Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE PARŢIALĂ
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 13936/02
depusă de Larisa MANOLE şi Alţii
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 15 iunie 2004, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlM. Pellonpää,
DnaV. Strážnická,
DlR. Maruste,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DlJ. Borrego Borrego, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 19 martie 2002,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, Larisa Manole, Corina Fusu, Mircea Surdu, Dinu Rusnac, Viorica Cucereanu-Bogatu, Angela Aramă-Leahu, Ludmila Vasilache, Leonid Melnic şi Diana Donică, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc în Chişinău. Ei sunt toţi jurnalişti de Compania „Teleradio-Moldova”. Al zecelea reclamant este Comitetul de Grevă al angajaţilor Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, o entitate creată ad-hoc în cadrul Companiei „Teleradio-Moldova”, care, la rândul său, este o companie publică înregistrată în Republica Moldova. Reclamanţii sunt reprezentaţi în faţa Curţii de către dl V. Nagacevschi, care a acţionat în numele organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru drepturile omului”, cu sediul la Chişinău.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa precum ele au fost expuse de reclamanţi, pot fi rezumate în felul următor.
1. Contextul cauzei
Reclamanţii sunt jurnalişti de televiziune la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” („Compania”), care difuzează unicul canal public de televiziune din Republica Moldova şi un canal radio cu acoperire naţională.
Potrivit reclamanţilor, Compania a fost supusă cenzurii pe întreg parcursul existenţei sale. Totuşi, după februarie 2001, când Partidul Comunist a câştigat cu o majoritate largă alegerile parlamentare, se pretinde că cenzura a devenit intolerabilă. Cenzura era, de obicei, efectuată pe calea instrucţiunilor verbale care veneau, în ordine ierarhică, de la Preşedintele Companiei la editori.
Reclamanţii pretind că, începând cu februarie 2001, niciun partid de opoziţie, parlamentar sau extra-parlamentar, nu a beneficiat de timp de emisie; orice reportaj care conţinea un punct de vedere diferit de cel al Partidului Comunist era interzis; un număr de persoane proeminente din sferele politică, cultură şi ştiinţă, care nu susţineau Partidul Comunist, au fost introduşi într-o listă neagră şi li s-a interzis accesul atât la Televiziunea Naţională cât şi la Radioul Naţional; cuvinte şi locuţiuni precum „român”, „limba română”, „Basarabia”, „istoria românilor”, „regim totalitar”, etc. au fost interzise; s-a interzis orice referire la anumite perioade istorice precum perioada dintre cele două războaie mondiale, foametea organizată, regimul stalinist, deportările în GULAG şi perioada renaşterii naţionale din 1989.
Începând cu 9 ianuarie şi până în mai 2002, fracţiunea parlamentară a Partidului Popular Creştin Democrat a organizat zilnic demonstraţii masive în faţa sediului Guvernului, la care au participat zeci de mii de persoane. Pe parcursul unei perioade lungi de timp, a fost interzisă difuzarea oricărei informaţii despre aceste demonstraţii în cadrul buletinelor de ştiri. Această situaţie a continuat până la 25 februarie 2002, când 331 de angajaţi ai Companiei au semnat o declaraţie de protest împotriva cenzurii, care prevedea următoarele:
„Noi, angajaţii „Teleradio-Moldova”, notăm că, după victoria Partidului Comunist în alegeri, libertatea noastră de exprimare a fost restrânsă. Telespectatorii şi ascultătorii noştri au fost lipsiţi de dreptul la informaţii corecte şi imparţiale. De fapt, autorităţile au reinstalat la Radioul şi Televiziunea Naţională o cenzură politică de tip sovietic, interzisă de Constituţia Republicii Moldova. Ca rezultat, „Teleradio-Moldova” a devenit un instrument de spălare a creierelor şi manipulare a opiniei publice, o portavoce a partidului de guvernământ. Noi protestăm împotriva acţiunilor totalitare care încalcă drepturile telespectatorilor şi radioascultătorilor şi libertatea presei în general. Astfel de devieri antidemocratice sunt periculoase deoarece destabilizează situaţia politică din societatea noastră. Noi ne exprimăm solidaritatea cu acţiunile demonstranţilor îndreptate împotriva rusificării forţate şi a distrugerii deliberate a sistemului democratic. Noi cerem abolirea cenzurii de la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” şi respectarea dreptului populaţiei la informaţii corecte, credibile şi imparţiale. Noi cerem ca autorităţile să respecte politica democratică şi proeuropeană pentru care a optat ţara noastră.”
La 26 februarie 2002, declaraţia a fost transmisă tuturor agenţiilor de ştiri şi, în aceeaşi zi, circa douăzeci de mii de oameni s-au adunat în faţa sediului Companiei pentru a protesta împotriva cenzurii.
La 27 februarie 2002, adunarea angajaţilor de la Compania „Teleradio-Moldova” a decis să declare grevă pasivă şi, în acest scop, a fost ales un Comitet de Grevă.
Comitetul de Grevă a prezentat conducerii „Teleradio-Moldova” şi Guvernului Republicii Moldova o listă de revendicări cu privire la abolirea cenzurii de la Televiziunea şi Radioul Naţional. În acelaşi timp, editorii şi prezentatorii de ştiri, în pofida presiunii din partea administraţiei Companiei, au început să prezinte ştiri „necenzurate”.
La început, conducerea Companiei şi Guvernul păreau dispuşi să ajungă la un compromis; totuşi, mai târziu, la Companie a fost introdusă starea de urgenţă, fiind aduse în sediile sale trupe militare. Liderii mişcării greviste au început să fie concediaţi din funcţiile lor prin diferite metode şi să fie supuşi sancţiunilor disciplinare. Toţi prezentatorii de ştiri vorbitori de limbă română şi unul vorbitor de limbă rusă ai buletinului de ştiri de seară „Mesager” au fost înlocuiţi, iar cenzura a continuat.
Reclamanţii au transmis Curţii o casetă video cu demonstraţiile împotriva cenzurii din februarie şi martie 2002, declaraţiile Comitetului de Grevă şi negocierile lor cu Preşedintele Republicii Moldova cu privire la abolirea cenzurii.
2. Acuzaţiile aduse de reclamanţi
(a) Acuzaţiile aduse de Larisa Manole
Următoarele reprezintă traducerea acuzaţiilor aduse de Larisa Manole în cererea sa:
„Fenomenul cenzurii şi amestecul brutal în politica editorială a Televiziunii Naţionale au luat amploare considerabilă după ce Partidul Comunist a câştigat alegerile parlamentare. Fragila libertate de care se mai bucura Departamentul Actualităţi a luat sfârşit. La posturile de conducere au fost numite persoane loiale Guvernului gata oricând să-i facă pe plac. În limbajul programelor de ştiri au fost interzise noţiunile de „limba română”, „român”, „Basarabia”. Nu se accepta niciun subiect cu note critice la adresa autorităţilor, iar subiecte cu privire la alte partide politice sau alte opinii decât cea oficială au fost interzise.
Din programul informativ de seară „Mesager” lipseau cu desăvârşire subiectele cu privire la demonstraţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale organizate de către forţele de opoziţie. Orice tentativă de a reflecta în ştiri aceste evenimente erau contracarate din start. Potrivit fişei mele de post, eu eram responsabilă de selectarea ştirilor care prezentau interes pentru public şi de elaborarea textului ştirilor. După 2001, acest lucru era făcut numai de directorul Departamentului Actualităţi, iar eu nu puteam să transmit nicio ştire fără aprobarea sa. Toate programele de ştiri trebuiau să înceapă cu următoarele cuvinte: „Astăzi, Preşedintele Republicii Moldova...”, chiar dacă subiectul nu era de o importanţă reală. De mai multe ori eu am primit mustrări şi mi s-au aplicat sancţiuni pecuniare pentru „încălcarea Regulamentului”, spre exemplu, atunci când am plasat reportaje despre vizitele neoficiale ale Preşedintelui Republicii Moldova sau alte subiecte de importanţă minoră în a doua parte a buletinului de ştiri, în loc să le pun la început.
Pentru pronunţarea cuvintelor „limba română” sau „Basarabia”, eu am fost avertizată de mai multe ori. De sărbătoarea naţională „Limba noastră cea română”, au fost eliminate toate frazele care conţineau cuvântul „român” şi care se refereau la personalităţile cele mai de seamă ale neamului.
Reportajele puse pe post erau cenzurate nu numai ca sunet, dar şi ca imagine. Reprezentanţii opoziţiei şi oamenii de cultură care erau incomozi Partidului Comunist nu aveau dreptul să apară la televiziune nici măcar pe planul doi. Au fost interzise subiecte care se refereau la o serie de personalităţi precum M. Cimpoi, V. Vasilache, N. Dabija, S. Urechian ş.a.
După declanşarea grevei la Televiziunea Naţională, administraţia instituţiei a întreprins mai multe tentative de a mă exclude de la prezentarea programelor informative. Astfel, pe lângă faptul că mi se permitea să prezint doar una-două emisiuni pe săptămână, la 6 martie 2002 eu am fost totalmente înlăturată pentru o presupusă greşeală tehnică. Eu am fost retrogradată din funcţia de redactor-prezentator de categorie superioară în funcţia de reporter de categoria întâi. În acelaşi timp, mie nu mi s-a permis să mai prezint ştiri, am fost pedepsită cu mustrare aspră şi demisă din funcţia de şef de secţie prezentatori. Eu am contestat în instanţa de judecată decizia administraţiei şi am câştigat procesul. Totuşi, conducerea Televiziunii Naţionale nu a executat hotărârea judecătorească, eu nefiind niciodată restabilită în funcţia deţinută anterior. Mai mult, în timp ce lucram ca reporter nu mi se dădea destul lucru, iar subiectele pe care le realizam erau controlate şi cenzurate de conducerea departamentului şi a Televiziunii Naţionale. La numeroasele solicitări ale Comitetului de Grevă ca eu să fiu repusă în funcţie, conducerea Televiziunii Naţionale răspundea cu refuz, invocând că acest lucru ţinea de discreţia Preşedintelui Republicii Moldova, şi nu de discreţia ei. În aceste condiţii, nu-mi puteam realiza norma de subiecte pentru a-mi câştiga salariul nominal. Prin urmare, a trebuit să părăsesc instituţia audiovizualului după douăzeci şi doi de ani de lucru.”
(b) Acuzaţiile aduse de Corina Fusu
Următoarea declaraţie a Corinei Fusu a fost, de asemenea, semnată de alţi şapte jurnalişti de la Televiziunea Naţională, cinci dintre care nu sunt reclamanţi: Viorica Cucereanu-Bogatu, Dinu Rusnac, S.H., S.N., A.R., E.F. şi V.I.:
„După ce Partidul Comunist a câştigat alegerile, nouă ni s-a cerut descifrarea detaliată a textelor intervievaţilor, mai ales ale celor care expuneau opinii diferite de cele ale puterii. Acest lucru a fost făcut cu scopul de a le redacta sau de a le omite în întregime din reportaje. Chiar şi interviul cu fostul Prim-secretar al Partidului Comunist, G.E., a fost cenzurat, deoarece el a spus că „actualmente nu se vede lumina din acest tunel”, referindu-se la situaţia din Republica Moldova (22 septembrie 2001).
În reportajul din 22 februarie 2002 de la şedinţa Parlamentului consacrată situaţiei social-politice din Republica Moldova, a fost interzisă punerea pe post a opiniei opoziţiei.
În reportajul din 13 februarie 2002 de la şedinţa Guvernului, a fost interzis interviul cu deputatul Vlad Cubreacov cu privire la înlocuirea în şcoli a disciplinei „Istoria Românilor” cu „Istoria Moldovei”.
A fost cenzurat şi denaturat reportajul de la conferinţa de presă a unui deputat al fracţiunii parlamentare „Alianţa Braghiş” cu privire la atitudinea sa negativă faţă de reforma administrativ-teritorială şi alegerile locale anticipate.
Corespondentul special care a relatat în direct în Ziua Independenţei din 27 august 2001 a fost intimidat de conducere pentru faptul că a folosit expresii precum „regim totalitar comunist”, „guvernare comunistă”, „Piaţa Marii Adunări Naţionale”. În reportajul despre acelaşi eveniment, din programul informativ „Mesager”, a fost interzisă punerea pe post a interviului cu Mircea Snegur (primul Preşedinte al Republicii Moldova).
În acelaşi timp, jurnalistul care a făcut un reportaj cu Preşedintele Uniunii Cineaştilor a fost mustrat aspru pentru declaraţia făcută de intervievat că „în perioada regimului totalitar au fost distruse lăcaşele sfinte”.
La 9 mai 2001, un corespondent special a fost scos din emisie directă în momentul enumerării martirilor perioadei renaşterii naţionale.
La 28 octombrie 2001, a fost trunchiat şi, în ultimul moment, scos de pe post un reportaj despre regretaţii cântăreţi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. La insistenţa colectivului, acest reportaj a fost pus pe post a doua zi într-o variantă cenzurată.
Au fost interzise filmările a două evenimente majore, Congresul Filologilor şi conferinţele organizate de istorici, deoarece la ele au fost exprimate opinii cu privire la disciplina „Istoria Românilor” şi limba română. În acelaşi timp, conferinţele despre introducerea unei discipline noi „Istoria Moldovei” au fost pe larg oglindite. Opiniile exprimate într-un reportaj de către istoricul D.D. au fost omise sau trunchiate.
În toată această perioadă, în cadrul buletinului de ştiri „Mesager” a fost reflectat doar punctul de vedere al partidului de guvernământ. A fost interzis accesul la televiziune nu numai al opoziţiei parlamentare, ci şi al celei extra-parlamentare. Astfel, într-un reportaj de la o lansare de carte a fost scos nu numai interviul, ci chiar şi imaginea fostului Vicepreşedinte al Parlamentului, Valeriu Matei.
Într-un reportaj despre regretatul nostru coleg V.S. s-a cerut omiterea imaginii fostului Preşedinte al Parlamentului, Dumitru Diacov (octombrie 2001).
Valeriu Saharneanu, Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor, a fost mereu considerat de conducere persona non-grata şi a fost de fiecare dată exclus din reportaje.
Reportajul despre Adunarea Populară a Unităţii Administrativ-Teritoriale Gagauz Ieri a fost redactat chiar în biroul preşedintelui fracţiunii parlamentare a comuniştilor, Victor Stepaniuc.
S-a interzis filmarea unor lansări de cărţi de mare valoare doar pentru faptul că în titlul lor se conţineau cuvinte precum „român”, „Basarabia”, etc.
Între 1 şi 7 decembrie 2001, Ambasada României în Republica Moldova, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, au organizat o serie de manifestări culturale consacrate Zilei Naţionale a României. S-a permis reflectarea numai a două din acele manifestări culturale cu condiţia ca să nu specificăm că ele au fost consacrate Zilei Naţionale a României. Chiar şi din interviul cu ministrul Culturii al Republicii Moldova, Ion Păcuraru, au fost omise cuvintele care se refereau la semnificaţia Zilei Naţionale a României. Nu s-a permis realizarea reportajelor despre alte evenimente importante, cum ar fi inaugurarea Centrului „Ginta Latină”, decorarea unor personalităţi marcante precum M. Bieşu, N. Dabija, D. Matcovschi, I. Canaşin cu cele mai înalte distincţii ale Guvernului României şi lansarea săptămânalului „Gazeta Românească”.
La 23 februarie 2002, nu s-a permis punerea pe post a reportajului despre incendierea „Casei Limbii Române”.”
Următoarele constituie un fragment din textul unui buletin de ştiri realizat în baza unui reportaj scris de Corina Fusu la o dată nespecificată. Se pretinde că fragmentul cu caractere italice din copia prezentată Curţii a fost tăiat cu stiloul ca urmare a cenzurii aplicate de şeful reclamantei.
„Astăzi în după-amiaza zilei, fracţiunea parlamentară „Alianţa Braghiş” a avut o conferinţă de presă în cadrul căreia şi-a exprimat atitudinea faţă de situaţia social-politică din Republica Moldova.
Liderul fracţiunii, Dumitru Braghiş, a subliniat că evenimentele de ultimă oră denotă faptul că Republica Moldova se află în pragul unei crize politice şi sociale grave care ar putea pune în pericol principiile şi valorile democratice, armonia interetnică şi bazele statului de drept.
Evenimentele care au urmat după 9 ianuarie 2002 au dovedit faptul că nici cei de la guvernare şi nici cei din opoziţie nu sunt dispuşi de a găsi o soluţie raţională în interesul major al ţării. „Această îngrijorare, alianţa şi-o exprimă nu pentru prima oară”.
Dl Braghiş consideră că actualul guvern ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia creată, care a fost provocată de adoptarea deciziei Ministerului Educaţiei cu privire la obligativitatea studierii limbii ruse în şcoli şi introducerea disciplinei „Istoria Moldovei”.
Fără răspuns a rămas şi propunerea fracţiunii de a asculta în mod de urgenţă un raport al Primului-ministru cu privire la situaţia economico-financiară a ţării.
Pe plan extern, deciziile actualului Guvern conduc spre izolarea tot mai accentuată a Republicii Moldova şi abandonarea ideii de integrare europeană.
Braghiş a propus ca la următoarea şedinţă a Parlamentului să se discute nu numai consecinţele situaţiei create, dar şi cauzele apariţiei ei.”
Următoarele reprezintă continuarea declaraţiei făcute de Corina Fusu:
„În noiembrie 2002, un reportaj despre aniversarea a patruzeci şi cinci de ani ai Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova a fost cenzurat, iar interviurile cu Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor, Valeriu Saharneanu, şi cu directorul ziarului „Jurnal de Chişinău”, Val Butnaru, au fost excluse.
În mai 2003, a fost interzis reportajul despre expoziţia de pictură a lui Iulian Filip, deoarece artistul făcea parte din echipa Primarului Serafim Urechean şi lucra la Primăria municipiului Chişinău.
În aprilie 2003, dintr-un reportaj despre o masă rotundă organizată de Grupul Media din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est a fost scos interviul cu Alexandru Dorogan, Preşedintele Asociaţiei Presei Electronice.
În noiembrie 2003, nu a fost pus pe post sondajul de opinii din stradă despre planul de federalizare Kozak, deoarece majoritatea respondenţilor au avut o atitudine negativă faţă de plan.
În martie 2004, nu s-a permis filmarea demonstraţiilor organizate de jurnaliştii de la postul de radio „Antena C” şi canalul de televiziune „Euro TV” ca urmare a sistării temporare de către autorităţi a emisiei acestor posturi.”
(c) Acuzaţiile aduse de Mircea Surdu şi Leonid Melnic
Următoarele reprezintă traducerea acuzaţiilor aduse de Mircea Surdu:
„Drepturile jurnaliştilor de la Televiziunea Naţională au fost încălcate prin interdicţia pusă asupra unor tematici de mare interes şi asupra unor persoane (foarte multe persoane publice nu au acces la televiziune doar pe motiv că opiniile lor diferă de cele ale partidului de guvernământ). Astfel, publicului i se prezintă doar o singură opinie – cea oficială.
Un caz foarte relevant de cenzură a fost emisiunea „Bună Seara” din 28 noiembrie 2003. Emisiunea a fost dedicată planului de federalizare a Republicii Moldova propus de către Federaţia Rusă. Invitaţii emisiunii au fost Vladimir Filipov, reprezentantul Consiliului Europei în Republica Moldova, Claus Neukirch, purtătorul de cuvânt al Misiunii OSCE, şi trei lideri ai fracţiunilor parlamentare – Victor Stepaniuc, Dumitru Braghiş şi Iurie Roşca. Lui Vladimir Filipov i-a fost spus de către Preşedintele Companiei cu câteva ore înainte de emisie că emisiunea a fost anulată. Autorii emisiunii nu au fost informaţi despre acest lucru. Reprezentantul OSCE, Dumitru Braghiş şi Iurie Roşca au venit în studio. Publicul a luat loc şi emisiunea a început. Noi nu am ştiut că emisiunea în direct a fost înlocuită cu un film. Nimeni nu ne-a dat nicio explicaţie de ce emisiunea, care era transmisă cu regularitate, a fost anulată subit şi fără nicio informare prealabilă. Jurnaliştii care au lucrat asupra emisiunii au fost imediat reţinuţi de poliţie şi interogaţi.”
(d) Acuzaţiile aduse de Dinu Rusnac
Următoarele reprezintă traducerea acuzaţiilor aduse de Dinu Rusnac:
„La 26 februarie 2002, eu i-am prezentat şefului Departamentului Actualităţi TV, dlui V.T., textele întocmite de mine pentru prezentarea ediţiei informative „Telejurnal” de la ora 17.00. Deoarece sediul Televiziunii Naţionale era pichetat de către demonstranţi, iar angajaţii companiei erau în grevă, am hotărât să pun pe post declaraţia Comitetului de Grevă, revendicările demonstranţilor şi informaţii despre pichetarea Televiziunii Naţionale. Dl V.T. mi-a interzis să fac acest lucru şi a tăiat cu stiloul informaţia respectivă (a se vedea, anexa). Eu calific aceste acţiuni drept cenzură politică. Următorul subiect, despre hotărârea Curţii Supreme de Justiţie, care a decis că demonstraţiile organizate de PPCD erau ilegale, nu l-a deranjat deloc pe V.T. (a se vedea, anexa).”
Următoarele constituie un fragment din textul ştirilor de seară din 26 februarie 2002. Fragmentul cu caractere italice se pretinde că a fost cenzurat de către şeful reclamantului:
„Bună seara. Urmăriţi buletinul de ştiri de seară.
Astăzi participanţii la demonstraţia din Piaţa Marii Adunări Naţionale au pichetat clădirea Televiziunii Naţionale. Ei au cerut conducerii Companiei „Teleradio-Moldova” să stopeze dezinformarea la Televiziunea şi Radioul Naţional şi să le acorde timp de emisie la ore de maximă audienţă ca să poată face publice revendicările lor. Demonstranţii au fost întâmpinaţi de un grup larg de angajaţi ai Companiei. Ei şi-au exprimat solidaritatea cu revendicările cu privire la abolirea cenzurii, care este în orice circumstanţe interzisă de către Constituţia Republicii Moldova. Ei au citit demonstranţilor o declaraţie semnată de circa 150 de angajaţi ai „Teleradio-Moldova”, care prevedea următoarele: „Noi, angajaţii „Teleradio-Moldova”, notăm că, după victoria Partidului Comunist în alegeri, libertatea noastră de exprimare a fost restrânsă. Telespectatorii şi ascultătorii noştri au fost lipsiţi de dreptul la informaţii corecte şi imparţiale. De fapt, autorităţile au reinstalat la Radioul şi Televiziunea Naţională o cenzură politică de tip sovietic, interzisă de Constituţia Republicii Moldova. Ca rezultat, „Teleradio-Moldova” a devenit un instrument de spălare a creierelor şi manipulare a opiniei publice, o portavoce a partidului de guvernământ. Noi protestăm împotriva acţiunilor totalitare care încalcă drepturile telespectatorilor şi radioascultătorilor şi libertatea presei în general. Astfel de devieri antidemocratice sunt periculoase deoarece destabilizează situaţia politică din societatea noastră. Noi ne exprimăm solidaritatea cu acţiunile demonstranţilor îndreptate împotriva rusificării forţate şi a distrugerii deliberate a sistemului democratic. Noi cerem abolirea cenzurii de la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” şi respectarea dreptului populaţiei la informaţii corecte, credibile şi imparţiale. Noi cerem ca autorităţile să respecte politica democratică şi proeuropeană pentru care a optat ţara noastră.”
Curtea Supremă de Justiţie a decis în favoarea Guvernului în procesul său împotriva Partidului Popular Creştin Democrat şi a declarat ilegale demonstraţiile organizate de acesta. Instanţa a indicat PPCD să stopeze organizarea demonstraţiilor anticomuniste. Avocatul PPCD, V.N., a declarat că el va contesta cu recurs această hotărâre la Plenul Curţii Supreme de Justiţie. Dacă Plenul va decide în defavoarea PPCD, V.N. intenţionează să depună o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ministrul Justiţiei, I.M., nu exclude folosirea forţei de către poliţie pentru a restabili ordinea. El a făcut o declaraţie în acest sens agenţiei de ştiri Moldpres.”
Următoarele reprezintă continuarea declaraţiei făcute de Dinu Rusnac:
„La 5 martie 2002, eu i-am prezentat şefului Departamentului Actualităţi TV, dl V.T., textele întocmite de mine pentru prezentarea ediţiei informative „Mesager” de la ora 19.00. În textul respectiv eu am inclus informaţii despre atitudinea Comitetului de Grevă faţă de declaraţiile calomnioase şi iresponsabile făcute de Preşedintele Republicii Moldova, V. Voronin, în cadrul emisiunii „Ora Preşedintelui” din 4 martie 2002. V. Voronin a declarat că greviştii au fost plătiţi de către liderul PPCD, Iurie Roşca, care, la rândul său, a fost finanţat de către regimul transnistrean. În acelaşi timp, V. Voronin a numit protestatarii o „haită”. După această informaţie, a fost programat un interviu cu liderul PPCD, Iurie Roşca, pentru a răspunde declaraţiilor Preşedintelui. Dl V.T. a cenzurat din nou textul şi a tăiat cu stiloul său informaţia despre Comitetul de Grevă şi interviul cu Iurie Roşca (a se vedea, anexa nr. doi). ... În timpul emisiunii, eu m-am simţit obligat cel puţin să anunţ telespectatorii că în emisiune a fost programată să fie pusă pe post informaţia despre Comitetul de Grevă şi interviul cu Iurie Roşca. Eu am făcut acest lucru şi am arătat telespectatorilor textul subiectului cu fragmentele care au fost tăiate şi care a fost semnat de V.T.. În acel moment, şeful Departamentului Actualităţi TV i-a ordonat regizorului audio să închidă sunetul.”
Următoarele reprezintă un fragment din textul ştirilor de seară din 5 martie 2002. Fragmentul cu caractere italice a fost tăiat cu stiloul şi se pretinde că a fost cenzurat de către şeful reclamantului:
„O cantitate mare de coniac contrafăcut a fost descoperită într-o o fabrică clandestină amenajată în gospodăria unei persoane din satul Băcioi. Din cantitatea totală de alcool găsită la baza angro de pe strada Munceşti din Chişinău, circa 80 % are semne de falsificare, iar berea importată, în sumă de MDL 3,000, avea termenul de valabilitate expirat.
Ieri, în cadrul emisiunii „Ora Preşedintelui”, Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a făcut declaraţii pe care Comitetul de Grevă al „Teleradio-Moldova” le-a considerat calomnioase şi iresponsabile. Preşedintele a declarat că colegii mei au fost plătiţi pentru a protesta împotriva cenzurii. În acelaşi timp, Preşedintele a declarat că greviştii de la Televiziunea Naţională erau o parte a demonstraţiei desfăşurate în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Noi, angajaţii „Teleradio-Moldova”, ne exprimăm nedumerirea că şeful statului, care ar trebui să fie garantul Constituţiei pentru fiecare cetăţean, îşi permite să dezinformeze opinia publică într-un astfel de mod. Noi, de asemenea, considerăm absolut inadmisibil ca o persoană cu un astfel de statut să numească o parte din populaţia ţării sale „haită”.
Liderul PPCD, Iurie Roşca, a informat protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale că organizatorii demonstraţiilor intenţionează să-l acţioneze în judecată pe preşedinte pentru declaraţia că demonstraţiile au fost finanţate de către regimul transnistrean. Iurie Roşca a făcut, de asemenea, publică intenţia de a-l acţiona în judecată pe Vicepreşedintele Parlamentului, Vadim Mişin, pentru declaraţia sa făcută unui canal de televiziune rus că demonstraţiile de la Chişinău erau finanţate din străinătate şi că deja fusese cheltuite câteva milioane de lei în acest scop. El, de asemenea, şi-a exprimat intenţia de a-l acţiona în judecată pe liderul comunist Victor Stepaniuc pentru declaraţia că demonstranţii strigau slogane fasciste şi pe Primul-ministru, Vasile Tarlev, pentru declaraţia sa că organizatorii demonstraţiilor au fost responsabili pentru războiul din 1992. Ieri, în cadrul emisiunii „Ora Preşedintelui”, Vladimir Voronin a declarat că demonstraţiile de la Chişinău au fost organizate cu suportul financiar al regimului transnistrean. El a declarat că USD 200 milioane au fost alocate cu scopul răsturnării Guvernului actual şi că organizatorii au fost plătiţi cu USD 30,000 pentru fiecare demonstraţie.
Aceste acuzaţii sunt totalmente nefondate şi au scopul de a diviza demonstranţii, a declarat liderul PPCD, Iurie Roşca. El, de asemenea, a declarat, că în ultimul timp la demonstraţii au participat mai puţini protestatari. Acest lucru se datora unei campanii de intimidare condusă de Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală, care, potrivit liderului PPCD, au desfăşurat o serie de raiduri în şcolile din Chişinău, colegii şi universităţi. Reprezentanţii organelor de urmărire penală au susţinut că studenţii şi profesorii au fost interogaţi doar ca martori. Organizatorii demonstraţiilor i-au sfătuit pe demonstranţi să refuze să vorbească cu anchetatorii penali în absenţa avocaţilor lor şi a presei.
Liderul PPCD a declarat că Preşedintele Vladimir Voronin va trebui să răspundă pentru acuzaţiile sale în faţa instanţei de judecată.
Prin intermediul unor astfel de minciuni, el încearcă să evite să dea un răspuns sincer despre motivele reale care au făcut ca oamenii să iasă în stradă. Este clar că demonstraţiile au fost generate de maniera neconstituţională de conducere a statului folosită de Partidul Comunist.
Vestita interpretă de muzică populară, Maria Sarabaş, a fost sancţionată de către Judecătoria sectorului Buiucani cu o amendă în mărime de MDL 36 pentru participare activă la demonstraţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Ea poate contesta această hotărâre în decurs de zece zile la Tribunalul municipiului Chişinău. Ea a fost acuzată că a susţinut un discurs în faţa demonstranţilor.
Astăzi, Partidul Social Democrat din Moldova a emis o declaraţie cu privire la criza politică din Republica Moldova. Social Democraţii au declarat că nu există o opoziţie democratică în Parlament care să se poată opune efectiv Partidului Comunist. Ei şi-au exprimat susţinerea pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate în primăvara viitoare şi s-au declarat în favoarea abolirii cenzurii în cadrul instituţiilor media controlate de stat. ...”
La 7 martie 2002, Preşedintele Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, I.M., a emis o decizie prin care lui Dinu Rusnac i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară pentru că el „a modificat scenariul din propria iniţiativă şi a introdus în el informaţii şi declaraţii neplanificate”. Sancţiunea a constituit o măsură de reprimare şi o interdicţie de a prezenta ştirile în cadrul Departamentului Actualităţi.
(e) Acuzaţiile aduse de Viorica Cucereanu-Bogatu
Următoarele reprezintă traducerea acuzaţiilor aduse de Viorica Cucereanu-Bogatu:
„În aprilie 2002, a fost interzis reportajul de la inaugurarea „Muzeului Istoriei Neamului” consacrat victimelor regimului stalinist. Tot ce se referea la perioada deportărilor a fost interzis la Televiziunea Naţională.
În iulie 2002, a fost cenzurat reportajul despre profesoara Elle Pilarino, dedicat celei de a optzecea aniversări a ei şi decorării sale de către Guvernul german pentru promovarea culturii germane în Republica Moldova. În reportaj ea a pledat în favoarea scrierii unei lucrări fundamentale despre istoria nemţilor sovietici deportaţi, însă această parte a reportajului a fost cenzurată deoarece se referea la perioada deportărilor staliniste.
În ianuarie 2003, a fost cenzurat reportajul despre Gheorghe Ghimpu, disident în perioada sovietică. Din reportaj a fost eliminat titlul cărţii sale editate post-mortem, „Conştiinţa naţională a românilor moldoveni”, deoarece folosirea cuvântului „român” a fost interzis la Televiziunea Naţională.
În anii 2002 şi 2003, nu mi s-a permis să intervievez de Crăciun niciun preot de la Mitropolia Basarabiei.
În iulie 2002, a fost interzis reportajul de la lansarea unei cărţi scrise de un profesor american, deoarece ea era despre rădăcinile latine ale limbii române.”
(f) Acuzaţiile aduse de Angela Aramă-Leahu şi Ludmila Vasilache
Următoarele reprezintă traducerea acuzaţiilor aduse de Angela Aramă-Leahu şi Ludmila Vasilache:
„În decembrie 2001, fără a fi avizaţi, fără explicaţii şi fără comentarii, Preşedintele Companiei „Teleradio-Moldova”, dl I. Magaleas, a suspendat emisia ciclului de emisiuni „TV Magazin”. Numai după ce am solicitat ajutorul organizaţiilor de profil şi al presei, ni s-a explicat că, de fapt, ni s-a acordat concediu de creaţie pentru că, chipurile, am fi obosit. Acest concediu nu a fost solicitat de niciunul din membrii grupului de creaţie şi a durat 3 săptămâni.”
B. Materiale relevante neconvenţionale
1. Acte ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentară a adoptat Rezoluţia 1280 (2002) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova, care prevedea următoarele:
„7. Adunarea notează că amploarea mişcării de protest a jurnaliştilor şi angajaţilor „Teleradio-Moldova” confirmă necesitatea de a întreprinde reforme rapide, pentru a garanta libertatea de exprimare şi a promova serviciul public al audiovizualului. Ea îndeamnă autorităţile să pună capăt practicii de cenzurare a emisiunilor de televiziune şi să ofere tuturor partidelor politice de opoziţie, atât din Parlament, cât şi din afara lui, acces generos la dezbateri televizate. Ea cere Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova să se angajeze fără întârziere în opera de transformare a „Teleradio-Moldova” într-o corporaţie publică independentă.
10. Adunarea aşteaptă ca forţele politice din Republica Moldova să ducă un dialog veritabil şi constructiv şi să ajungă la un compromis care trebuie să includă următoarele elemente:
iv. revizuirea legislaţiei cu privire la radio şi televiziune şi modificarea statutului „Teleradio-Moldova” pentru a o face o corporaţie publică independentă: demararea imediată a lucrului de către comisia parlamentară relevantă; eventuala continuare a examinării proiectelor de legi examinate de legislatura precedentă; [...] definitivarea lucrului până la sfârşitul sesiunii parlamentare curente, la 31 iulie 2002;
11. Adunarea cheamă Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova să întreprindă măsurile sus-menţionate fără întârziere.
14. Adunarea cheamă autorităţile moldoveneşti să coopereze pe deplin cu Consiliul Europei şi instituţiile sale, în special să:
ii. prezinte pentru expertizarea de către Consiliul Europei viitoarele proiecte de legi de reformare a audiovizualului şi de transformare a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” într-o corporaţie publică independentă; ...”
La aceeaşi dată, Adunarea Parlamentară a adoptat Recomandarea 1554 (2002) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova, în care ea a notat următoarele:
„Adunarea, de asemenea, cere Comitetului de Miniştri să sporească cooperarea cu autorităţile din Republica Moldova referitor la:
i. expertizarea rapidă a proiectelor de legi de reformare a audiovizualului şi de transformare a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” într-o corporaţie publică independentă; ...”
La 3 aprilie 2003, coraportorii dna Josette Durrieu şi dl Lauri Vahtre au prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei un raport informativ cu privire la implementarea Rezoluţiei 1303 (2002) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova, în care se nota inter alia:
„68. Noi notăm o evoluţie pozitivă a situaţiei politice din Republica Moldova în comparaţie cu vizita precedentă. A fost reluat dialogul cu o parte a opoziţiei politice. Autorităţile Republicii Moldova s-au conformat celor mai importante cerinţe ale recomandărilor Consiliului Europei. Pe parcursul vizitei noastre noi, totuşi, am cerut autorităţilor să depună un efort suplimentar pentru a duce la bun sfârşit reformele iniţiate, în special:
- să modifice şi să adopte Legea cu privire la serviciul public al audiovizualului „Teleradio-Moldova” luând în consideraţie comentariile noastre,
- să modifice şi să adopte Legea cu privire la administraţia publică locală, de asemenea, luând în consideraţie remarcile noastre,
- să îmbunătăţească Codul Electoral,
- să garanteze independenţa justiţiei.
69. În cadrul misiunii noastre, noi constatăm că aceste cerinţe au fost într-adevăr îndeplinite:
- Legea cu privire la „Teleradio-Moldova” a fost adoptată la 14 martie şi promulgată la 21 martie;
- Legea cu privire la administraţia publică locală a fost adoptată la 18 martie;
- se examinează revizuirea Codului electoral.”
2. Dreptul intern relevant
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 63 din 11 martie 1994 privind crearea Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”:
„Articolul 1. Se lichidează Radioteleviziunea Naţională a Republicii Moldova.
Articolul 2. Se creează Compania de Stat "Teleradio-Moldova".
Articolul 4. Administraţia Companiei de Stat "Teleradio-Moldova" va fi exercitată de preşedintele Companiei, iar coordonarea activităţii ei va fi asigurată de consiliul coordonator.”
Hotărârea Guvernului nr. 502 din 12 septembrie 1996 privind aprobarea Statutului Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”:
„2. Compania reprezintă o instituţie publică a audiovizualului. Activitatea de creaţie şi editorială a Companiei este ocrotită prin lege de intervenţiile autorităţilor publice, de influenţă şi presiuni ale partidelor şi formaţiunilor social-politice.
3. Prin forma sa organizatorico-juridică Compania este întreprindere de stat.
4. Fondator al Companiei este Guvernul, în numele Statului Republica Moldova. Coordonarea activităţii Companiei din partea statului este efectuată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
10. Compania are următoarele scopuri de bază:
reflectarea veridică şi obiectivă a vieţii social-politice, economice şi culturale a republicii, precum şi a relaţiilor externe ale statului;
reflectarea intereselor tuturor păturilor sociale: propagarea păcii şi umanismului, valorilor democratice, respectării drepturilor omului;
crearea, acumularea, păstrarea şi promovarea valorilor cultural-artistice, naţionale şi universale.
20. Activitatea de creaţie şi editorială a Companiei este independentă. Programele radiofonice şi televizate sînt ocrotite de lege contra intervenţiei autorităţilor publice, influenţei şi presiunii oricăror partide şi formaţiuni social-politice.
22. Compania este obligată:
să prezinte în mod obiectiv şi imparţial realităţile vieţii social-politice, interne şi internaţionale; să asigure cetăţenilor dreptul la informaţie; să promoveze valorile autentice ale culturii naţionale, culturii minorităţilor naţionale ce locuiesc pe teritoriul republicii, precum şi ale culturii universale;
să asigure libera exprimare a ideilor şi opiniilor, libera circulaţie a informaţiilor;
să asigure jurnalistului drepturi în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi practica internaţională; participarea la emisiuni a persoanelor cu diferite convingeri politice şi opţiuni confesionale;
să difuzeze cu prioritate şi în mod gratuit comunicările de interes public primite de la Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi de la Guvern....
23. Subdiviziunile de creaţie ale Companiei asigură jurnalistului dreptul la opinie şi la poziţie proprie. Compania nu este în drept să impună jurnalistului promovarea unor idei ce contravin principiilor lui morale.
24. Emisiunile Companiei nu trebuie să propage războiul, agresiunea, ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, acţiuni de violenţă antistatală, terorismul, nesupunerea civilă, separatismul teritorial, idei, opinii, manifestări ce contravin normelor moralei.
30. Preşedintele Companiei, directorul general al radiodifuziunii şi directorul general al televiziunii sînt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau din propria iniţiativă a Parlamentului, pe un termen de 5 ani; vicepreşedintele este numit în funcţie de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, la propunerea preşedintelui Companiei, pe un termen de 5 ani.
31. Preşedintele Companiei:
asigură conducerea Companiei;...
angajează la lucru pe bază de acord şi concediază lucrătorii Companiei;
asigură activitatea Consiliului de Administraţie al Companiei;...
33. În cadrul Companiei se formează Consiliul de Administraţie ca organ colegial şi consultativ de administrare, compus din 13 membri, care activează în baza Regulamentului său.
34. În componenţa Consiliului de Administraţie în mod obligatoriu intră preşedintele Companiei, reprezentanţii Fondatorului şi Consiliului Coordonator al Audiovizualului.”
Legea nr. 1320-XV din 26 iulie 2002 cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”:
„Articolul 1. Se constituie instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, denumită în continuare companie, care este o instituţie cu statut de persoană juridică, autonomă funcţional şi independentă editorial, ce asigură, în spiritul pluralismului de opinii, realizarea dreptului la comunicarea completă, veridică şi operativă a informaţiei şi care difuzează pe întreg teritoriul Republicii Moldova. ...
Articolul 5. (2) Compania va asigura o largă diversitate de emisiuni care să răspundă intereselor diferitelor grupuri sociale, naţionale, religioase, politice etc.
(3) În cadrul difuzării unor emisiuni informaţionale, documentare şi a unor reviste ale evenimentelor curente, compania va asigura respectarea principiilor imparţialităţii şi obiectivităţii. ...
Articolul 13. (1) Consiliul de observatori al companiei este un organ autonom care are menirea să asigure, prin intermediul mijloacelor audiovizuale ale companiei, realizarea dreptului cetăţenilor şi al societăţii de a obţine informaţii veridice, complete şi operative, fiind abilitat, în acest scop, să monitorizeze respectarea de către companie a prevederilor legale şi statutare.
(2) Consiliul de observatori este constituit din 15 membri din rîndul personalităţilor notorii din domeniul culturii, ştiinţei, învăţămîntului, mijloacelor de informare în masă şi din rîndul altor reprezentanţi ai societăţii civile, numiţi pe un termen de 5 ani de:
a) Parlament - 2 membri (1 din partea opoziţiei)...;
b) Preşedintele Republicii Moldova - 2 membri;
c) Guvern - 2 membri;
d) Consiliul Superior al Magistraturii - 1 membru;
e) colectivul de creaţie al companiei - 1 membru;
f) asociaţiile culturale ale minorităţilor naţionale din Republica Moldova - 2 membri ...;
g) Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova - 1 membru ...;
h) Confederaţia Sindicatelor Libere din Republica Moldova „Solidaritate” - 1 membru ...;
i) uniunile de creaţie din Republica Moldova (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Teatrală) - 1 membru ...;
j) organizaţiile mass-media din Republica Moldova (Uniunea Jurnaliştilor, Asociaţia Presei Independente, Asociaţia Presei Electronice „APEL”, Comitetul pentru Libertatea Presei, Centrul Independent de Jurnalism, Asociaţia Mass-Media) - 1 membru ...;
k) Organizaţia Republicană a Veteranilor - 1 membru ... .”
Articolul 14. Atribuţiile Consiliului de observatori
„Consiliul de observatori are următoarele atribuţii:
a) numeşte în funcţie preşedintele companiei şi, la propunerea acestuia, vicepreşedintele-producătorul general, directorul executiv al Televiziunii şi directorul executiv al Radiodifuziunii;
b) confirmă componenţa nominală a Consiliului de administraţie; ....”
PRETENŢII
Reclamanţii pretind, în temeiul articolului 10 al Convenţiei, că cenzura impusă la Televiziunea şi Radioul Naţional constituie o ingerinţă nejustificată în dreptul lor la libertatea de exprimare şi reprezintă o încălcare gravă a dreptului lor într-o societate democratică de a comunica informaţii publicului.
ÎN DREPT
1. Curtea notează că al zecelea reclamant este Comitetul de Grevă al angajaţilor Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, care este o entitate creată ad-hoc fără statut de persoană juridică. Prin urmare, ea a examinat dacă Comitetul de Grevă poate pretinde că este „victimă” a pretinsei violări în sensul articolului 34 al Convenţiei, care, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victimă a unei încălcări, de către una din Înaltele Părţi contractante, a drepturilor recunoscute în Convenţie sau protocoalele sale. ...”
Curtea reaminteşte că, pentru a satisface condiţiile din articolul 34, reclamanţii trebuie să poată dovedi că ei înşişi au fost direct afectaţi de pretinsa violare a Convenţiei. În această cauză, măsurile deplânse nu afectează drepturile recunoscute de Convenţie ale Comitetului de Grevă. Faptul că Comitetul de Grevă se consideră garantul intereselor colective ale membrilor săi nu este suficient ca el să dobândească statutul de victimă în sensul articolului 34 al Convenţiei (a se vedea, spre exemplu, Purcell v. Ireland 15404/89 (dec.) 16 aprilie 1991, 70 D.R. 262).
Prin urmare, rezultă că, în ceea ce priveşte cererea depusă de Comitetul de Grevă, aceasta este incompatibilă ratione personae cu prevederile Convenţiei şi urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4.
2. Curtea notează că ceilalţi nouă reclamanţi, care sunt toţi membri ai Comitetului de Grevă, au prezentat procuri separate solicitând să fie consideraţi reclamanţi separaţi în caz dacă se consideră că Comitetul de Grevă nu are statut de persoană juridică.
Curtea consideră că ea nu poate, în baza dosarului, să determine admisibilitatea pretenţiilor celor nouă reclamanţi în temeiul articolului 10 şi, prin urmare, este necesar, în conformitate cu articolul 54 § 2 (b) al Regulamentului Curţii, să comunice cererea lor Guvernului pârât.
Din aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi,
Declară inadmisibile pretenţiile invocate de Comitetul de Grevă al angajaţilor Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”; şi
Decide să amâne examinarea pretenţiilor invocate de ceilalţi nouă reclamanţi.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy