Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court's database HUDOC.
La traduction et l'autorisation de republier ont été accordées sous l'autorité de la Direction générale de l'Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L'autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA LUNTRE ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererile nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
15 iunie 2004
DEFINITIVĂ
15/09/2004
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Luntre şi alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), în Camera compusă din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlM. Pellonpää,
Dl J. Casadevall,
Dl S. Pavlovschi,
Dl J. Borrego Borrego,
Dna E. Fura-Sandström,
Dra L. Mijović, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiei,
Deliberând la 25 mai 2004 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află treisprezece cereri (nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”) de către cincisprezece cetăţeni ai Republicii Moldova, dl Gheorghe Luntre, dna Nina Voit, dl Pavel Maloman, dl Dumitru Tcacenco, dl Mihail Zverev, dna Lidia Abramov, dna Eudochia Volcov, dna Ianina Atnealov, dna Nina Ceaica, dl Dumitru Grişin, dna Tatiana Grişin, dl Pavel Epifanov, dna Nadejda Cleauşev, dna Ecaterina Bobîlev şi dl Ivan Prozor („reclamanţi”), la 31 octombrie 2001, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 11 martie 2002, 30 octombrie 2001, 25 mai 2002, 25 mai 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002, 25 februarie 2002 şi, respectiv, la 25 februarie 2002.
2. Reclamanţii au fost reprezentaţi de către dl Vitalie Iordachi, care a acţionat în numele organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru Drepturile Omului” cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
3. Reclamanţii au pretins în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenţiei că datorită neexecutării hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 şi 10 mai 2000, dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil a fost încălcat şi că ei nu au putut beneficia de bunurile lor, fiind încălcat astfel dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
4. Cererile au fost repartizate Secţiei a Patra. La 4 februarie 2003 o Cameră din cadrul acelei Secţii a decis să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea sa.
5. La 25 mai 2004 Camera a decis în conformitate cu articolul 42 (1) al Regulamentului Curţii să conexeze cererile.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamanţii sunt toţi cetăţeni ai Republicii Moldova şi locuiesc în Republica Moldova. Ei s-au născut în 1932, 1920, 1928, 1919, 1925, 1927, 1923, 1969, 1930, 1919, 1923, 1929, 1928, 1923 şi, respectiv, în 1922.
7. La 29 iulie 1994 şi la 16 februarie 1995, Guvernul şi Parlamentul au adoptat două hotărâri conform cărora depozitele anumitor categorii de persoane la Banca de Economii trebuiau indexate. În conformitate cu hotărârile respective, Ministerul Finanţelor trebuia să aloce fondurile necesare Băncii de Economii. Totuşi, el nu a făcut acest lucru, iar Banca de Economii nu a putut executa hotărârile Parlamentului şi Guvernului.
8. În anii 1999-2001 reclamanţii au depus cereri de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor la Judecătoria Sectorului Râşcani solicitând compensaţii.
9. Printr-o hotărâre irevocabilă din 17 septembrie 2000 instanţa i-a acordat dlui Gheorghe Luntre compensaţii în mărime de MDL 2,936[1].
10. Printr-o hotărâre irevocabilă din 10 iulie 2000 instanţa i-a acordat dnei Nina Voit compensaţii în mărime de MDL 2,934[2].
11. Printr-o hotărâre irevocabilă din 10 mai 2000 instanţa i-a acordat dlui Pavel Maloman compensaţii în mărime de MDL 733[3].
12. Printr-o hotărâre irevocabilă din 25 august 2000 instanţa i-a acordat dlui Dumitru Tcacenco compensaţii în mărime de MDL 734.50[4].
13. Printr-o hotărâre irevocabilă din 10 mai 2000 instanţa i-a acordat dlui Mihail Zverev compensaţii în mărime de MDL 733[5].
14. Printr-o hotărâre irevocabilă din 3 mai 2001, instanţa i-a acordat dnei Lidia Abramov compensaţii în mărime de MDL 2,934[6].
15. Printr-o hotărâre irevocabilă din 15 martie 2001, instanţa i-a acordat dnei Eudochia Volcov compensaţii în mărime de MDL 3,667.50[7].
16. Printr-o hotărâre irevocabilă din 30 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Ianina Atnealov compensaţii în mărime de MDL 1,468[8].
17. Printr-o hotărâre irevocabilă din 30 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Nina Ceaica compensaţii în mărime de MDL 734[9].
18. Printr-o hotărâre irevocabilă din 18 octombrie 1999, instanţa i-a acordat dlui Dumitru Grişin compensaţii în mărime de MDL 1,446.76[10].
19. Printr-o hotărâre irevocabilă din 18 octombrie 1999, instanţa i-a acordat dnei Tatiana Grişin compensaţii în mărime de MDL 1,301.76[11].
20. Printr-o hotărâre irevocabilă din 14 decembrie 2000, instanţa i-a acordat dlui Pavel Epifanov compensaţii în mărime de MDL 2,130.69[12].
21. Printr-o hotărâre irevocabilă din 30 noiembrie 2000, instanţa i-a acordat dnei Nadejda Cleauşev compensaţii în mărime de MDL 733.50[13].
22. Printr-o hotărâre irevocabilă din 10 mai 2000, instanţa i-a acordat dnei Ecaterina Bobîlev compensaţii în mărime de MDL 733[14].
23. Printr-o hotărâre irevocabilă din 10 mai 2000, instanţa i-a acordat dlui Ivan Prozor compensaţii în mărime de MDL 733[15].
24. La date nespecificate, reclamanţii au depus plângeri cu privire la neexecutarea acestor hotărâri la Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătoreşti. În răspunsurile lor, Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătoreşti i-au informat că hotărârile nu puteau fi executate, deoarece, conform legislaţiei relevante, nu au fost prevăzute fonduri pentru executarea hotărârilor, în bugetul de stat anual.
25. Între 22-30 aprilie 2003, după comunicarea cauzelor Guvernului, hotărârile au fost executate de către Ministerul Finanţelor.
II.DREPTUL INTERN PERTINENT
26. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, în vigoare la acel moment, prevedeau următoarele:
Articolul 336. Hotărârile instanţelor de judecată şi ale altor organe, care urmează să fie executate
Se execută conform regulilor stabilite de prezentul titlu al codului: 1) hotărârile, încheierile şi deciziile date de instanţele de judecată în pricinile civile…
Articolul 338. Eliberarea titlului executor
Titlul executor se eliberează de către instanţă creditorului-urmăritor, după ce hotărârea a rămas definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată, când titlul executor se eliberează imediat după darea hotărârii.
Articolul 343. Prezentarea documentului de executare silită spre executare
Executorul judecătoresc începe executarea hotărârilor la cererea persoanelor, enumerate în articolul 5 al prezentului cod, iar în cazurile prevăzute de alineatul al doilea al prezentului articol - în urma dispoziţiei judecătorului.
Articolul 349. Controlul asupra executării hotărârilor
Controlul asupra executării juste şi la timp a hotărârilor judecătoreşti se exercită de către Departamentul de executare a deciziilor judiciare pe lângă Ministerul Justiţiei.
ÎN DREPT
27. Reclamanţii pretind că dreptul lor ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil a fost încălcat ca urmare a neexecutării de către autorităţi a hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 şi 10 mai 2000. Ei s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei care, în partea sa relevantă, prevede:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil...”
28. În continuare, reclamanţii au pretins că din cauza neexecutării hotărârilor în favoarea lor, ei nu au putut beneficia de bunurile lor, astfel, dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie a fost încălcat. Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
I.ADMISIBILITATEA PRETENŢIILOR
29. Curtea consideră că pretenţiile reclamanţilor în temeiul articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ridică întrebări de drept care sunt suficient de serioase, încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului, şi că nici un alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Curtea, prin urmare, declară aceste pretenţii admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestor pretenţii.II.PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI
30. În temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, reclamanţii s-au plâns de neexecutarea de către autorităţi a hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 şi 10 mai 2000.
31. Guvernul nu a negat că neexecutarea hotărârilor a constituit o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei.
32. Curtea reiterează că articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanţă”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile, constituie un aspect. Totuşi, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi. Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanţiile procedurale oferite părţilor aflate în litigiu – proceduri care sunt echitabile, publice şi prompte – fără a proteja executarea hotărârilor judecătoreşti; a interpreta articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanţă şi îndeplinirea procedurilor ar putea duce la situaţii incompatibile cu principiul preeminenţei dreptului, pe care Statele Contractante şi-au asumat angajamentul să-l respecte atunci când au ratificat Convenţia. Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-II, p. 510, § 40).
33. O autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri. Fireşte, o întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale. Dar întârzierea nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V). În această cauză, reclamanţii nu trebuiau împiedicaţi să beneficieze de succesul obţinut în urma litigiului, care se referea la plata compensaţiilor.
34. Curtea notează că hotărârile favorabile reclamanţilor au rămas neexecutate pe parcursul unor perioade care au variat între patruzeci şi două şi douăzeci şi patru de luni (până la 22-30 aprilie 2003, după ce cauzele au fost comunicate Guvernului de către Curte).
35. Prin omisiunea timp de mai mulţi ani de a lua măsurile necesare pentru a executa hotărârile irevocabile în această cauză, autorităţile moldoveneşti au privat prevederile articolului 6 § 1 al Convenţiei de toate efectele benefice.
36. Prin urmare, a existat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei.III.PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE
37. În continuare reclamanţii pretind că datorită neexecutării hotărârilor în favoarea lor, ei nu au putut beneficia de bunurile lor, dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie fiind astfel încălcat.
38. Guvernul nu a negat că neexecutarea hotărârilor a constituit o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
39. Curtea reiterează că o „pretenţie” poate constitui un „bun” în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, dacă ea este suficient de certă pentru a fi executorie (a se vedea Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis v. Greece, hotărâre din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 301-B, § 59).
40. Curtea notează că reclamanţii au pretenţii executorii care rezultă din hotărârile din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 şi 10 mai 2000. Prin urmare, rezultă că imposibilitatea reclamanţilor de a obţine executarea hotărârilor până la 22-30 aprilie 2003 a constituit o ingerinţă în dreptul lor la respectarea bunurilor lor, aşa precum este prevăzut în prima propoziţie a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
41. Prin neexecutarea hotărârilor irevocabile, autorităţile naţionale au împiedicat reclamanţii să li se plătească compensaţiile şi să beneficieze de banii lor. Guvernul nu a prezentat nici o justificare pentru această ingerinţă, iar Curtea consideră că lipsa fondurilor nu poate justifica o astfel de omisiune (a se vedea, mutatis mutandis, Ambruosi v. Italy, nr. 31227/96, §§ 28-34, 19 octombrie 2000).
42. Prin urmare, a existat o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
43. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă”.
A. Prejudiciul material
44. Reclamanţii au solicitat următoarele sume de bani cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – EUR 101, dna Nina Voit - EUR 105, dl Pavel Maloman – EUR 25, dl Dumitru Tcacenco – EUR 25, dl Mihail Zverev – EUR 25, dna Lidia Abramov – EUR 63, dna Eudochia Volcov – EUR 102, dna Ianina Atnealov – EUR 35, dna Nina Ceaica – EUR 23, dl Dumitru Grişin – EUR 69, dna Tatiana Grişin – EUR 64, dl Pavel Epifanov – EUR 64, dna Nadejda Cleauşev – EUR 23, dna Ecaterina Bobîlev – EUR 25 şi dl Ivan Prozor – EUR 36.
45. Guvernul a considerat sumele pretinse excesive şi a lăsat aprecierea prejudiciului material la discreţia Curţii.
46. Curtea consideră că reclamanţii au suferit prejudicii materiale ca rezultat al neexecutării hotărârilor din 17 septembrie 2000, 10 iulie 2000, 10 mai 2000, 25 august 2000, 10 mai 2000, 3 mai 2001, 15 martie 2001, 30 noiembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 18 octombrie 1999, 18 octombrie 1999, 14 decembrie 2000, 30 noiembrie 2000, 10 mai 2000 şi 10 mai 2000. Curtea acordă dlui Gheorghe Luntre – EUR 101, dnei Nina Voit - EUR 105, dlui Pavel Maloman – EUR 25, dlui Dumitru Tcacenco – EUR 25, dlui Mihail Zverev – EUR 25, dnei Lidia Abramov – EUR 63, dnei Eudochia Volcov – EUR 102, dnei Ianina Atnealov – EUR 35, dnei Nina Ceaica – EUR 23, dlui Dumitru Grişin – EUR 69, dnei Tatiana Grişin – EUR 64, dlui Pavel Epifanov – EUR 64, dnei Nadejda Cleauşev – EUR 23, dnei Ecaterina Bobîlev – EUR 25 şi dlui Ivan Prozor – EUR 36.B. Prejudiciul moral
47. Reclamanţii au solicitat următoarele sume de bani cu titlu de prejudiciu moral suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor: dl Gheorghe Luntre – EUR 35,000, dna Nina Voit - EUR 30,000, dl Pavel Maloman – EUR 30,000, dl Dumitru Tcacenco – EUR 30,000, dl Mihail Zverev – EUR 30,000, dna Lidia Abramov – EUR 35,000, dna Eudochia Volcov – EUR 30,000, dna Ianina Atnealov – EUR 25,000, dna Nina Ceaica – EUR 25,000, dl Dumitru Grişin – EUR 25,000, dna Tatiana Grişin – EUR 25,000, dl Pavel Epifanov – EUR 30,000, dna Nadejda Cleauşev – EUR 30,000, dna Ecaterina Bobîlev – EUR 30,000 şi dl Ivan Prozor – EUR 30,000.
48. Guvernul a contestat sumele pretinse de reclamanţi, susţinând că ele sunt excesive în lumina jurisprudenţei Curţii. El a declarat că în unele cauze simpla constatare de către Curte a unei violări a fost considerată ca o satisfacţie echitabilă suficientă. Guvernul în continuare a citat cauza Burdov v. Russia, nr. 59498/00, ECHR 2002-III), unde reclamantului i s-au alocat EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral.
49. Curtea consideră că reclamanţilor le-a fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca rezultat al neexecutării hotărârilor, mai ales având în vedere vârsta lor avansată şi faptul că unicul lor venit este pensia de stat. Atunci când acordă o sumă de bani cu titlu de prejudiciu moral, suferit de fiecare reclamant, Curtea ia în consideraţie asemenea factori precum vârsta reclamantului, venitul său personal, durata procedurilor de executare şi alte aspecte relevante. Ea acordă dlui Gheorghe Luntre – EUR 1,000, dnei Nina Voit - EUR 1,000, dlui Pavel Maloman – EUR 1,000, dlui Dumitru Tcacenco – EUR 1,000, dlui Mihail Zverev – EUR 1,000, dnei Lidia Abramov – EUR 1,000, dnei Eudochia Volcov – EUR 500, dnei Ianina Atnealov – EUR 700, dnei Nina Ceaica – EUR 900, dlui Dumitru Grişin – EUR 1,000, dnei Tatiana Grişin – EUR 1,000, dlui Pavel Epifanov – EUR 900, dnei Nadejda Cleauşev – EUR 900, dnei Ecaterina Bobîlev – EUR 1,000 şi dlui Ivan Prozor – EUR 1,000.C. Costuri şi cheltuieli
50. Dl Gheorghe Luntre, dl Pavel Maloman, dl Mihail Zverev şi dl Ivan Prozor au pretins câte EUR 1,000 fiecare cu titlu de costuri de reprezentare. Ei s-au bazat pe contractele încheiate cu avocatul lor, conform cărora costurile vor fi plătite numai în caz de succes.
51. Dna Nina Voit, dl Dumitru Tcacenco, dna Lidia Abramov, dna Eudochia Volcov, dl Pavel Epifanov, dna Nadejda Cleauşev şi dna Ecaterina Bobîlev au pretins câte EUR 50 fiecare, în timp ce dna Ianina Atnealov, dna Nina Ceaica, dl Dumitru Grişin şi dna Tatiana Grişin au pretins câte EUR 25 fiecare, pentru cheltuielile de secretariat pe care le-au suportat în faţa Curţii.
52. Guvernul nu a fost de acord cu sumele pretinse, declarând că ele sunt excesive şi că reclamanţii nu au dovedit pretinsele cheltuieli de reprezentare.
53. Curtea reaminteşte că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41 al Convenţiei, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Nilsen and Johnsen v. Norway [GC], nr.23118/93, § 62, ECHR 1999-VIII).
54. În conformitate cu articolul 60 § 2 al Regulamentului Curţii, trebuie prezentată o listă detaliată a tuturor pretenţiilor, în lipsa căreia Camera poate respinge pretenţiile în totalitate sau în parte.
55. Curtea poate să se bazeze, în evaluarea sa, pe elemente precum numărul de ore lucrate de avocat şi tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru. Totuşi, deoarece reclamanţii nu au prezentat o astfel de informaţie, Curtea decide să nu aloce nici o sumă cu titlu de costuri şi cheltuieli (a se vedea Amihalachioaie v. Moldova, nr. 60115/00, § 48).
D. Dobânda
56. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1.Declară cererile admisibile;
2.Hotărăşte că a existat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei;
3.Hotărăşte că a existat o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;
4.Hotărăşte
(a)că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei:
- dlui Gheorghe Luntre – EUR 101 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Nina Voit – EUR 105 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Pavel Maloman – EUR 25 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Dumitru Tcacenco – EUR 25 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Mihail Zverev – EUR 25 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Lidia Abramov – EUR 63 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Eudochia Volcov – EUR 102 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Ianina Atnealov – EUR 35 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 700 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Nina Ceaica – EUR 23 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Dumitru Grişin – EUR 69 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Tatiana Grişin – EUR 64 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Pavel Epifanov – EUR 64 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Nadejda Cleauşev – EUR 23 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 900 cu titlu de prejudiciu moral,
- dnei Ecaterina Bobîlev – EUR 25 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral,
- dlui Ivan Prozor – EUR 36 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral;
(b)ca aceste sume să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;
(c)că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
5.Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 15 iunie 2004 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
[1] EUR 275
[2] EUR 248
[3] EUR 65
[4] EUR 66
[5] EUR 65
[6] EUR 254
[7] EUR 313
[8] EUR 138
[9] EUR 69
[10] EUR 122
[11] EUR 109
[12] EUR 197
[13] EUR 69
[14] EUR 65
[15] EUR 65
Full & Egal Universal Law Academy