii la Serviciul de Informaţie şi Securitate, la Ministerul Afacerilor Interne, la Comisia parlamentară specializată de control al Serviciului de securitate şi Informaţii şi la Procuratura Generală, solicitînd informaţii despre o posibilă interceptare a convorbirilor telefonice ale organizaţiei reclamante, în general, şi, în particular, între 13 şi 16 iulie 1999, şi între 17 şi 19 iulie 2000.
În scrisoarea din 28 iulie 2000, Moldtelecom a informat organizaţia reclamantă că a intervenit, la solicitarea organizaţiei reclamante la ora 12.53 pe data de 18 iulie 2000 şi apoi la 17.37, în aceeaşi zi, problema referitoare la cele două linii telefonice ale organizaţiei fiind înlăturată.
La 4 august 2000, Serviciul de Informaţie şi Securitate a răspuns că are dreptul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să efectueze măsuri operative de investigaţii, sub controlul Parlamentului, Procuraturii şi instanţelor judecătoreşti. Serviciul notează, în final, că organizaţia reclamantă nu a fost supusă vreodată unor măsuri operative de investigaţii.
La 8 august 2000, Procuratura Generală a declarat că nu a emis vreodată o autorizaţie de a desfăşura măsuri operative de investigaţii ce ţine de organizaţia reclamantă sau membrii acesteia.
La 21 august 2000, Ministerul Afacerilor Interne a informat organizaţia reclamantă că toate măsurile operative de investigaţii au fost desfăşurate de către Minister, pentru a combate crimele organizate şi îndreptate la persoanele suspecte specifice. Niciuna dintre măsuri nu a fost desfăşurată în privinţa organizaţiei reclamante.
La 28 septembrie 2000, Preşedintele Parlamentului a menţionat că, potrivit informaţiilor primite de la Serviciul de Informaţie şi Securitate, organizaţia reclamantă nu a fost supusă niciodată vreunei măsuri operative de investigaţii.
PLÎNGERI
Organizaţia reclamantă s-a plîns că, între 17 şi 19 iulie 2000, convorbirile sale telefonice au fost interceptate, ceea ce constituie o încălcare a Articolului 8 din Convenţie. Reclamantul s-a plîns, de asemenea, că legislaţia Moldovei nu conţine garanţii suficiente împotriva interceptării abuzive a convorbirilor telefonice.
ÎN DREPT
După ce prezenta cerere a fost comunicată Guvernului, organizaţia reclamantă nu a formulat observaţii privind admisibilitatea şi fondul cauzei înlăuntrul termenului limită, indicat de Curte. La 14 iunie 2004, Preşedintele Secţiunii a Patra a Curţii, căreia i-a fost repartizată cerere spre examinare, a decis că observaţiile formulate de organizaţia reclamantă în afara termenului limită, indicat de Curte, să nu fie incluse în dosarul cauzei în vederea aprecierii Curţii.
La 24 mai 2005, organizaţia reclamantă a prezentat observaţii suplimentare asupra cauzei, ca răspuns la întrebările suplimentare ale Curţii, adresate părţilor.
La 17 martie 2009, Curtea a decis că fondul cererii urmează a fi examinat odată cu admisibilitatea acesteia, în conformitate cu Articolul 29 § 3 din Convenţie. Organizaţia reclamantă a fost invitată să prezinte, pînă la 16 aprilie 2009, orice alte observaţii suplimentare scrise pe care le doreşte, odată cu pretenţiile sale cu privire la satisfacţia echitabilă. Organizaţia reclamantă nu a respectat termenul limită şi alte observaţii suplimentare sau pretenţii de satisfacţie echitabilă nu au fost recepţionate.
La 8 octombrie 2008[1], Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală cu intenţia de a soluţiona litigiul derivat din conţinutul cererii. Textul scrisorii adresată Curţii include următoarele:
„Luînd în consideraţie [constatările Curţii în cauza Iordachi şi alţii c. Moldovei (nr. 25198/02, 10 februarie 2009) în care Curtea a găsit că calitatea legislaţiei, care reglementează interceptarea convorbirilor telefonice, înainte de 2003, nu corespundea cerinţelor Articolului 8 din Convenţie] şi faptul că organizaţia reclamantă nu şi-a expus pretenţiile pentru satisfacţia echitabilă şi nici nu a oferit vreo explicaţie plauzibilă care să-şi motiveze acţiunile – fapt care va îndreptăţi Curtea să nu-i acorde vreo sumă de bani în legătură cu aceasta – Guvernul face următoarea declaraţie:
Guvernul recunoaşte că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenţie, deoarece legislaţia Republicii Moldova nu prevede protecţie adecvată împotriva abuzului în domeniul interceptării convorbirilor telefonice.
Cu toate acestea, Guvernul consideră că simpla recunoaştere a violării drepturilor reclamantului constituie o satisfacţie echitabilă suficientă [...]
Astfel, luînd în consideraţie circumstanţele specifice ale cauzei prezente şi faptul că, după emiterea hotărîrii în cauza Iordachi şi alţii c. Moldovei, în legătură cu aceasta, au fost iniţiate consultaţii între diferite autorităţi de stat şi societatea civilă în vederea perfecţionării legislaţiei, precum şi, adiţional, recunoaşterea expresă că a avut loc o violare a drepturilor reclamantului, Guvernul cere Curţii să radieze prezenta cerere de pe rol.”
Într-o scrisoare din 23 octombrie 2009, reprezentantul reclamantului a salutat iniţiativa Guvernului de a ajusta cadrul legal naţional privind interceptarea convorbirilor telefonice la standardele Curţii. Totuşi, el nu a fost de acord cu propunerea Guvernului de a radia cererea de pe rol, deoarece, în opinia lui, o hotărîre asupra fondului cauzei ar „servi drept un argument adiţional şi o stimulare pentru realizarea pe deplin a politicii de stat în acest domeniu”.
Curtea notează că Articolul 37 din Convenţie prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci cînd circumstanţele conduc la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c), paragraful 1 al acestui Articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să radieze cererea de pe rol, în particular, dacă:
„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
Articolul 37 § 1 in fine include prevederea că:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului, garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale, o cere.”
Curtea notează, de asemenea, că în anumite circumstanţe, ea poate radia o cerere, în conformitate cu Articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei, pe baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să fie continuată. În acest scop, Curtea va examina minuţios declaraţia în lumina principiilor rezultate din jurisprudenţa sa, în special, hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar v. Turcia), [GS], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, şi Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Examinînd natura recunoaşterii din conţinutul declaraţiei unilaterale a Guvernului din 8 octombrie 2009 şi constatările în cauza Iordachi şi alţii c. Moldovei (citată mai sus), precum şi mai puţin viguroasa încercare de aşi menţine cauza din către organizaţia reclamantă, inclusiv neprezentarea observaţiilor privind satisfacţia echitabilă, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, citat mai sus, şi Meriakri c. Moldovei ((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
În lumina consideraţiunilor expuse mai sus, Curtea este satisfăcută de respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale fapt care nu cere Curţii continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1 in fine).
În consecinţă, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Ia notă de conţinutul declaraţiei Guvernului şi de modalităţile pentru asigurarea conformării cu angajamentele asumate în această declaraţie.
Decide să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 § 1 (c) al Convenţie.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
[1] A se considera - 08 octombrie 2009.
Full & Egal Universal Law Academy