Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 24163/09
de Sergiu MOCANU
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 24 august 2010 într-o Cameră constituită din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier Adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 11 mai 2009,
Luînd în consideraţie declaraţiile oficiale cu privire la acceptarea soluţionării amiabile a cazului,
Avînd în vedere dispoziţia de acordare a priorităţii la examinarea cererilor menţionate, conform Regulii 41 din Regulamentul Curţii,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Dl Sergiu Mocanu, este un cetăţean al Republicii Moldova şi Republicii România, născut în 1961, domiciliat în Chişinău. Dînsul a fost reprezentat în faţa Curţii de Dl Ion Dron, avocat cu practică în Chişinău. Guvernul a fost reprezentat de Agentul Guvernamental Dl V. Grosu.
Reclamantul este un politician. Între anii 2004 şi 2007 el a fost Consilierul Preşedintelui Republicii Moldova. După 2007 dînsul a încercat să formeze un partid politic, care ar fi fost în opoziţie cu partidul comuniştilor la guvernămînt. În orice caz, Ministerul Justiţiei a refuzat să-i înregistreze partidul. Proceduri judiciare referitoare la contestarea refuzului înregistrării sunt pendinte în faţa instanţelor naţionale.
Potrivit reclamantului, urmare a criticii aduse faţă de Preşedintele Voronin şi a partidului de guvernămînt, dînsul şi membrii familiei sale au devenit victime represaliilor. La 20 septembrie 2008 doi fii ai reclamantului au fost arestaţi sub acuzaţia de participare la acţiuni violente la o discotecă. Reclamantul şi fii săi au negat acuzaţiile şi au susţinut precum că acţiunile autorităţilor au fost motivate politic. La 25 septembrie 2008, asupra fiilor reclamantului aflaţi în detenţie, a fost aplicat arest la domiciliu. În aceiaşi zi dînşii s-au refugiat pe teritoriul Ambasadei României din Chişinău şi au cerut protecţia în calitatea sa de cetăţeni români. Dînşii se află pe teritoriul ambasadei şi Guvernul Român a refuzat extrădarea lor în Moldova.
La 05 aprilie 2009 au avut loc alegeri geenrale şi partidul cominiştilor care a avut majoritatea de voturi în viitorul Parlament, a obţinut 60 de mandate din numărul total de 101.
La 06 şi 07 aprilie 2009 a demarat un protest împotriva pretinselor alegeri fraudate, care a avut loc în Chişinău. Protestul iniţial a fost paşnic. Oricum, după amiaza zilei de 07 aprilie 2009 unii din protestatari au devenit violenţi. Au avut loc ciocniri violente cu poliţia şi clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost deteriorate prim ploi de pietre aruncate. Un număr mare de colaboratori de poliţie şi protestatari au suferit leziuni. Într-un moment forţele de ordine, esenţialmente mai mici după număr comparativ cu protestatarii, au abandonat aceste două clădiri, fapt care a permis intrarea a sute de oameni în clădiri. Acele persoane au distrus şi jefuit clădirile, incendiind părţi ale edificiului Parlamentului. Două persoane asistate de colaboratorii de poliţie au plasat steagurile Uniunii Europene pe acoperişul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, alături de steagurile Republicii Moldova. Nişte persoane necunoscute au plasat steagul României pe acoperişul acelor două clădiri. În acea noapte aproape 200 de persoane au fost reţinute sub acuzaţia de participare la dezordini în masă. Opoziţia a fost acuzată de tentativa unei lovituri de stat.
Reclamantul a participat paşnic la proteste din 07 aprilie 2009. Atunci cînd mulţimea a intrat în edificiul Preşedinţiei, dînsul, împreună cu un membru al Consiliului Municipal Chişinău, a încercat să calmeze protestatarii. Din conţinutul înregistrării video prezentate de reclamant, dînşii pot fi observaţi că se adresează mulţimii în holul edificiului, folosind un megafon şi îi cheamă să nu se dea provocaţi la violenţe din partea provocatorilor. Dînşii au cerut fiecăruia să evite orice acte de vandalism şi să părăsească clădirea pentru a ţine o demonstraţie paşnică în faţa acesteia. După ce a ţinut spiciul în interiorul edificiului Preşedinţiei, reclamantul a părăsit împrejurimile şi nu a participat într-un nici un mod la acte de violenţe.
La 08 aprilie 2009 Procuratura Generală a iniţiat urmărirea penală împotriva reclamantului sub acuzaţia de tentativă uzurpării puterii de stat. În aceiaşi zi reclamantul a fost reţinut. Ulterior Procuratura Generală a modificat acuzaţiile în fapta de organizare şi conducerea acţiunilor îndreptate spre dezordini în masă şi violenţe.
La 10 aprilie 2009 reclamantul a fost adus în faţa judecătoriei sectorului Buiucani unde un judecător de instrucţie a ordonat arestarea lui preventivă pe un termen de douăzeci şi cinci de zile. Judecătorul a respins demersul reclamantului de ai oferi timp pentru a aduce o dovadă video despre nevinovăţia sa şi a găsit precum că i s-au adus suficiente dovezi pentru a dovedi suspiciunea precum că reclamantul ar fi comis infracţiunea lui imputată. Judecătorul nu a specificat, oricum, ce fel de dovezi erau acestea. Dînsul, de asemenea a găsit precum că reclamantul posedă cetăţenia română şi poate astfel să se sustragă de la urmărirea penală. Judecătorul a respins solicitările reclamantului precum că acesta este de acord să transmită paşaportul său românesc drept garanţie că dînsul nu va părăsi teritoriul ţării. Judecătorul, de asemenea a considerat precum că detenţia reclamantului a fost necesară pentru a permite procurorului să obţină dovezi fără obstrucţionare.
Reclamantul a contestat mandatul de arest în faţa Curţii de Apel Chişinău şi a pledat, inter alia, precum că detenţia sa a fost una fără temei din momentul în care nu există nici o bănuială rezonabilă precum că el ar fi comis infracţiunea imputată.
La 16 aprilie 2009 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului.
La 30 aprilie 2009 judecătoria sectorului Buiucani a ordonat prelungirea arestării reclamantului pentru un termen de alte douăzeci şi cinci de zile. Instanţa a găsit precum că ar fi existat martori care ar putea confirma vinovăţia reclamantului, totuşi instanţa nu s-a referit la nici o declaraţie luată de la aceşti martori. Instanţa, de asemenea, a constatat precum că în cazul eliberării, reclamantul ar putea să se refugieze pe teritoriul Ambasadei României, aşa cum au făcut-o şi fiii acestuia.
Reclamantul a depus recurs împotriva încheierii judecătoreşti şi a susţinut precum că în tot timpul detenţiei sale el nu a fost audiat niciodată şi nu a participat la nici o confruntare cu nici un martor. El a reiterat precum că detenţia sa este motivată politic.
La 07 mai 2009 Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, fără a face referire la oricare temei nou. Arestul reclamantului a continuat pînă la 31 iulie 2009.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns potrivit Articolului 5 § 1 din Convenţie precum că nu a existat o bănuială rezonabilă care să justifice reţinerea şi detenţia sa.
2. El, de asemenea, se plînge în baza Articolului 18 din Convenţie precum că detenţia sa a avut alte scopuri decît acelea prevăzute de Articolul 5 § 1 (c) din Convenţie.
ÎN DREPT
La 19 mai 2010 Curtea a recepţionat următoarea declaraţie din partea Guvernului:
“Subsemnatul, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental în numele Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova acceptă existenţa unei violări a Articolului 5 § 1 din Convenţie în prezenta cauză şi se angajează să achite reclamantului 7 000 EUR (şapte mii euro) cu titlu de prejudiciul moral, şi 3 000 EUR (trei mii euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli în beneficiul lui Sergiu MOCANU pentru a ajunge la reglementarea amiabilă a cauzei sus-menţionate, şi care se află în procedura Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Aceste sume vor fi convertite în lei moldoveneşti la rata de schimb valutar aplicabilă la ziua plăţii, fiind exceptată de orice taxă care poate fi percepută. Sumele vor fi achitate în termen de trei luni de zile din momentul notificării despre decizia adoptată de Curte potrivit Articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii achitării sumei nominalizate în termenul indicat, Guvernul îşi asumă obligaţia de achitare a penalităţilor, calculate începînd de la expirarea termenului de trei luni şi pînă la plata efectivă a sumelor, la o rată egală cu dobînda minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene, plus trei procente. Achitarea sumelor va constitui soluţionarea definitivă a cazului.”
La 19 mai 2010 Curtea a recepţionat următoarea declaraţie semnată de reclamant:
“Subsemnatul, Ion Dron, notez recunoaşterea din partea Guvernului Republicii Moldova a violării Articolului 5 § 1 din Convenţie în prezenta cauză, precum şi intenţia Guvernului de a achita 7 000 EUR (şapte mii euro) cu titlu de prejudiciul moral, şi 3 000 EUR (trei mii euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli în beneficiul lui Sergiu MOCANU pentru a ajunge la reglementarea amiabilă a cauzei sus-menţionate, şi care se află în procedura Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Aceste sume vor fi convertite în lei moldoveneşti la rata de schimb valutar aplicabilă la ziua plăţii, fiind exceptată de orice taxă care poate fi percepută. Sumele vor fi achitate în termen de trei luni de zile din momentul notificării despre decizia adoptată de Curte potrivit Articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii achitării sumei nominalizate în termenul indicat, Guvernul îşi asumă obligaţia de achitare a penalităţilor, calculate începînd de la expirarea termenului de trei luni şi pînă la plata efectivă a sumelor, la o rată egală cu dobînda minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene, plus trei procente. Achitarea sumelor va constitui soluţionarea definitivă a cazului.
Eu accept această propunere şi îmi retrag toate pretenţiile împotriva Moldovei cu privire la circumstanţele şi faptele invocate în prezenta cerere. Eu declar că aceasta va constitui soluţionarea definitivă a cazului.”
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Considerînd cele expuse, este oportun de a radia cauza de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Decide să radieze cererea de pe rol.
Fatoş Aracı Nicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy