Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 45602/07
Svetlana LAZO
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), statuînd la 16 martie 2010 în Camera compusă din următorii judecători:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
Lawrence Early, Grefierul Secţiunii,
Examinînd cererea depusă la 22 octombrie 2007,
Examinînd declaraţia depusă de Guvernul reclamat la 31 martie 2009, prin care s-a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol, şi răspunsul reclamantei la aceasta,
Examinînd declaraţia suplimentară depusă de Guvernul reclamat la 28 octombrie 2009,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanta, dna Svetlana Lazo, născută în 1956, este cetăţean al Republicii Moldova şi locuieşte în Chişinău. Ea este reprezentată în faţa Curţii de dna J. Hanganu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamanta a iniţiat un proces în instanţa de judecată împotriva angajatorului său, Ministerul Educaţiei, solicitînd restabilirea în funcţie şi prejudiciu material pentru perioada absenţei forţate de la serviciu.
Printr-o hotărîre definitivă din 23 mai 2007, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în favoarea reclamantei şi a dispus restabilirea ei în funcţie. De asemenea, instanţa i-a acordat 19,365 lei moldoveneşti (MDL) cu titlu de prejudiciu material, 1,383 MDL cu titlu de prejudiciu moral şi 681 MDL pentru costuri şi cheltuieli (echivalentul sumei totale acordate constituia la momentul respectiv suma de 1,273 euro (EUR)).
În pofida încercărilor reclamantei de a obţine executarea, hotărîrea definitivă pronunţată în favoarea ei nu a fost executată pînă la 1 august 2008.
PLÎNGERI
1. Reclamanta s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie de faptul că dreptul său la accesul liber la justiţie a fost încălcat prin executarea tardivă a hotărîrii definitive pronunţate în favoarea sa.
2. De asemenea, reclamanta a afirmat că executarea tardivă a hotărîrii defintive pronunţate în favoarea ei a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
3. De asemenea, reclamanta a afirmat că nu avut la dispoziţie un remediu efectiv privind plîngerile sale în temeiul articolului 6 § 1 şi articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2008, reprezentanta reclamantei a informat Curtea că hotărîrea definitivă pronunţată în favoarea ei a fost executată în cîteva tranşe la 14 decembrie 2007 (3,524 MDL), 23 ianuarie 2008 (11,997 MDL şi 9,771 MDL), 5 februarie 2008 (11,299 MDL) şi 1 august 2008 (1,383 MDL). Suplimentar, ea a informat Curtea că, la 7 decembrie 2007, Judecătoria sectorului Botanica a examinat pretenţiile reclamantei privind compensarea prejudiciului material şi moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii din 23 mai 2007 şi i-a acordat 17,923 MDL cu titlu de prejudiciu material, 7,000 MDL cu titlu de prejudiciu moral şi 7,000 MDL pentru costuri şi cheltuieli (echivalentul sumei totale acordate constituia la momentul respectiv suma de 1,839 euro (EUR)).
Reclamanta şi-a susţinut pretenţia privind prejudiciul moral cauzat prin executarea tardivă a hotărîrii definitive pronunţate în favoarea sa. Totuşi, aceasta a recunoscut că suma compensaţiei trebuie redusă datorită executării complete a hotărîrii definitive.
Prin scrisoarea din 19 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus întocmirea unei declaraţii unilaterale cu scopul de a soluţiona problemele ridicate în cerere. Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantei garantate prin Convenţie şi că acesteia urma să i se achite o compensaţie pentru prejudiciul moral. Guvernul s-a oferit să achite suma de 400 EUR, solicitînd Curţii radierea cererii de pe rol conform articolului 37 din Convenţie.
Prin scrisoarea din 3 aprilie 2009, reclamanta a exprimat opinia că suma menţionată în declaraţia Guvernului era inacceptabil de mică.
La 11 mai 2009, Curtea a comunicat o plîngere suplimentară înaintată de reclamantă în temeiul articolului 13 din Convenţie.
Prin scrisoarea din 15 iunie 2009, Guvernul a contestat faptul că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenţie.
Totuşi, prin scrisoarea din 28 octombrie 2009, Guvernul a modificat declaraţia anterioară, recunoscînd suplimentar încălcarea articolului 13 din Convenţie.
Curtea reiterează că articolul 37 din Convenţie prevede că ea poate decide să radieze o cerere la orice etapă a procedurii, dacă circumstanţele cauzei conduc la una dintre concluziile specificate la litera (a), (b) sau (c) a paragrafului 1 din acest articol. În particular, articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să radieze o cauză, dacă:
“pentru orice alt motiv stabilit de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este întemeiată.”
De asemenea, ea reiterează că, în anumite circumstanţe, Curtea poate radia o cerere în temeiul articolului 37 § 1(c) pe baza unei declaraţii unilaterale a unui Guvern reclamat, chiar dacă reclamanta doreşte continuarea examinării cauzei.
Avînd în vedere natura recunoaşterilor conţinute în declaraţiile Guvernului din 19 februarie şi 28 octombrie 2009, precum şi suma compensaţiei propuse – care este conformă sumelor acordate în cauze similare – Curtea consideră că examinarea cererii în continuare nu mai este întemeiată (articolul 37 § 1(c).
Mai mult, în lumina consideraţiilor expuse mai sus, şi în special avînd în vedere jurisprudenţa clară şi vastă la subiectul respectiv (a se vedea Ungureanu v. Moldova, nr. 27568/02, § 39, 6 septembrie 2007), Curtea este satisfăcută de faptul că respectarea drepturilor omului, impusă de Convenţie şi Protocoalele la aceasta, nu necesită examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine).
Respectiv, cererea urmează a fi radiată.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate
Ia act de clauzele declaraţiilor Guvernului reclamat din 19 februarie şi 28 octombrie 2009;
Decide să radieze cererea de pe rol conform articolului 37 § 1 (c) din Convenţie.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy