© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Hoon v. Regatul Unit (dec.) - 14832/11
Decizia din 13.11.2014 [Secția a IV-a]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Publicarea unei anchete parlamentare privind conduita unui fost ministru: inadmisibilă
Articolul 6
Proceduri civile
Articolul 6-1
Drepturi şi obligaţii cu caracter civil
Plângerile referitoare la ancheta parlamentară privind conduita unui fost ministru: inadmisibilă
În fapt – Cazul vizase ancheta autorităților parlamentare în cazul reclamantului, fost ministru, după implicarea sa într-o operațiune „sub acoperire” efectuată de către un jurnalist care s-a prezentat ca un posibil partener de afaceri. În timpul operațiunii sub acoperire, reclamantul a fost înregistrat spunând că este dispus să se folosească de cunoștințele și de contactele făcute în timpul perioadei de ministeriat și de consilier special al Secretarului General al NATO în schimbul unei recompense financiare. Detaliile au fost publicate ulterior de un ziar și difuzate într-un film documentar.
Ca urmare a unei plângeri oficiale depuse de un membru al opoziției parlamentare, Comisarul parlamentar pentru respectarea standardelor a emis un raport, pe 22 noiembrie 2010, în care a constatat că reclamantul a încălcat Codul de Conduită al membrilor Parlamentului. Raportul a fost trimis Comisiei de standarde și imunități, care a confirmat concluziile Comisarului și i-a recomandat reclamantului să-și prezinte scuzele în fața Camerei Comunelor, urmând să-i fie retrasă legitimația de acces în Camera Comunelor pentru o perioadă de cinci ani. Raportul Comitetului a fost aprobat prin rezoluția Camerei Comunelor. Cazul a fost mediatizat pe larg în presă.
În cererea sa adresată Curții Europene, reclamantul a susținut existența unei serii de încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție prin deciziile Comisarului, așa cum au fost aprobate de către Comisie și Camera Comunelor, și s-a plâns că i s-a interzis accesul la un tribunal pentru a contesta legalitatea procedurilor parlamentare și sancțiunile impuse. De asemenea, acesta s-a plâns, în baza articolului 8, că mediatizarea pe larg a deciziei Comisarului i-a încălcat viața privată.
În drept – Articolul 6 § 1: În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, dreptul de a candida la alegeri și de a-și menține poziția constituia un drept politic și nu unul „civil”, în înțelesul articolului 6 § 1. Litigiile privind modalitățile de exercitare a unui mandat parlamentar se află în afara domeniului de aplicare al acestei dispoziții. În consecință, procedurile parlamentare din cazul reclamantului, care vizau investigarea posibilelor încălcări ale Codului de conduită a membrilor Parlamentului, nu făceau incident articolul 6 § 1, de vreme ce nu stabileau sau nu dădeau naștere unui litigiu de drept civil, în scopurile acestei prevederi.
Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae).
Articolul 8: Prejudiciul provocat reputației reclamantului prin derularea anchetei și prin emiterea raportului au constituit o ingerință în dreptul său la respectarea vieții private. De vreme ce a urmat procedura stabilită de regulamentul intern al Camerei Comunelor, ingerința fusese prevăzută de lege. Imunitatea parlamentară, așa cum există aceasta în Regatul Unit, urmărea realizarea obiectivelor legitime de protecție a libertății de exprimare în Parlament și de menținere a separației puterilor legislativă și judecătorească. În circumstanțele speciale ale cazului a existat, de asemenea, un interes public legitim de cunoaștere a rezultatului anchetei parlamentare referitoare la o plângere despre comportamentul reclamantului în calitate de membru al parlamentului, care ar fi fost subminată dacă procedurile nu ar fi avut un caracter public, iar rapoartele nu ar fi fost diseminate. Procedura a oferit reclamantului posibilitatea de a-și susține cauza și de a-și apăra interesele atât în calitate de deținător al unei funcții publice, cât și în calitate de particular.
Nivelul redus al protecției juridice a dreptului la reputație care decurgea din regula imunității parlamentare în baza dreptului britanic fusese conform cu și reflecta normele general recunoscute în rândul statelor contractante, în Consiliul Europei și în Uniunea Europeană și nu putea fi considerat, de principiu, o restricție disproporționată impusă dreptului la respectarea vieții private. În orice caz, faptele referitoare la ingerință făceau parte, deja, din domeniul public, ca urmare a publicării articolului de ziar și a filmului documentar, iar reclamantul ar fi putut contesta susținerile factuale prin intentarea unui proces împotriva ziarului sau a difuzorului în judecată ziarul sau emițătorul.
În consecință, prin publicarea concluziilor anchetei parlamentare și prin acordarea imunității pentru procedurile relevante din Parlament, statul reclamat a rămas în limitele marjei sale de apreciere. Ingerința nu a fost, așadar, disproporționată.
Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).
Full & Egal Universal Law Academy