Cauza C‑577/08
Rijksdienst voor Pensioenen
împotriva
Elisabeth Brouwer
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de arbeidshof te Antwerpen)
„Egalitate de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale – Directiva 79/7/CEE – Lucrători frontalieri – Calculul pensiilor”
Sumarul hotărârii
1. Politica socială – Egalitate de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale – Directiva 79/7
[Directiva 79/7 a Consiliului, articolul 4 alineatul (1)]
2. Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare
(articolul 234 CE)
1. Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru perioada 1984-1994, calculul pensiilor la retragerea din activitate și al pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin, pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare, se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare inferioare celor ale lucrătorilor frontalieri de sex masculin.
(a se vedea punctul 31 și dispozitivul)
2. În mod excepțional, ținând seama de gravele inconveniente pe care hotărârea sa ar putea să le genereze pentru trecut, Curtea poate fi nevoită să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca interpretarea pe care Curtea o dă unei dispoziții de drept al Uniunii atunci când este sesizată cu o întrebare preliminară. Cu toate acestea, implicațiile financiare care ar putea rezulta pentru un stat membru dintr‑o hotărâre preliminară nu justifică, prin ele însele, limitarea în timp a efectelor hotărârii.
(a se vedea punctele 33 și 34)
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
29 iulie 2010(*)
„Egalitate de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale – Directiva 79/7/CEE – Lucrători frontalieri – Calculul pensiilor”
În cauza C‑577/08,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de arbeidshof te Antwerpen (Belgia), prin decizia din 18 decembrie 2008, primită de Curte la 29 decembrie 2008, în procedura
Rijksdienst voor Pensioenen
împotriva
Elisabeth Brouwer,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul J.‑C. Bonichot, președinte de cameră, doamna C. Toader, domnii K. Schiemann (raportor), P. Kūris și L. Bay Larsen, judecători,
avocat general: domnul N. Jääskinen,
grefier: doamna R. Șereș, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 18 martie 2010,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul belgian, de doamnele L. Van den Broeck și C. Pochet, precum și de domnul E. Pools, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de domnul M. van Beek, în calitate de agent,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192).
2 Această întrebare a fost adresată în cadrul acțiunii introduse de doamna Brouwer împotriva Rijksdienst voor Pensioenen (Oficiul Național de Pensii, denumit în continuare „Rijksdienst”) în legătură cu calculul pretins discriminatoriu al cuantumului pensiei la retragerea din activitate care i‑a fost acordată.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitară
3 Directiva 79/7 urmărește eliminarea progresivă a discriminării pe criterii de sex în domeniul securității sociale. Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (a), aceasta se aplică sistemelor legale care asigură, printre altele, o protecție pentru limita de vârstă.
4 Potrivit articolului 4 alineatul (1) din această directivă:
„Principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în ceea ce privește:
[…]
– calculul prestațiilor, inclusiv sporurile datorate celuilalt soț și persoanelor aflate în întreținere și condițiile care reglementează durata și menținerea dreptului la prestații.”
5 Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată prevede că aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare:
„stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă și posibilele consecințe ale acesteia pentru alte prestații”.
Reglementarea națională
6 Articolul 5 alineatul 7 din Decretul regal din 23 decembrie 1996 privind aplicarea articolelor 15-17 din Legea din 26 iulie 1996 privind modernizarea securității sociale și asigurarea viabilității sistemelor legale de pensii prevede:
„Lucrătorul de naționalitate belgiană:
a) care a fost angajat în mod obișnuit ca muncitor, funcționar sau muncitor minier într‑o țară limitrofă Belgiei, cu condiția ca acesta să își fi menținut reședința principală în Belgia și să fi revenit în acest loc în principiu în fiecare zi,
b) sau care a fost angajat într‑o țară străină ca muncitor sau ca funcționar pentru perioade mai scurte de un an fiecare, de către un angajator stabilit în această țară, pentru a efectua o muncă salariată sau asimilată acesteia cu caracter sezonier, cu condiția ca acesta să își fi menținut reședința principală în Belgia și ca familia sa să fi continuat să aibă reședința în acest stat,
poate obține o pensie la retragerea din activitate egală cu diferența dintre cuantumul pensiei la retragerea din activitate pe care ar fi obținut‑o dacă această activitate în calitate de lucrător salariat ar fi fost exercitată în Belgia și cuantumul pensiei obținute pentru aceeași activitate în temeiul legislației țării de angajare.”
7 În temeiul articolului 25 din Decretul regal din 21 decembrie 1967 privind reglementarea generală a sistemului de pensii la retragerea din activitate și de pensii de urmaș pentru lucrătorii salariați (Moniteur belge din 16 ianuarie 1968), remunerația care trebuie luată în considerare pentru determinarea pensiei la retragerea din activitate pe care lucrătorul vizat la articolul 5 alineatul 7 din Decretul regal din 23 decembrie 1996 ar obține‑o dacă această activitate în calitate de lucrător salariat ar fi fost exercitată în Belgia sau pentru determinarea pensiei de urmaș este stabilită de Rege pentru fiecare an calendaristic, ținând cont de elementele referitoare la anul calendaristic precedent ce figurează în contul individual.
Situația de fapt din acțiunea principală și întrebarea preliminară
8 Doamna Brouwer, de naționalitate belgiană și având reședința în Belgia, a lucrat în Țările de Jos, în calitate de lucrător frontalier, în perioada 15 august 1960-31 decembrie 1998. Începând de la 1 ianuarie 1999, ea a încetat munca și a primit prestații pentru pensionare anticipată în Belgia.
9 Întrucât în Belgia avea dreptul la o pensie integrală la retragerea din activitate până la vârsta de 65 de ani, această sarcină revenind, prin urmare, Regatului Țărilor de Jos pe baza perioadelor de asigurare efectuate în acest stat, doamna Brouwer a depus în 2003 la Rijksdienst o cerere de pensie la retragerea din activitate. Această perioadă, calculată la prorata perioadelor de asigurare efectuate, a fost stabilită la 724,61 euro și i‑a fost acordată începând cu 1 mai 2004.
10 Cuantumul pensiei menționate a fost calculat, în conformitate cu legislația belgiană aplicabilă, în special cu articolul 5 alineatul 7 din Decretul regal din 23 decembrie 1996, pe baza salariilor zilnice fictive și/sau forfetare stabilite anual prin decret regal pe baza salariului mediu perceput de lucrători în Belgia în cursul anului precedent.
11 La 1 iunie 2004, doamna Brouwer a contestat cuantumul pensiei care i‑a fost acordată, susținând că pentru perioada 1 ianuarie 1968-31 decembrie 1994 calculul cuantumului menționat se întemeia pe salarii fictive și/sau forfetare care, în această perioadă, erau inferioare pentru lucrătorii de sex feminin față de cele ale colegilor lor de sex masculin.
12 La 5 iulie 2004, Rijksdienst a înștiințat‑o pe doamna Brouwer că își menținea decizia inițială, arătând că, în perioada în discuție, salariul real mediu pe baza căruia era calculată pensia la retragerea din activitate nu era același pentru lucrătorii de sex feminin și pentru cei de sex masculin, de unde apar diferențele de cuantum al pensiei. Cu toate acestea, începând din 1995, salariul zilnic a devenit identic pentru lucrătorii de sex masculin și pentru cei de sex feminin. Această evoluție ar fi fost influențată de egalizarea avansată a remunerațiilor, precum și de faptul că femeile care lucrează rămân active din ce în ce mai mult timp.
13 Doamna Brouwer a sesizat arbeidsrechtbank te Hasselt (Tribunalul de Muncă din Hasselt) cu o acțiune împotriva deciziei Rijksdienst. Printr‑o hotărâre din 16 iunie 2006, acest tribunal a anulat decizia menționată și a obligat Rijksdienst să efectueze un nou calcul al pensiei la retragerea din activitate a doamnei Brouwer pe baza remunerațiilor fictive și/sau forfetare care erau utilizate pentru lucrătorii frontalieri de sex masculin în perioada 1 ianuarie 1968-31 decembrie 1994.
14 Arbeidsrechtbank te Hasselt a considerat că normele constituționale privind egalitatea și nediscriminarea nu excludeau existența unei diferențe de tratament între diferitele categorii de persoane, în măsura în care această diferență are la bază un criteriu obiectiv, răspunde unui scop legitim și este proporțională cu scopul urmărit. În speță, aceste condiții nu ar fi îndeplinite.
15 Potrivit arbeidsrechtbank te Hasselt, chiar dacă anterior diferența de tratament pe criterii de sex decurgea din situația de fapt care prevala atunci și care se caracteriza printr‑o diferență în nivelul remunerațiilor bărbaților și ale femeilor, o astfel de situație nu este compatibilă cu articolul 141 CE și cu obligația care rezultă din acesta de a asigura aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare. Prin urmare, legiuitorul belgian nu ar mai putea să se întemeieze pe un sistem în temeiul căruia, pentru femei, este luată în considerare o remunerație inferioară la calcularea pensiei lor în calitate de lucrători frontalieri, afirmând că aceasta reflectă o situație în care, în medie, lucrătorii de sex feminin percep remunerații inferioare celor pe care le percep lucrătorii de sex masculin.
16 Rijksdienst a introdus apel împotriva hotărârii din 16 iunie 2006 în fața arbeidshof te Antwerpen.
17 În aceste condiții, arbeidshof te Antwerpen a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Decretele regale din 1.12.1969, 18.6.1970, 8.6.1971, 14.9.1972, 31.7.1973, 12.7.1974, 13.2.1975, 28.11.1975, 26.11.1976, 26.9.1977, 31.7.1978, 31.8.1979, 2.12.1980, 13.1.1982, 14.3.1983, 11.1.1984, 30.11.1984, 24.1.1986, 30.12.1986, 6.1.1988, 2.12.1988, 30.11.1989, 10.12.1990, 1.6.1993, 8.12.1993, 19.12.1994 și 10.10.1995, emise în executarea articolului 25 din Decretul regal din 21 decembrie 1967 privind reglementarea generală a sistemului de pensii la retragerea din activitate și de pensii de urmaș pentru lucrătorii salariați, care prevede că, la calcularea pensiei la retragerea din activitate a lucrătorilor frontalieri de sex feminin, se stabilesc salarii fictive și/sau forfetare care sunt inferioare celor stabilite pentru lucrătorii frontalieri de sex masculin, sunt conforme cu dispozițiile articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale?”
Cu privire la întrebarea preliminară
18 Comisia Europeană pleacă de la premisa potrivit căreia salariile reale medii ale lucrătorilor în Belgia pentru anii 1968-1994, pe baza cărora se calculau pensiile la retragerea din activitate, vizau aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. Comisia apreciază că, dat fiind faptul că autoritățile belgiene nu au corectat diferențele de salarii existente în practică, aceste diferențe au influențat de asemenea salariile fictive și/sau forfetare utilizate pentru calculul pensiei la retragerea din activitate.
19 Aceasta arată că un astfel de calcul constituie o discriminare directă în sensul dreptului comunitar, incompatibilă cu articolul 4 din Directiva 79/7.
20 În ceea ce privește guvernul belgian, acesta a susținut în observațiile sale scrise că nu există o astfel de discriminare. În perioada 1968-1994 ar fi existat o diferență notabilă de remunerație între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, angajați în sectoare diferite, adesea cu un program de muncă redus pentru femei. Ar fi rezultat de aici că remunerația care trebuie luată în considerare pentru calculul salariilor medii ar fi diferită. Prin urmare, ar fi normal să existe diferențe în remunerațiile zilnice fictive și forfetare, ceea ce determină diferențe în cuantumul pensiilor. Începând din 1995, potrivit guvernului belgian, remunerația zilnică a devenit aceeași pentru lucrătorii de sex feminin și pentru cei de sex masculin, întrucât salariile au devenit egale, iar femeile au devenit mai active în sectoarele profesionale rezervate în mod tradițional bărbaților.
21 Cu toate acestea, trebuie să se arate că în ședință guvernul belgian și‑a schimbat radical poziția.
22 În primul rând, acesta a recunoscut existența unei inegalități de tratament și a semnalat demersuri întreprinse pentru corectarea acestei situații și pentru conformarea la cerințele Directivei 79/7. Ar fi fost întocmită, printre altele, o propunere de decret regal prin care se urmărea aducerea la un nivel echivalent a salariilor zilnice forfetare ale femeilor cu cele ale bărbaților pentru perioada 1984-1994. Guvernul belgian a susținut că articolul 2 din această propunere prevedea că persoanele care doresc să beneficieze de această aducere la un nivel echivalent trebuie să facă o cerere în acest sens, potrivit regulamentului general privind pensiile la retragerea din activitate și pensiile de urmaș pentru lucrători.
23 În al doilea rând, guvernul belgian a solicitat Curții să limiteze efectele hotărârii sale în timp, această cerere de limitare neprivind plata restanțelor, ci numai dobânzile datorate pentru aceste restanțe. Guvernul belgian a solicitat în special limitarea beneficiului acestor dobânzi la avânzii‑dreptul care au introdus o procedură judiciară înainte de 18 decembrie 2008, data introducerii de către arbeidshof te Antwerpen a prezentei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare.
24 Guvernul belgian a susținut că cele două condiții recunoscute de jurisprudența Curții care permit limitarea în timp a efectelor unei hotărâri a Curții erau îndeplinite.
25 În ceea ce privește prima condiție, și anume existența bunei‑credințe în cazul unei interpretări greșite a unei dispoziții de drept comunitar, în speță articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, guvernul belgian a susținut că a considerat diferențele de remunerație dintre femei și bărbați ca fiind justificate de factori obiectivi. În această privință, guvernul belgian s‑a întemeiat pe faptul că nu a existat nicio cauză similară în fața instanțelor belgiene și că nu a fost introdusă de către Comisie nicio acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în acest sens împotriva statului belgian.
26 În ceea ce privește a doua condiție, și anume un risc de repercusiuni economice grave ale unei astfel de hotărâri pentru statul membru vizat, guvernul belgian a susținut că numai plata restanțelor fără dobânzi reprezenta o sarcină foarte importantă pentru finanțele publice belgiene.
Aprecierea Curții
27 Trebuie să se arate, cu titlu introductiv, că, în cadrul procedurii întemeiate pe articolul 234 CE, Curtea nu se poate pronunța cu privire la compatibilitatea unei dispoziții naționale cu dreptul comunitar și că trebuie, prin urmare, ca întrebarea preliminară să fie reformulată și interpretată în sensul că urmărește să se determine dacă articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7 se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru perioada 1968-1994, calculul pensiilor la retragerea din activitate și al pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare inferioare celor ale lucrătorilor frontalieri de sex masculin.
28 Pentru a se răspunde la această întrebare, trebuie, astfel cum a susținut în mod întemeiat Comisia, să fie divizată perioada cuprinsă între 1968 și 1994, la care se referă acțiunea principală. În special, se impune să se distingă perioada cuprinsă între 23 decembrie 1984, data expirării termenului de transpunere a Directivei 79/7, și 31 decembrie 1994 de cea cuprinsă între 1 ianuarie 1968 și 22 decembrie 1984.
29 În ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1968 și 22 decembrie 1984, dat fiind că Directiva 79/7 nu a fost adoptată decât în 1978 și termenul său de transpunere a fost stabilit la 23 decembrie 1984, compatibilitatea reglementării naționale în cauză nu putea fi examinată decât în raport cu articolul 119 din Tratatul CE (articolele 117-120 din Tratatul CE au fost înlocuite de articolele 136 CE-143 CE). Cu toate acestea, astfel de dispoziții precum cele în cauză în acțiunea principală, referitoare la sisteme legale de pensii, nu intrau în domeniul de aplicare al articolului menționat și nu puteau, prin urmare, să fie considerate contrare acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 mai 1971, Defrenne, 80/70, Rec., p. 445, punctul 7).
30 În ceea ce privește perioada cuprinsă între 23 decembrie 1984 și 31 decembrie 1994, trebuie să se constate că Regatul Belgiei, astfel cum însuși a admis în ședință, nu și‑a respectat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 79/7 în ceea ce privește calculul pensiilor la retragerea din activitate, aplicând până la 1 ianuarie 1995 o metodă de calcul discriminatorie care se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare mai mari pentru lucrătorii frontalieri de sex masculin decât cele reținute pentru lucrătorii frontalieri de sex feminin, pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare.
31 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7 se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru perioada 1984-1994, calculul pensiilor la retragerea din activitate și al pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin, pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare, se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare inferioare celor ale lucrătorilor frontalieri de sex masculin.
32 În ceea ce privește cererea guvernului belgian de limitare a efectelor hotărârii în timp în cazul în care Curtea ar constata existența unei discriminări, trebuie să se arate cele ce urmează.
33 În mod excepțional, ținând seama de gravele inconveniente pe care hotărârea sa ar putea să le genereze pentru trecut, Curtea poate fi nevoită să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca interpretarea pe care Curtea o dă unei dispoziții de drept al Uniunii atunci când este sesizată cu o întrebare preliminară (a se vedea Hotărârea din 17 mai 1990, Barber, C‑262/88, Rec., p. I‑1889, punctul 41).
34 Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, implicațiile financiare care ar putea rezulta pentru un stat membru dintr‑o hotărâre preliminară nu justifică, prin ele însele, limitarea în timp a efectelor hotărârii (Hotărârea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk, C‑184/99, Rec., p. I‑6193, punctul 52, Hotărârea din 15 martie 2005, Bidar, C‑209/03, Rec., p. I‑2119, punctul 68, și Hotărârea din 27 aprilie 2006, Richards, C‑423/04, Rec., p. I‑3585, punctul 41).
35 Limitarea efectelor unei hotărâri numai în temeiul acestui tip de considerații ar determina reducerea substanțială a protecției jurisdicționale a drepturilor de care beneficiază particularii pe baza dreptului comunitar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 1998, Comisia/Franța, C‑35/97, Rec., p. I‑5325, punctul 52).
36 Dincolo de existența unui risc de repercusiuni economice grave, cauzate mai ales de numărul mare de raporturi juridice constituite cu bună‑credință pe baza reglementării considerate ca fiind în vigoare din punct de vedere legal, un alt factor care trebuie luat în considerare pentru a justifica limitarea efectelor hotărârii în timp este existența unei incertitudini obiective și importante privind înțelesul normelor comunitare (a se vedea în acest sens Hotărârile Bidar, punctul 69, și Richards, punctul 42, citate anterior).
37 Or, în speță, autoritățile naționale belgiene nu pot să se prevaleze de existența unei incertitudini obiective în privința înțelesului obligației de asigurare a egalității de tratament care decurge în mod clar din articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, potrivit căruia principiul egalității de tratament implică inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, fie direct, fie indirect, în ceea ce privește, printre altele, calculul prestațiilor.
38 Dacă se dovedește că tocmai salariile fictive și/sau forfetare pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare au fost luate în considerare ca bază pentru calculul pensiilor la retragerea din activitate, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice, autoritățile belgiene nu puteau crede în mod legitim că faptul că salariile lucrătorilor de sex feminin erau inferioare celor ale lucrătorilor de sex masculin rezulta din existența unor factori obiectivi, iar nu dintr‑o simplă discriminare salarială.
39 În plus, faptul că, în această privință, Comisia nu a introdus nicio acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Regatului Belgiei nu poate fi interpretat drept o aprobare tacită a Comisiei față de discriminarea salarială pe care autoritățile belgiene au tolerat‑o pentru perioada 1984-1994 în calculul pensiilor la retragerea din activitate ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin.
40 Întrucât nu poate fi stabilită în speță existența unei incertitudini obiective în privința domeniului de aplicare al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, această constatare este suficientă să justifice ca efectele prezentei hotărâri să nu fie limitate în timp.
Cu privire la cheltuielile de judecată
41 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru perioada 1984-1994, calculul pensiilor la retragerea din activitate și al pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin, pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare, se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare inferioare celor ale lucrătorilor frontalieri de sex masculin.
Semnături
* Limba de procedură: olandeza.
Top