Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 37990/04
Ion MOSCAL contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 7 aprilie 2009, într-o
Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 23 august 2004,
Examinînd declaraţiile oficiale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei.
Deliberînd, decide următoarele :
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Moscal, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1949 şi locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei după cum au fost prezentate de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul a fost un angajat al Ministerului Afacerilor Interne (“Ministerul”). La 30 ianuarie 1998 reclamantul a ieşit la pensie, însă Ministerul îi datora restanţe la salariu.
În 2000 reclamantul a iniţiat o acţiune împotriva Ministerului, solicitînd obligarea acestuia de a achita restanţele salariale. La 2 mai 2000 Judecătoria sectorului Centru mun. Chişinău i-a acordat reclamantului 4673 lei (MDL), echivalentul a 408 euro (EUR) la acel moment, care urmau să fie achitaţi de către fostul angajator. De asemenea, i-a acordat reclamantului 611 MDL (53 EUR) pentru costuri şi cheltuieli. Această hotărîre nu a fost contestată şi a rămas definitivă. Au fost eliberate două titluri executorii.
La 20 mai 2000 reclamantul a prezentat titlul executoriu Oficiului de Executare a sectorului Centru.
La 24 aprilie 2003 şi 28 februarie 2005 reclamantul în mod repetat a solicitat Oficiului de Executare să întreprindă măsuri pentru executarea hotărîrii definitive pronunţate în favoarea sa.
La 15 aprilie 2005 Ministerul a informat reclamantul că nu a putut să-i plătească suma acordată prin hotărîrea judecătorească din 2 mai 2000.
La 10 mai 2005 reclamantul a iniţiat o acţiune judecătorească împotriva Ministerului, solicitînd ca acesta să-i plătească o compensaţie pentru prejudiciul material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive din 2 mai 2000.
La 27 iunie 2005 Judecătoria sectorului Centru mun. Chişinău a respins acţiunea reclamantului ca fiind nefondată. Reclamantul a depus apel împotriva acelei decizii.
La 13 iulie 2005 Ministerul a transferat 4673 MDL (305 EUR) în beneficiul reclamantului. Acesta a informat reclamantul că el putea ridica oricînd suma de 611 MDL de la Direcţia contabilitate a Ministerului.
La 22 septembrie 2005 Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului depus împotriva hotărîrii judecătoreşti din 27 iunie 2005.
La 28 decembrie 2005 Curtea Supremă de Justiţie a menţinut decizia Curţii de Apel mun. Chişinău.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plîns în baza articolului 6 § 1 din Convenţie că dreptul de acces la un tribunal a fost încălcat prin omisiunea de a executa într-un termen rezonabil hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa şi de a oferi o remediere adecvată pentru tergiversarea executării hotărîrii judecătoreşti.
2. De asemenea, reclamantul a invocat că prin omisiunea de a executa hotărîrea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa, a fost încălcat dreptul la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 27 februarie 2009 Curtea a primit de la Guvern un acord de reglementare amiabilă încheiat cu reclamantul.
„ 1. Guvernul Republicii Moldova este de acord să achite dlui Ivan Moscal suma de 500 EUR (cinci sute euro) în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente.
2. Modalitatea respectivă va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Reclamantul declară pretenţiile sale satisfăcute şi va retrage cererea nr. 37990/04 Moscal c. Moldovei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi notificată Guvernului la 16 decembrie 2008.
4. Reclamantul declară că pe viitor nu va mai avea pretenţii de ordin moral sau material, fie orice alt prejudiciu care ar rezulta din hotărîrea judecătoriei sectorului Centru mun. Chişinău din 02 mai 2000 către Guvern pe marginea speţei în cauză.
5. Părţile vor informa Curtea Europeană despre existenţa prezentului acord şi vor solicita radierea cauzei de pe rol ”.
Acordul de reglementare amiabilă a fost semnat de reclamant şi de Guvern la 27 februarie 2009.
Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată de către părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, cauza urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy