©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Moullet împotriva Franţei (dec.) – 27521/04
Decizia din 13.09.2007 (Secţia a III-a)
Art. 6
Art. 6 § 2
Prezumţia de nevinovăţie
Abatere disciplinară recunoscută de Conseil d’État în baza unor fapte stabilite de o instanţă penală care a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei: inadmisibilă
În fapt – Reclamantul a fost urmărit penal pentru dare şi luare de mită, înşelăciune şi complicitate la înşelăciune afectând interesele autorităţii municipale unde era angajat ca funcţionar public. Prin două hotărâri succesive, a fost suspendat din funcţie, cu titlu de sancţiune, pe motivul urmăririi penale începute împotriva sa. Camera preliminară (chambre d’accusation) a curţii de apel a dispus încetarea procesului penal, motivând că, pentru faptele de care era acuzat, intervenise prescripţia răspunderii penale de trei ani. Reclamantul a solicitat repunerea sa în funcţie, dar, cum nu a primit niciun răspuns de la primar, a adresat instanţei administrative o cerere pentru anularea deciziei implicite de respingere. Cererea i-a fost respinsă. Reclamantul a atacat hotărârea la Conseil d’Etat, care a anulat hotărârea contestată motivând că suspendarea nu putea fi menţinută ulterior încetării procesului penal. Primarul a dispus, cu titlu de sancţiune disciplinară, pensionarea reclamantului, măsură care a fost anulată de instanţa administrativă. Primarul, în baza concluziilor din hotărârea camerei preliminare a curţii de apel, a dispus din nou pensionarea din oficiu a reclamantului. Acesta a sesizat instanţa administrativă, care a dispus anularea deciziei respective. Printr-o altă hotărâre, instanţa administrativă a anulat refuzurile implicite ale primarului de a-l repune în funcţie pe reclamant şi de a-l repune în drepturi. Reclamantul şi autoritatea locală au declarat apel împotriva celor două hotărâri. Curtea de apel administrativă a conexat cererile. Instanţa a redus suma pe care autoritatea locală a fost obligată să o plătească cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material şi a confirmat suma acordată pentru prejudiciul moral. Ambele părţi au formulat recurs în casaţie. Conseil d’Etat a anulat hotărârea curţii de apel administrative luând în considerare, în special, faptele reţinute de judecătorul de instrucţie.
În drept – Art. 6 § 2: Referitor la eventuala existenţă a unei acuzaţii în materie penală, Curtea constată că înalta instanţă administrativă nu l-a identificat în mod oficial pe reclamant ca fiind autorul unei infracţiuni. Conseil d’Etat s-a limitat la constatarea faptelor materiale – evident, contestate de către reclamant – care rezultau din dosarul înaintat instanţei de fond administrative şi care au fost dezbătute în mod liber şi în contradictoriu, Conseil d’Etat abţinându-se să le dea o încadrare penală. Astfel, în măsura în care deciziile privind încetarea procesului penal pronunţate de judecătorul de instrucţie nu prezintă autoritate de lucru judecat pentru instanţa administrativă, era sarcina acesteia din urmă să evalueze în mod suveran, în speţă, caracterul material al faptelor imputate reclamantului şi caracterul adecvat al sancţiunii aplicate în raport cu faptele, în cadrul dreptului funcţiei publice.. Rezultă astfel că Conseil d’Etat s-a limitat la evaluarea incidenţei faptelor imputate asupra sarcinilor şi obligaţiilor de probitate care îi revin oricărui membru al administraţiei locale. Autorităţile naţionale şi-au menţinut decizia într-un domeniu pur administrativ. Referitor la eventuala existenţă a unei legături între procedura penală şi procedura administrativă în litigiu, Curtea constată că soluţia procedurii penale nu a fost decisivă pentru procedura administrativă deoarece, deşi s-a dispus încetarea procesului penal, exista posibilitatea legală ca reclamantul să fie cercetat în faţa instanţelor disciplinare. Independent de decizia pronunţată la încheierea procedurii penale, procedura administrativă în litigiu, complet autonomă atât în privinţa condiţiilor sale de punere în aplicare, cât şi în privinţa regimului său procedural, nu era aşadar corolarul direct al procedurii din urmă. Astfel, prezenta cauză se deosebeşte de alte cauze în care Curtea a hotărât că procedura în litigiu era corolarul şi complementul procedurii penale şi că i se aplică art. 6 § 2. În concluzie, Curtea consideră că art. 6 § 2 nu este aplicabil în prezenta cauză.
Concluzie: inadmisibilă (inaplicabilă).
Full & Egal Universal Law Academy