HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
4 iulie 2007
Cauza T‑502/04
Stéphane Lopparelli
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2003 – Atribuirea punctelor de prioritate”
Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei de atribuire a punctelor de prioritate reclamantului în cadrul exercițiului de promovare 2003, precum și a deciziei de a nu înscrie numele acestuia pe lista funcționarilor promovați la gradul A 5 în cadrul aceluiași exercițiu
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități
(Statutul funcționarilor, art. 43 și 45)
2. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități
(Statutul funcționarilor, art. 45)
1. În cadrul sistemului de promovare instituit printr‑o reglementare internă a Comisiei, care se bazează pe evaluarea cantitativă a meritelor și care este caracterizat prin atribuirea anuală a mai multor tipuri de puncte funcționarilor și, începând cu exercițiul 2003, care este caracterizat și prin necesitatea de a atinge un anumit prag corespunzător unui număr cumulat de puncte pentru a putea fi promovat, măsura tranzitorie care constă în atribuirea automată, în funcție de vechimea în grad, a unui număr foarte limitat de puncte de prioritate în cadrul exercițiului 2003, pe de o parte, este justificată de o necesitate imperativă legată de tranziția spre un nou sistem de promovare și, pe de altă parte, nu este disproporționată, întrucât nu conferă, prin ea însăși, un rol determinant vechimii în grad. Prin urmare, nu se poate considera că această măsură depășește competența de care dispune autoritatea împuternicită să facă numiri pentru a facilita, cu titlu tranzitoriu, modificarea regulilor privitoare la promovarea funcționarilor și, așadar, măsura menționată nu este contrară articolelor 43 și 45 din Statutul funcționarilor.
(a se vedea punctele 51-54)
2. În cadrul sistemului de promovare instituit printr‑o reglementare internă a Comisiei, care se bazează pe evaluarea cantitativă a meritelor și care este caracterizat, pe de o parte, prin atribuirea anuală a mai multor tipuri de puncte funcționarilor, unele dintre acestea – „punctele de merit” – rezultând din transformarea notei primite de funcționar cu ocazia evaluării sale periodice în temeiul articolului 43 din Statutul funcționarilor, iar altele – „punctele de prioritate” – urmărind să distingă, dintre funcționari, pe cei care sunt cei mai merituoși, în vederea sporirii șanselor de promovare ale acestora, și, pe de altă parte, prin necesitatea de a atinge un anumit prag, corespunzător unui număr cumulat de puncte, pentru a putea fi promovat, nici existența pragului de promovare, nici existența unei cote pentru atribuirea punctelor de prioritate în cadrul fiecărei direcții generale, nici indicarea unei medii țintă pentru atribuirea punctelor de merit nu sunt de natură a împiedica o analiză comparativă a meritelor într‑un mod contrar articolului 45 din Statutul funcționarilor, principiului egalității de tratament și principiului vocației la carieră. Dimpotrivă, se constată că aceste mecanisme sunt de natură a favoriza exprimarea efectivă a unei evaluări reprezentative a meritelor funcționarilor, asigurând în același timp cel mai înalt nivel de comparabilitate a evaluărilor în toate direcțiile generale ale Comisiei și, prin urmare, egalitatea de tratament a respectivilor funcționari. În această privință, este important să se amintească faptul că, în practică, analiza comparativă a meritelor trebuie să se desfășoare pe o bază egalitară și pornind de la surse de informații comparabile.
În ceea ce privește cota de puncte de prioritate din cadrul fiecărei direcții generale, aceasta îndeplinește obiectivul general al acestui tip de puncte, respectiv evidențierea din rândul funcționarilor a celor care sunt cei mai merituoși, în vederea sporirii șanselor de promovare ale acestora. Astfel, o limitare a numărului de puncte disponibile este de natură a conduce direcțiile generale la efectuarea unei astfel de selecții. Chiar acest obiectiv este compatibil cu articolul 45 din Statutul funcționarilor, cu egalitatea de tratament și cu vocația la carieră. Faptul că acordarea punctelor menționate într‑un anumit caz poate avea drept efect promovarea unui singur funcționar în cadrul unei direcții generale este o consecință logică a acestui obiectiv de selecție. Pe de altă parte, este de asemenea logic și proporțional ca o direcție generală de mici dimensiuni să aibă un număr redus de funcționari care obțin această categorie de puncte în raport cu direcțiile generale care au un număr mai mare de funcționari promovabili. Oricare ar fi situația, argumentul potrivit căruia cotele de astfel de puncte de prioritate ar penaliza direcțiile generale de mici dimensiuni deoarece acestea nu ar putea promova decât un funcționar este inoperant, întrucât numărul de astfel de puncte de prioritate acordat unui funcționar nu este, prin el însuși, determinant pentru atingerea pragului de promovare, deoarece autoritatea împuternicită să facă numiri poate acorda și alte tipuri de puncte de prioritate pentru a permite funcționarului să atingă pragul respectiv.
În final, sistemul astfel creat nu este contrar nici spiritului, nici literei articolului 45 din Statutul funcționarilor în măsura în care presupune lipsa comparării meritelor funcționarilor din diferitele direcții generale la momentul atribuirii punctelor de prioritate în cadrul fiecărei direcții generale, directorul general neputând să efectueze analiza comparativă prealabilă a prestațiilor efectuate în cadrul direcției generale în raport cu prestațiile funcționarilor din alte direcții generale. Astfel, pe de o parte, varietatea sarcinilor efectuate de funcționarii din diferitele direcții generale ale unei instituții precum Comisia presupune că responsabilitățile ce revin funcționarilor de același grad în cadrul instituției nu sunt echivalente și, prin urmare, meritele acestor funcționari se dovedesc dificil de comparat. Ca o consecință a numărului limitat de puncte de prioritate disponibile pentru fiecare direcție generală, în vederea promovării, fiecare funcționar cu vocație la promovare concurează pentru un număr limitat de puncte cu toți ceilalți funcționari din direcția sa sau din serviciul său. Pe de altă parte, atribuirea punctelor de prioritate în cadrul fiecărei direcții generale se concretizează prin întocmirea unei liste de merit, care nu stabilește în mod definitiv ordinea de promovare a funcționarilor, care figurează sau care nu figurează pe această listă, întrucât autoritatea împuternicită să facă numiri decide care sunt funcționarii ce urmează să fie promovați în fiecare grad în temeiul propunerilor comitetelor de promovare care însoțesc această listă și care nu obligă autoritatea menționată. Aceasta ia decizia de a promova un funcționar, în conformitate cu articolul 45 din Statutul funcționarilor, după o analiză comparativă a meritelor tuturor funcționarilor din instituție cu drept de promovare de pe lista respectivă. Autoritatea împuternicită să facă numiri respectă astfel principiul egalității de tratament și principiul vocației la carieră aplicabile funcționarilor în raport cu gradul lor.
(a se vedea punctele 111, 112 și 147-152)
Trimitere la: Tribunal 30 noiembrie 1993, Tsirimokos/Parlamentul European, T‑76/92, Rec., p. II‑1281, punctul 21; Tribunal 21 septembrie 1999, Oliveira/Parlamentul European, T‑157/98, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑851, punctul 35
Top