©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Notă de informare privind jurisprudenţa Curţii nr. 190
Noiembrie 2015
M’Bala M’Bala împotriva Franţei (dec.) - 25239/13
Decizia din 20.10.2015 (Secţia a V-a)
Art. 10
Art. 10 § 1
Libertatea de exprimare
Condamnarea penală a unui actor de comedie pentru vehicularea unor idei negaţioniste şi antisemite în cadrul unui spectacol: inadmisibilă
Art. 17
Interzicerea abuzului de drept
Condamnarea penală a unui actor de comedie pentru vehicularea unor idei negaţioniste şi antisemite în cadrul unui spectacol: inadmisibilă
În fapt – În decembrie 2008, reclamantul, un actor de comedie cunoscut sub numele de Dieudonné şi implicat în politică, a invitat un academician, condamnat de mai multe ori în Franţa din cauza tezelor sale negaţioniste şi revizioniste, care constau în negarea existenţei camerelor de gazare din lagărele de concentrare, să i se alăture pe scenă, la finalul spectacolului său. Reclamantul l-a invitat să primească, de la un actor îmbrăcat într-o „haină de lumină”, şi anume o pijama cu dungi, care o evoca pe cea a evreilor deportaţi, pe care era cusută o stea galbenă cu menţiunea „evreu”, „premiul pentru nefrecventabilitate şi insolenţă". Premiul consta într-un sfeşnic cu trei braţe (sfeşnicul cu şapte braţe reprezentând emblema religiei iudaice), cu câte un măr pe fiecare braţ.
Incidentul a fost constatat de forţele de ordine. În octombrie 2009, Tribunal de grande instance l-a declarat pe reclamant vinovat de insulte publice la adresa unei persoane sau a unui grup de persoane, din cauza originii lor sau a apartenenţei ori neapartenenţei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie, în speţă, persoanele de origine sau confesiune iudaică. Acesta l-a obligat la plata unei amenzi de 10 000 EUR, precum şi la plata de daune-interese în valoare de 1 euro fiecărei părţi civile. Hotărârea a fost confirmată în apel şi Curtea de Casaţie a respins recursul reclamantului.
În drept - Art. 10 şi art. 17: Asemenea instanţelor interne, Curtea nu are nicio îndoială în ceea ce priveşte conţinutul profund antisemit al fragmentului în litigiu din spectacolul reclamantului. Acesta din urmă a omagiat o persoană cunoscută şi condamnată în Franţa pentru tezele sale negaţioniste, solicitându-i publicului aplauze „însufleţite” şi invitând-o să primească un premiu.
Reclamantul, departe de a se desolidariza de discursul invitatului său, susţine că acesta nu ar fi făcut nicio afirmaţie revizionistă în timpul acestei scene. Curtea consideră, dimpotrivă, că faptul de a califica persoanele care îl acuză de negaţionism drept „afirmaţioniste” a constituit pentru academician o incitare clară de a pune pe acelaşi plan „fapte istorice stabilite clar” şi o teză a cărei exprimare este interzisă în dreptul francez şi care, în temeiul art. 17, este exclusă de la protecţia art. 10. De asemenea, invitaţia făcută auditoriului, de a ortografia acest cuvânt în orice fel doreşte avea în mod evident scopul de a incita publicul, prin intermediul unui joc de cuvinte, să considere că deţinătorii acestui adevăr istoric sunt animaţi de motivaţii „sioniste”. De altfel, antisionismul este unul din angajamentele politice principale ale reclamantului. Acesta din urmă a precizat, în cursul anchetei, că fusese convins că declaraţiile academicianului vor avea un alt conţinut. Cu toate acestea, între altele, denumirea costumului de deportat prin folosirea expresiei „haină de lumină” dovedea a minima un dispreţ afişat de reclamant faţă de victimele „Shoah”, sporind astfel dimensiunea ofensatoare a scenei în ansamblu.
Persoana în cauză este un actor de comedie care şi-a marcat puternicul angajament politic depunându-şi candidatura la mai multe alegeri. La momentul faptelor în litigiu, acesta fusese condamnat deja pentru insulte rasiale. Astfel, elementele contextului, la fel ca şi afirmaţiile pronunţate efectiv pe scenă, nu erau de natură să demonstreze vreo intenţie a umoristului de a denigra tezele invitatului acestuia sau de a denunţa antisemitismul. Dimpotrivă, însuşi actorul de comedie care a jucat rolul de deportat a declarat că nu a fost surprins de decizia de a-l invita pe academician pe scenă, ţinând seama de alegerile exprimate de către reclamant timp de doi ani, prin intermediul apariţiilor sale publice, în special de relaţia apropiată a acestuia cu preşedintele Partidului Frontul Naţional de la acea vreme. În acest sens, reacţiile publicului arată că dimensiunea antisemită şi revizionistă a scenei în cauză a fost percepută de spectatori (sau cel puţin de unii dintre ei) în acelaşi fel ca şi instanţele naţionale.
În cele din urmă, în special, reclamantul nu a oferit explicaţii pentru dorinţa sa de a depăşi nivelul spectacolului său precedent, pe care un observator l-ar fi considerat drept „cel mai mare miting antisemit de la ultimul război mondial". Această precizare a ghidat în mod necesar percepţia publicului asupra urmării reprezentaţiei. Umoristul a invocat scuza provocării pentru a justifica insultele rasiste pentru care era anchetat.
Curtea apreciază că, în cursul scenei în litigiu, seara şi-a pierdut caracterul de spectacol de divertisment, devenind un miting. În circumstanţele specifice speţei şi ţinând seama de întreg contextul cauzei, reclamantul nu poate să pretindă că a acţionat în calitate de artist, care are dreptul să se exprime prin intermediul satirei, umorului şi provocării. În fapt, sub pretextul unui spectacol de comedie, acesta l-a invitat pe unul dintre cei mai cunoscuţi negaţionişti francezi, condamnat cu un an înainte pentru contestarea unor crime împotriva umanităţii, pentru a-l omagia şi a-i da cuvântul. În plus, în cadrul unei puneri în scenă scandalos de grotescă, acesta a invitat pe scenă un figurant care juca rolul unui deportat evreu din lagărele de concentrare, pentru a-i înmâna academicianului un premiu. Curtea consideră că această valorizare a negaţionismului, locul central acordat intervenţiei academicianului şi punerea evreilor care au fost victime ale deportărilor într-o poziţie degradantă în raport cu o persoană care le neagă exterminarea, constituie o demonstraţie de ură şi de antisemitism, precum şi o contestare a Holocaustului. Aceasta nu poate să accepte ca exprimarea unei ideologii care contravine valorilor fundamentale ale Convenţiei, astfel cum se prevede în preambulul acesteia, şi anume justiţia şi pacea, să fie asimilate unui spectacol, fie el şi satiric sau provocator, care ar intra sub incidenţa protecţiei art. 10 din Convenţie.
În plus, deşi, până în prezent, art. 17 din Convenţie a fost aplicat, în principiu, în cazul unor afirmaţii explicite şi directe, care nu necesitau nicio interpretare, Curtea este convinsă că o luare de poziţie în mod evident antisemită şi plină de ură, deghizată sub aparenţa unei producţii artistice, este la fel de periculoasă ca şi un atac frontal şi abrupt. Aşadar, aceasta nu merită protecţia art. 10 din Convenţie.
Prin urmare, având în vedere că faptele în litigiu au un puternic caracter negaţionist şi antisemit, atât în ceea ce priveşte conţinutul lor, cât şi tonalitatea lor generală, şi, deci, scopul lor, reclamantul încearcă să denatureze vocaţia art. 10, folosindu-se de dreptul său la libertatea de exprimare în scopuri contrare textului şi spiritului Convenţiei şi care, dacă ar fi admise, ar contribui la distrugerea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie.
În consecinţă, în temeiul art. 17 din Convenție, reclamantul nu poate să beneficieze de protecţia art. 10.
Concluzie: inadmisibilă (incompatibilitate ratione materiae).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Apăsaţi aici pentru a accesa Note de informare privind jurisprudenţa (Notes d’information sur la jurisprudence)
Full & Egal Universal Law Academy