Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 37990/04
depusă de Ion MOSCAL
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 7 aprilie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 23 august 2004,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Moscal, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1949 şi care locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”). La 30 ianuarie 1998, reclamantul a ieşit la pensie, însă Ministerul nu i-a plătit toate restanţele la salariu.
În anul 2000, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare împotriva Ministerului, solicitând obligarea acestuia să-i plătească restanţele. La 2 mai 2000, Judecătoria sectorului Centru a acordat reclamantului 4,673 lei moldoveneşti (MDL), echivalentul a 408 euro (EUR) la acea dată, care urmau a fi plătiţi de către fostul său angajator. Instanţa a mai acordat reclamantului MDL 611 (EUR 53) cu titlu de costuri şi cheltuieli. Hotărârea nu a fost contestată şi a devenit definitivă. Au fost emise două titluri executorii.
La 20 mai 2000, reclamantul a prezentat titlurile executorii Oficiului de Executare Centru.
La 24 aprilie 2003 şi 28 februarie 2005, reclamantul a solicitat repetat Oficiului de Executare să întreprindă măsuri în vederea executării hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lui.
La 15 aprilie 2005, Ministerul a informat reclamantul că nu poate plăti suma acordată prin hotărârea din 2 mai 2000.
La 10 mai 2005, reclamantul a intentat o acţiune împotriva Ministerului, solicitând obligarea acestuia să-i plătească compensaţii pentru prejudiciul material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive din 2 mai 2000.
La 27 iunie 2005, Judecătoria Centru a respins pretenţiile reclamantului ca nefondate. Reclamantul a depus apel împotriva acestei hotărâri.
La 13 iulie 2005, Ministerul a transferat reclamantului suma de MDL 4,673 (EUR 305). Ministerul a informat reclamantul că acesta putea obţine suma de MDL 611 de la contabilitatea Ministerului în orice moment.
La 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului depus împotriva hotărârii din 27 iunie 2005.
La 28 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa într-un termen rezonabil şi prin neoferirea redresării adecvate pentru executarea întârziată.
2. Reclamantul a mai susţinut că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 27 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern un acord de reglementare amiabilă a cauzei încheiat cu reclamantul, care prevedea următoarele:
„1. Guvernul Republicii Moldova se angajează să plătească dlui Ivan Moscal suma de 500 (cinci sute) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
2. Acest acord va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Reclamantul declară pretenţiile satisfăcute şi îşi va retrage cererea nr. 37990/04 Moscal v. Moldova, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi comunicată Guvernului la 16 decembrie 2008.
4. Reclamantul declară că renunţă la orice pretenţii ulterioare împotriva Guvernului Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri, inclusiv orice pretenţii de ordin moral, material sau de altă natură, sau orice alt prejudiciu care ar putea rezulta din hotărârea Judecătoriei Centru din 2 mai 2000.
5. Părţile vor informa Curtea Europeană despre acest acord şi vor solicita scoaterea cererii de pe rol.”
Acordul de reglementare amiabilă a cauzei a fost semnat de către reclamant şi Guvern şi este datat din 27 februarie 2009.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy