Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIUNEA A DOUA
DECIZIE
Cererea nr. 40821/06
Veaceslav MURZACOV şi alţii
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Doua), întrunită la 27 septembrie 2016 într-un Comitet compus din:
Stéphanie Mourou-Vikström, Preşedinte,
Valeriu Griţco,
Georges Ravarani, judecători,
şi Hasan Bakırcı, grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea de mai sus, depusă la 2 octombrie 2006,
Având în vedere declaraţia depusă de Guvernul respondent la 9 martie 2015, prin care solicită Curţii să radieze cererea de pe rol,
Deliberînd, decide după cum urmează:
CIRCUMSTANŢELE ŞI PROCEDURA
Reclamanţii Veaceslav Murzacov, Timofei Şutac şi Vladimir Aga sunt cetăţeni moldoveni, născuţi în anii 1963, 1977 şi, respectiv, 1971, şi locuiesc în Chişinău. Reclamanţii au fost reprezentaţi de Tudor Ciorap, care practică în Chişinău.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl L. Apostol.
Plângerile reclamanţilor în baza articolelor 3 şi 13 ale Convenţiei privind condiţiile necorespunzătoare de detenţie şi lipsa unui remediu efectiv în dreptul naţional au fost comunicate Guvernului. Reclamanţii nu se mai află în detenţie.
La 9 martie 2015 Guvernul a prezentat o declaraţie în vederea soluţionării problemelor ridicate de aceste plângeri. În continuare, acesta a solicitat Curţii să radieze cererea respectivă de pe rol.
Guvernul a recunoscut condiţiile necorespunzătoare de detenţie şi lipsa unui remediu efectiv în sistemul juridic naţional. Acesta s-a oferit să achite fiecărui reclamant suma de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, şi a invitat Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie. Sumele vor fi convertite în moneda Statului respondent conform ratei de schimb aplicabile la data efectuării plăţii, şi vor fi achitate în decurs de trei luni de la data notificării deciziei Curţii. În cazul în care aceste sume nu se vor achita în decursul perioadei menţionate de trei luni, Guvernul își asumă obligația să achite, din momentul expirării acestei perioade şi până la momentul transferului efectiv, dobânda simplă, la o rată egală cu rata minimă de împrumut aplicabilă de Banca Centrală Europeană în această perioadă, plus trei procente.
Achitarea va constitui soluţionarea definitivă a cauzelor.
Reclamanţii nu au comentat conținutul declaraţiei.
ÎN DREPT
Curtea notează că articolul 37 din Convenţie prevede că, la orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanţele generează una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale alineatului 1 al acestui Articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să radieze o cerere de pe rol, în special dacă:
“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
În fine, articolul 37 § 1 include menţiunea că:
“Totuşi, curtea continuă examinarea cererii, dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o impune.”
De asemenea, Curtea notează că, în baza unor împrejurări concrete, aceasta poate radia de pe rol o cerere sau o parte din aceasta, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei, în baza unei declaraţii unilaterale a unui Guvern respondent, chiar dacă reclamantul dorea continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina cu atenţie declaraţia, în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turciei [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2004‑III, şi Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Având în vedere natura admiterilor incluse în declaraţia unilaterală a Guvernului din 9 martie 2015, dar şi lipsa plângerilor reclamanţilor în baza articolului 41 din Convenţie şi a comentariilor privind declaraţia unilaterală de mai sus, Curtea nu consideră necesară examinarea sumelor oferite de Guvern în această privinţă în circumstanţele prezentei cauze. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării prezentei cereri în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei.
Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și Protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).
În lumina celor de mai sus, este oportună radierea de pe rol a cauzei respective.
Din aceste motive, Curtea, în mod unanim,
Ia act de condiţiile declaraţiei Guvernului respondent în baza articolelor 3 şi 13 ale Convenţiei şi de modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor menţionate în aceasta,
Decide să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei.
Redactată în limba engleză şi notificată în scris la 20 octombrie 2016.
Hasan BakırcıStéphanie Mourou-Vikström
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy