HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
6 iunie 2007
Cauza T‑432/04
Walter Parlante
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2003 – Refuzarea promovării – Atribuirea punctelor de promovare – Analiză comparativă a meritelor – Egalitate de tratament – Dispoziții generale de aplicare a articolului 45 din statut – Excepție de nelegalitate – Încredere legitimă”
Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare, pe de o parte, a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 5 iulie 2004 prin care se respinge reclamația formulată de reclamant împotriva deciziei aceleiași autorități prin care i se refuză promovarea în gradul C1 pentru exercițiul 2003 și, pe de altă parte, în măsura în care este necesar, a deciziei care a făcut obiectul acestei reclamații
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
[Statutul funcționarilor, art. 43 și art. 45 alin. (1)]
2. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]
3. Funcționari – Promovare – Promisiuni
[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]
1. Chiar în cadrul unui sistem de promovare precum cel instaurat prin dispozițiile generale de aplicare a articolelor 43 și 45 din statut, adoptate de Comisie, în care numărul de puncte acumulate de funcționarii promovabili este determinant pentru promovare, împrejurarea că acordarea anumitor puncte de promovare este de competența directorilor generali sau a directorilor nu este, în sine, incompatibilă cu exigența de a efectua o analiză extinsă a meritelor funcționarilor promovabili la nivelul instituției, în conformitate cu principiile egalității de tratament a funcționarilor și vocației la carieră. Astfel, pe de o parte, intervenția lor în procedura de promovare permite luarea în considerare a elementelor specifice direcției generale sau direcției pe care o conduc, despre care au cunoștință prin consultarea diverșilor șefi ierarhici, și aprecierea unitară a rapoartelor asupra evoluției carierei diverșilor funcționari promovabili, care au fost întocmite de notatori diferiți. Pe de altă parte, având în vedere în special numărul considerabil al funcționarilor promovabili pentru fiecare grad, un astfel de sistem, în care aprecierea meritelor funcționarilor efectuată la diferitele niveluri ale ierarhiei este exprimată în puncte de promovare, urmărește să permită autorității împuternicite să facă numiri să dispună de surse de informare și de informații comparabile cu privire la meritele funcționarilor promovabili. Astfel, el răspunde necesității de a efectua analiza comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament.
În ceea ce privește, mai specific, modalitatea de atribuire a punctelor de prioritate aflate la dispoziția direcțiilor generale pentru a recompensa, în vederea promovării, funcționarii care se disting prin meritele lor în cadrul fiecărei direcții generale, aceasta nu poate fi considerată incompatibilă cu existența unei analize extinse a meritelor, în conformitate cu articolul 45 din statut și cu principiul egalității de tratament. Astfel, aprecierea unor asemenea aspecte ale meritelor funcționarilor promovabili trebuie să se efectueze cu necesitate în raport cu funcționarii din aceeași direcție generală, exigența unei analize extinse fiind îndeplinită la stadiul comparării de către autoritatea împuternicită să facă numiri a totalității punctelor de promovare acumulate de funcționarii promovabili, indiferent de direcția generală în care sunt repartizați. În aceste condiții, aspectul că numărul acestor puncte de prioritate aflat la dispoziția direcțiilor generale este limitat în funcție de numărul funcționarilor promovabili în cadrul acestora urmărește să evite creșterea inflaționistă a numărului de puncte de prioritate acordate de fiecare direcție generală și asigură astfel posibilitatea de comparare a punctelor de promovare și egalitatea de tratament între funcționarii din direcții generale diferite.
În ceea ce privește ipotezele în care, în special, din cauza particularităților unei direcții generale, aplicarea pură și simplă a cotelor de puncte de prioritate ar împiedica recompensarea adecvată a meritelor funcționarilor promovabili, autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată, în exercitarea puterii sale de decizie în materie de promovare, să asigure respectarea articolului 45 din statut și a principiului egalității de tratament, acordarea unui număr nedeterminat de puncte de prioritate în afara cotei, ca urmare a acțiunilor formulate de funcționarii interesați putând constitui o măsură adecvată în această privință.
În ceea ce privește sistemul mediei‑țintă, indicată evaluatorilor în vederea atribuirii punctelor de merit care rezultă din notele și din aprecierile cuprinse în raportul asupra evoluției carierei, deși este adevărat că are drept consecință, în primul rând, compararea acestor rapoarte în interiorul direcției generale și, doar în al doilea rând, compararea numărului total de puncte de promovare acumulate la nivelul întregii Comisii, un astfel de sistem nu este totuși criticabil, întrucât urmărește un obiectiv legitim, și anume acela de a elimina subiectivitatea care rezultă din aprecierile făcute de evaluatori diferiți și, prin urmare, are drept scop să asigure o mai mare posibilitate de comparare a rapoartelor funcționarilor care lucrează în direcții generale diferite. Ca atare, nu se poate considera că acesta este incompatibil cu exigența unei analize extinse a meritelor.
În această privință, dacă aplicarea riguroasă a mediei‑țintă în cazul direcțiilor generale care au un număr foarte limitat de funcționari promovabili într‑un anumit grad și care nu constituie, așadar, un eșantion reprezentativ pentru a reflecta realitatea constatată în mod obișnuit, ar putea denatura analiza comparativă a rapoartelor asupra evoluției carierei la nivelul Comisiei, contravenind articolului 45 din statut și principiului egalității de tratament, dispozițiile generale de aplicare a acestui articol adoptate de instituția respectivă permit totuși autorității împuternicite să facă numiri, la momentul pronunțării asupra recursurilor grațioase introduse de funcționari, și comitetelor de promovare, care pot să anuleze în mod excepțional reducerea cotei de puncte de promovare ale unei direcții generale ce a depășit media‑țintă, să țină seama de situațiile specifice atunci când apar și să asigure că notarea reprezentativă a meritelor funcționarilor care au un anumit grad într‑o direcție generală, sub forma punctelor de merit, nu se repercutează în mod nejustificat asupra situației individuale a funcționarilor promovabili, în ceea ce privește numărul de puncte de prioritate atribuite fiecărei direcții generale.
(a se vedea punctele 56, 59-61, 63-68, 71, 72 și 74-77)
Trimitere la: Tribunal 10 iulie 1992, Mergen/Comisia, T‑53/91, Rec., p. II‑2041, punctul 36; Tribunal 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑603, punctul 22; Tribunal 16 septembrie 1998, Rasmussen/Comisia, T‑234/97, RecFP, p. I‑A‑507 și II‑1533, punctul 24; Tribunal 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑885, punctul 61; Tribunal 22 februarie 2000, Rose/Comisia, T‑22/99, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑115, punctul 57; Tribunal 9 iulie 2002, Callebaut/Comisia, T‑233/01, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑625, punctul 46; Tribunal 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑495, punctul 121; Tribunal 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 53 și jurisprudența citată
2. Nu sunt contrare articolului 45 din statut dispozițiile tranzitorii adoptate prin dispozițiile generale de aplicare a articolului 45 din statut adoptate de Comisie care permit direcțiilor generale să atribuie până la patru puncte de prioritate speciale suplimentare pentru exercițiul de promovare 2003 pentru a lua în considerare funcționarii propuși în cadrul unui exercițiu precedent, dar nepromovați, în limita a 150 % din posibilitățile de promovare în exercițiul respectiv. Astfel, atribuirea acestor puncte, care nu este obligatorie și care nu conduce în mod automat la o promovare, urmărește să asigure în mod tranzitoriu trecerea de la un sistem de promovare la altul și reprezintă o modalitate adecvată de a lua în considerare faptul că acești funcționari au făcut deja obiectul unei propuneri de promovare în cadrul exercițiului anterior, fiind respectate totodată limitările bugetare referitoare la posturile disponibile în cadrul exercițiului 2003.
Aceste dispoziții nu aduc atingere nici principiului egalității de tratament. Astfel, din moment ce punctele de prioritate speciale suplimentare au ca scop să recompenseze funcționarii deosebit de meritorii din cadrul unei direcții generale pentru meritele de care au dat dovadă în trecut, fără să fie totuși promovați, acești funcționari nu se află într‑o situație comparabilă cu alți funcționari care nu au fost propuși spre promovare în cadrul exercițiului anterior în considerarea acestui aspect al meritelor lor. Situația lor nu este comparabilă nici cu cea a funcționarilor propuși spre promovare în cadrul exercițiului anterior, dar nepromovați, care, din cauza limitei de 150 % a posibilităților de promovare în cadrul exercițiului respectiv, nu pot să obțină aceste puncte, întrucât meritele acestora din urmă, astfel cum au fost apreciate de direcțiile generale în cadrul exercițiului anterior, sunt inferioare meritelor primei categorii, ordinea în care funcționarii au fost înscriși pe lista de propuneri fiind stabilită în funcție de aprecierea meritelor lor de direcția generală în care sunt repartizați. În această privință, faptul că numărul funcționarilor care pot beneficia de aceste puncte variază în funcție de mărimea direcțiilor generale nu constituie o încălcare a principiului nediscriminării. Dimpotrivă, egalitatea de tratament între funcționarii din direcții generale diferite este asigurată tocmai prin faptul că limita în cauză se exprimă în procente ale posibilităților de promovare în exercițiul anterior și permite, prin urmare, să se țină seama de diferențele existente între direcțiile generale în ceea ce privește numărul funcționarilor promovabili în cadrul fiecăreia.
(a se vedea punctele 91, 92, 94-97 și 106-110)
3. O promisiune de promovare a unui funcționar, în măsura în care constituia un rest al exercițiului de promovare anterior, presupunând că este dovedită, nu îi poate crea acestuia încrederea legitimă, având în vedere că a fost făcută fără a ține seama de dispozițiile statutare aplicabile, cu încălcarea obligației de a efectua o analiză comparativă a meritelor funcționarilor care au vocația la promovare prevăzută la articolul 45 din statut.
(a se vedea punctul 122)
Trimitere la:
Tribunal 26 octombrie 2000, Verheyden/Comisia, T‑138/99, RecFP, p. I‑A‑219 și II-1001, punctul 71 și jurisprudența citată
Top