Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECTIUNEA A DOUA
DECIZIE
Cererea nr. 66094/12
Piotr MOCIU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeana a Drepturilor omului (SECTIA A DOUA), reunită la 7 Februarie 2017 într-o camera compusă din:
Nebojša Vučinić, Preşedinte,
Valeriu Griţco,
Stéphanie Mourou-Vikström, judecatori,
şi Hasan Bakırcı, Grefier adjunct de secṭie,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 octombrie 2012,
Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent şi observaṭiile prezentate de reclamant,
Deliberând, pronunṭă urmatoarea decizie :
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Piotr Mociu, resortisant al Republicii Moldova, s-a născut în 1954 şi locuiește în Cazaclia. El a fost reprezentat în fața Curţii de către domnul Balan P., avocat care practică în Chişinău.
Guvernul Republicii Moldova (“Guvernul”) a fost reprezentat de către agentul guvernamental domnul Apostol L..
La 3 August 2012, reclamantul a fost reținut fiind suspectat de fraudă.
La 6 August 2012, procurorul a înaintat un demers pentru eliberarea mandatului de arest a reclamantului. În aceiași zi, Judecătoria Comrat a ordonat arestul preventiv al reclamantului pentru un termen de 30 de zile. Ulterior, reclamantul a fost plasat în arest preventiv în Inspectoratul de poliție Comrat. La 7 August 2012, reclamantul a contestat mandatul de arest. La 10 August 2012, s-a plâns în legătura cu faptul că starea sa de sănătate s-a înrăutăţit în timp ce se afla în detenţie preventivă, în legătura cu guta de care suferea de câţiva ani, şi prin urmare a cerut să fie examinat de către un medic.
La 13 August 2012, reclamantul a fost văzut de către un medic reumatolog în celula sa. Medicul nu a făcut nici o constatare care ar susţine plângerile reclamantului şi a recomandat o examinare suplimentară la un spital. Recomandarea medicului nu a fost urmată. După ce a fost examinat de către lucrătorii medicali ai penitenciarului, administratorul penitenciarului a concluzionat că reclamantul este într-o stare corespunzătoare pentru a se afla in detenţie.
La 28 August 2012, Curtea de Apel Cahul a examinat apelul reclamantului cu privire la mandatul de arestare. În şedinţa de judecată, reprezentantul reclamantului a prezentat copiile de pe fişele medicale ale reclamantului, ce confirmau diagnosticul “Gută în stadiu decompensat în fază de acutizare”. Cu toate acestea, Curtea a respins pretenţiile reclamantului cu privire la starea de sănătate ca fiind fără temei, bazându-se pe opinia lucrătorilor medicali ai penitenciarului, conform căreia, reclamatul a putut să primească asistenţă medicală corespunzătoare în detenţie. La cererea procurorului, instanţele au prelungit termenul arestului preventiv de câteva ori.
La 30 Noiembrie 2012, Judecătoria Comrat a dispus arestul la domiciliu al reclamantului. Reclamantul a contestat decizia.
La 10 Decembrie 2012, Curtea de Apel Comrat, a anulat decizia primei instanţe şi a dispus eliberarea reclamatului din detenţie.
Pe durata procesului reclamantul a fost deţinut în două instituţii de detenṭie, şi anume în Inspectoratul de Poliṭie Comrat şi Penitenciarul Cahul. Părţile nu au indicat perioada exactă de detenţie în instituṭiile sus-menţionate.
Capete de plângere
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 al Convenţiei în legatură cu condiţiile precare de detenţie în Inspectoratul de Poliṭie Comrat şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 al Convenţiei referitor la faptul că Curtea de Apel Comrat a examinat apelul împotriva deciziei Judecătoriei Comrat, din 6 August 2012, într-un termen de peste trei săptamâni.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenţie despre faptul că condiţiile de detenție în Inspectoratul de Poliție Comrat constituie tratament inuman şi degradant. Totodată, reclamantul a omis să specifice perioada aflării în instituția respectivă. Nici nu a prezentat detalii referitor la condițiile pe care le-a considerat a fi inadecvate (vezi Ananyev şi alţii c. Rusiei , nr. 42525/08 şi 60800/08, §122, 10 Ianuarie 2012 ). În astfel de circumstanţe Curtea consideră cererea respectivă nefondată şi lipsită de temei, şi, prin urmare, inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Suplimentar, reclamantul s-a plâns că autoritaţile au omis în a-l asigura cu tratamentul medical necesar stării de sănătate. Însă, Curtea atrage atenţia asupra faptului că reclamantul a omis să prezinte dovezi in acest sens, ce ţine de articolul 3, de asemenea. Şi anume, reclamantul nu a prezentat dovezi referitor la necesitatea urgentă a asistenţei medicale. Corespunzător, Curtea decide acest capăt de cerere ca fiind, de asemenea, nefondată, şi, prin urmare, inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenṭiei
Subsecvent, reclamantul s-a plâns referitor l-a examinarea de către Curtea de Apel a apelului împotriva deciziei Judecătoriei Comrat din 6 August 2012, abia la data de 30 August 2012. În opinia sa, întârzierea îndelungată a examinării apelului de către Curtea de Apel, ṭine de încălcarea prevăzută de articolul 5 § 4 al Convenṭiei.
Curtea reiterează că articolul 5 § 4 nu garantează un astfel de drept, precum cel de a ataca deciziile care dispun sau prelungesc detenția, întrucât această prevedere se referă la „procedură”, și nu la „căi de atac”. Intervenția unei singure autorități corespunde articolului 5 § 4 al Convenției, cu condiția că procedura urmată are un caracter judiciar și oferă individului vizat garanții corespunzătoare modului de privare de libertate în cauză (a se vedea Ječius c. Lituaniei, nr. 34578/97, § 100, CEDO 2000-IX, citat în Malai c. Moldovei, nr. 7101/06, § 29, 13 noiembrie 2008). Prin urmare, rezultă că plângerea în cauză este incompatibilă ratione materiae cu prevederile Convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă, în conformitate cu Articolul 35 § 4 al Convenției. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 2 Martie 2017.
Hasan BakırcıNebojša Vučinić
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy