Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 50319/06
depusă de Petru JESTCOV
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), statuînd la 9 noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
Vincent Anthony de Gaetano, judecători,
şi Lawrence Early, Grefierul Secţiei,
Ţînînd cont de cererea depusă la 6 decembrie 2006,
Tinînd cont de declaraţiile oficiale cu privire la acceptarea reglementării amiabile a cauzei,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Petru Jestcov este cetăţean al Republicii Moldova, s-a născut în 1950 şi locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl A. Tighinean, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
În anul 2000 Guvernul a pus în vînzare capitalul său din cadrul companiei G. Reclamantul a participat la licitaţia publică şi a cumpărat 77.9 % din acţiunile companiei.
La 4 februarie 2005 Procurorul General a iniţiat o acţiune în instanţa judecătorească împotriva Departamentului de Privatizare şi reclamantului. Motivul care a stat la baza acţiunii în judecată a fost stabilirea faptului, că Departamentul Privatizării a încălcat dispoziţiile legislaţiei în vigoare, urmare a cărui fapt preţul obţinut de către stat în urma înstrăinării părţii sale era prea mic.
Reclamantul a susţinut în apărarea sa, că acţiunea Procurorului General a fost tardiv înaintată şi neîntemeiată deoarece el fusese un cumpărător de bună credinţă iar greşelile comise de către Guvern nu-i puteau fi imputate.
La 10 februarie 2006 Curtea de Apel Economică în calitate de primă instanţă a admis acţiunea Procurorului General şi a anulat contractul din 2000. Ea nu s-a referit la obiecţia reclamantului cu privire la termenul de prescripţie şi a constatat că interesele Statului au fost prejudiciate urmare a greşelilor comise de către Departamentul de Privatizare pe parcursul anului 2000. Reclamantul a depus recurs.
Prin decizia din 8 iunie 2006 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de către reclamant. A fost stabilit inter alia, că regimul juridic al termenului de prescripţie nu a fost aplicabil acţiunii iniţiate de către Procuratura Generală în interesul statului.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns că procedurile au fost inechitabile şi contrare art. 6 din Convenţie, din motiv că instanţele judecătoreşti au omis să aplice regimul juridic al termenului de prescripţie.
2. Reclamantul, de asemenea, a invocat încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii, urmare a procedurilor civile inechitabile.
3. În final, reclamantul a invocat că nu a beneficiat de remedii efective în temeiul art. 13 din Convenţie pentru a contesta pretinsele încălcări a drepturilor sale garantate de Convenţie.
ÎN DREPT
La 6 octombrie 2010 Curtea a primit următoarea declaraţie din partea Guvernului:
„Subsemnatul, Vladimir Grosu, Agent Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte în prezenta cauză încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie şi se oferă să achite suma de 3000 (trei mii) euro dlui Petru JESTCOV cu titlu de prejudiciu moral în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menţionate mai sus care se află pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data achitării şi va fi liberă de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menţionată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanţare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui rezolvarea definitivă a cazului.”
La 7 octombrie 2010 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată din partea reclamantului:
„Subsemnatul, Alexei Tighinean, reprezentantul reclamantului în prezenta cauză, menţionează că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie în prezenta cauză şi se oferă să achite suma de 3000 (trei mii) euro dlui Petru JESTCOV cu titlu de prejudiciu moral în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menţionate mai sus care se află pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data achitării şi va fi liberă de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menţionată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanţare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui rezolvarea definitivă a cazului.
Accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii împotriva Republicii Moldova care reies din circumstanţele care stau la baza prezentei cereri. Declar că acest fapt constituie soluţionarea definitivă a cauzei”
Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). În temeiul celor expuse, cauza urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy