Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 54255/08
depusă de Ruslan JUBIRCA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 21 februarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 5 noiembrie 2008,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
PROCEDURA
Reclamantul, dl Ruslan Jubirca, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1973 şi care locuieşte în Bălţi. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl G. Malic şi dl I. Oancea, avocaţi din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
În perioada de referinţă, reclamantul era managerul unei companii de construcţii. În luna octombrie 2005, reclamantul a fost acuzat de încălcarea regulilor de securitate la locul de muncă, soldată cu decesul unei persoane. În special, el a fost acuzat de faptul că unul din muncitori angajaţi de compania sa, P.P. a căzut de la etajul doi al clădirii în construcţie şi a decedat. Potrivit acuzaţiilor, muncitorul în cauză nu era dotat cu echipament de securitate. Reclamantul a contestat acuzaţia şi a susţinut că nici un muncitor cu numele P.P. nu a lucrat la compania sa şi că nu a avut loc nici un accident la vreun şantier al companiei.
La 13 decembrie 2006, Judecătoria Bălţi l-a achitat pe reclamant. După audierea martorilor acuzării şi apărării, instanţa a ajuns la concluzia că nu există nici o probă sigură că P.P. a fost angajat de către compania reclamantului şi că accidentul în care a fost implicat P.P. a avut loc pe şantierul companiei reclamantului.
La 13 decembrie 2008, Curtea de Apel Bălţi a admis apelul depus de Procuratura şi a casat sentinţa primei instanţe. În acest sens, Curtea de Apel nu a audiat din nou martorii, ci s-a bazat doar pe declaraţiile acestora, oferite instanţei inferioare. Reclamantul a fost găsit vinovat de acuzaţiile care i s-au adus şi condamnat la doi ani de privaţiune de libertate, cu suspendare pentru o perioadă de un an de zile. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei sentinţe şi a susţinut, inter alia, că Curtea de Apel nu a examinat probele şi nu a audiat martorii înainte de a ajunge la concluzia sa.
La 7 mai 2008, Curtea Supremă de Justiţie a declarat inadmisibil recursul reclamantului.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 §§ 1 şi 3 al Convenţiei, că procesul nu a fost echitabil, deoarece Curtea de Apel Bălţi l-a condamnat fără a examina probele şi a audia martorii.
2. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 14 al Convenţiei combinat cu articolul 6 al Convenţiei, de faptul că el a fost victimă a discriminării, din cauza că Curtea Supremă a dat o soluţie diferită de alte cauze similare. În special, reclamantul a prezentat câteva exemple de cauze, în care Curtea Supremă de Justiţie a constatat că o persoană nu poate fi condamnată pentru prima dată în apel, fără o re-examinare completă a probelor.
ÎN DREPT
La 29 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declaraţie de la Guvern:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova acceptă că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi propune să plătească dlui Ruslan Jubirca suma de 4,000 (patru mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute de la reclamant.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 21 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu, Gheorghe Malic, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova acceptă că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi este gata să plătească dlui Ruslan Jubirca suma de 4,000 (patru mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, plus orice taxe care pot fi percepute de la reclamant.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. De la expirarea perioadei sus-menţionate de trei luni până la executare, va fi plătită o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
După consultarea clientului meu, vă informez că el acceptă propunerea şi renunţă la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Ea declară că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy