Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 38679/05
depusă de Maria MIROŞNICENCO
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 19 mai 2009 în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 9 august 2005,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dna Maria Miroşnicenco, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1951 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dna V. Guţu, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a fost angajat al unei companii de stat („compania”) gestionată de Ministerul Comunicaţiilor şi Transportului. Între 1999 şi 2001, compania şi-a stopat activitatea şi nu a plătit salariul reclamantului.
În anul 2001, reclamantul a intentat o acţiune judiciară împotriva companiei, solicitând plata restanţelor la salariul său. La 17 iunie 2002, Judecătoria sectorului Centru a acordat reclamantului 4,557 lei moldoveneşti (MDL), echivalentul a 348 euro (EUR) la acea dată, care urmau a fi plătiţi de către fostul angajator al acestuia. Hotărârea a devenit definitivă. Au fost emise două titluri executorii.
La 4 decembrie 2002, Judecătoria sectorului Centru a dispus transmiterea unei clădiri ce aparţinea companiei către o altă companie („CFM”) aflată în proprietatea statului, cu scopul de a executa o hotărâre judecătorească pronunţată în favoarea CFM. Reclamantul pretinde că nu a fost informat despre această hotărâre. Recursul lui a fost respins ca nefondat.
În ciuda eforturilor reclamantului de a obţine executarea hotărârii, aceasta nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa.
2. De asemenea, reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 1 aprilie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dnei Maria Miroşnicenco suma de 2,253 (două mii două sute cincizeci şi trei) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea a mai primit următoarea declaraţie semnată de către reclamant:
„Eu, Victoria Guţu, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dnei Maria Miroşnicenco suma de 2,253 (două mii două sute cincizeci şi trei) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Eu accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Eu declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy