Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 22740/07
depusă de Parascovia JOMIR
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), statuînd la 22 martie 2011 în Camera compusă din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Ţinînd cont de cererea nominalizată mai sus, depusă la 20 aprilie 2007,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Cererea a fost depusă de către dna Parascovia Jomir, cetăţean al Republicii Moldova, născută în 1993 şi care locuieşte în Călăraşi. Aceasta a avut în calitate de reprezentant în faţa Curţii pe mama sa, dna Olga Jomir. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
La 26 octombrie 2005 reclamanta a utilizat apă de la robinetul din apartamentul său şi la scurt timp după aceea, s-a simţit rău. La 29 octombrie 2005 aceasta a fost internată în spital cu diagnosticul "dizenterie acută, formă gravă".
Reclamanta a fost eliberată din spital la 12 noiembrie 2005. Ea a depus o cerere de chemare în judecată împotriva furnizorului local de utilităţi ("furnizor"), o societate de stat, solicitînd în calitate de compensaţii suma de 100,000 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 6700 euro (EUR) la acel moment).
La 1 martie 2006, Judecătoria Călăraşi s-a pronunţat în favoarea ei şi a acordat reclamantei suma de 10,000 MDL (648 EUR). Instanţa a constatat că diverse rapoarte sanitare, medicale şi tehnice au stabilit că în imediata apropiere a blocului reclamantei, conducta de canalizare a fost situată deasupra conducta cu apă potabilă şi au fost anumite scurgeri.
Conducta de apă a cedat la 26 octombrie 2005 şi apa de canalizare s-a infiltrat în conducta de apă potabilă. De asemenea, instanţa a stabilit că conductele au fost instalate în anul 1977 şi că perioada de utilizare a acestora era de 15 de ani. În total, cinci persoane, care se alimentau cu apă din acea conductă, au fost internate în spital cu diagnostic similar în aproximativ aceeaşi perioada ca şi reclamanta.
Părţi au declarat apel. La 26 aprilie 2006 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantei şi a admis în parte recursul furnizorului. Instanţa a redus suma daunelor acordate anterior la 5, 000 lei (310 EUR), constatînd exagerată atît suma pretinsă de reclamantă cît şi cea stabilită de instanţa inferioară.
Părţi au declarat recurs. La 25 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea judecătorească din 26 aprilie 2006. Aceasta a constatat că instanţa inferioară a luat în considerare natura şi gravitatea daunelor morale cauzate reclamantei, precum şi gradul de vinovăţie a pîrîtului. Decizia în cauză a devenit definitivă.
PLÎNGERI
Reclamanta a invocat faptul că suma acordată în beneficiul său în calitate de despăgubiri, a determinat o încălcare a articolului 8 din Convenţie.
ÎN DREPT
La 30 noiembrie 2009, plîngerea reclamantei invocată în conformitate cu articolul 8 a fost comunicată Guvernului, ultimul prezentînd observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei. La 10 mai 2010, observaţiile respective au fost expediate în adresa reclamantei, care a fost invitată să prezinte comentariile sale. Nu a fost primit nici un răspuns la scrisoarea Grefei.
Prin scrisoarea din 07 decembrie 2010, expediată prin scrisoare recomandată, reclamanta a fost informată despre faptul că termenul acordat pentru prezentarea comentariilor sale a expirat la 21 iunie 2010 şi că nu a fost solicitată nici o prelungire a termenului respectiv. A fost adus la cunoştinţa reclamantei despre faptul că Curtea poate radia o cauză din lista sa în cazurile în care există circumstanţe care determină concluzia că reclamantul nu intenţionează să îşi menţină cererea. Reclamanta a primit această scrisoare la 30 decembrie 2010. Cu toate acestea, nici un răspuns nu a fost recepţionat.
Curtea consideră că, în aceste condiţii, poate să se considere că reclamanta nu mai doreşte continuarea examinării cererii sale, în sensul articolului 37 § 1 (a) din Convenţie.Prin urmare, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine din Convenţie, Curtea nu constată vreun motiv particular cu privire la respectarea drepturilor omului în modul garantat de Convenţie şi de Protocoalele sale, care ar justifica examinarea în continuare a cererii.
În lumina celor expuse supra,, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Decide să radieze cererea de pe rolul său.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy