Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIUNEA A DOUA
DECIZIE
Cererea nr. 11726/09
Leonid NICOLSCHI şi Anna NICOLSCHI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Doua), întrunită la 27 septembrie 2016 în Camera compusă din:
Işıl Karakaş, Preşedinte,
Julia Laffranque,
Nebojša Vučinić,
Valeriu Griţco,
Ksenija Turković,
Jon Fridrik Kjølbro,
Stéphanie Mourou-Vikström, judecători,
şi Hasan Bakırcı, grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea de mai sus, depusă la 9 februarie 2009,
Având în vedere observaţiile depuse de Guvernul respondent,
După deliberare, decide după cum urmează:
CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Reclamanţii, dl Leonid Nicolschi şi dna Anna Nicolschi, sunt cetăţeni moldoveni din Glodeni. În luna august 2015 dna Anna Nicolschi a decedat.
2. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl L. Apostol.
3. Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de către părţi, se rezumă la următoarele.
4. Prezenta cauză se referă la circumstanţele privind decesul fiului în vârstă de 29 ani al reclamanţilor, Ruslan Nicolschi, la 5 iunie 2006.
5. La sfârşitul lunii mai 2006 fiul reclamanţilor, care anterior a fost condamnat penal, a devenit suspect într-o cauză penală referitoare la furtul dintr-un magazin. Fiind obligat să raporteze poliţiei, el a refuzat să facă aceasta.
6. Fiul reclamanţilor a fost sancţionat pentru comiterea contravenţiei administrative de neprezentare în faţa poliţiei atunci când era obligat să o facă, fiindu-i aplicat arest administrativ pentru trei zile. El a fost arestat la 1 iunie 2006. Potrivit documentelor medicale din dosarul cauzei, la 2 iunie 2006 fiul reclamantaţilor a invocat ameţeli şi dureri de cap. Medicul care l-a consultat i-a prescris medicamente pentru starea sa. La 4 iunie 2006, în ultima zi din arestul său, el a început să se comporte într-un mod ciudat; a început să halucineze şi să vorbească incoerent. El a fost consultat de un medic şi apoi luat cu ambulanţa la un spital psihiatric, la aproximativ ora 14:35, după ce perioada sa de arest a încetat în mod oficial. Medicul a observat din dosarul fiului reclamanţilor că acesta suferea de sevraj.
7. Potrivit documentelor medicale de la spitalul psihiatric, fiul reclamanţilor suferea de hepatită cronică, HIV, tuberculoză miliară a ficatului şi splinei, şi alcoolism cronic. De asemenea, acesta era în stare de remisiune după dependenţa de opium. Comportamentul său era descris ca fiind specific unei persoane cu tulburări mintale. El era agresiv cu medicii; el ar fi scuipat şi înjurat şi n-ar fi permis nimănui să-l atingă. La 5 iunie 2006 la aproximativ ora 16:30 fiul reclamanţilor a început să tremure. El a devenit şi mai violent, iar starea sa de delir s-a acutizat. Acestuia i-au fost administrate sedative, în urma cărora s-a calmat. Totuşi, la ora 17:05 acesta a devenit palid şi nu a mai reacţionat la stimulii exteriori, iar respiraţia sa a devenit superficială. Un medic specialist în îngrijire critică a fost chemat imediat, fiul reclamanţilor primind masaj la inimă şi terapie intensivă. Cu toate acestea, încercările de a-l resuscita au eşuat, şi la ora 17:25 acesta a fost declarat mort.
8. La 6 iunie 2006 a fost efectuată autopsia corpului fiului reclamanţilor. Medicii au stabilit că pe corpul acestuia nu erau semne de violenţă şi că moartea sa a survenit ca urmare a encefalopatiei Wernicke, stare cauzată de abuzul de alcool. Examinând istoricul medical al fiului reclamanţilor, medicii au stabilit că în luna decembrie 2005 acesta a fost spitalizat, având aceleaşi simptome. De asemenea, medicii au concluzionat că boala a debutat extrem de rapid şi că, în rezultatul bolilor grave de care suferea fiul reclamanţilor, un şir de organe au încetat să mai funcţioneze, cauzându-i moartea. În ce priveşte echimozele pe care reclamanţii le-ar fi văzut pe spatele fiului lor, medicii au concluzionat că acestea nu erau echimoze, ci hipostază cadaverică. Totodată, medicii au concluzionat că era necesar ca fiului reclamanţilor să-i fi fost prescrisă o detoxifiere intensivă urgentă; totuşi, ei nu au putut stabili dacă o astfel de procedură i-ar fi salvat viaţa acestuia, date fiind circumstanţele cauzei.
9. La o dată nespecificată Procuratura Glodeni a intentat urmărirea penală privind circumstanţele în care fiul reclamanţilor a decedat. În timpul investigaţiei, primul reclamant a declarat că acesta a vorbit cu fiul său pe 4 iunie 2006, pe drum de la staţia de poliţie spre spital, şi fiul lui i-a spus că a fost maltratat de poliţie. În special, i-a spus acestuia că poliţiştii l-au supus şocurilor electrice, fiind bătut şi primind lovituri în cap şi în inimă. De asemenea, primul reclamant a declarat că a văzut leziuni pe cadavrul fiului său.
10. Iubita fiului reclamanţilor le-a spus anchetatorilor că s-a întâlnit cu primul reclamant la 4 iunie 2006 şi acesta i-a spus că fiul său era dus la spital, deoarece era bolnav. Primul reclamant nu i-a spus nimic despre presupusa bătaie.
11. De asemenea, anchetatorii au interogat toţi codeţinuţii fiului reclamanţilor. Din cei 14 codeţinuţi, doar unul a declarat că în timpul unei seri a văzut un poliţist lovindu-l pe fiul reclamanţilor de două sau trei ori pe spate cu un baston, când acesta a început să strige că voia să plece acasă. După aceasta, victima a plecat la culcare. Totuşi, această afirmaţie nu a fost confirmată nici de ceilalţi codeţinuţi, nici de constatările medicilor de la spitalul psihiatric sau de medicii care au efectuat autopsia. De asemenea, anchetatorii au audiat medicul din ambulanţă care a examinat fiul reclamanţilor pe data de 4 iunie 2006, înainte de a-l lua la spital. El a declarat că nu a văzut nicio urmă vizibilă de violenţă pe corpul fiului reclamanţilor, iar acesta din urmă nu s-a plâns de supunerea la rele tratamente în timp ce era transportat spre spital.
12. La 31 ianuarie 2008 Procuratura Glodeni a decis să înceteze urmărirea penală privind circumstanţele în care fiul reclamanţilor a decedat, invocând cauzele naturale care au pricinuit moartea sa. În baza expertizelor medico-legale şi declaraţiilor martorilor, procuratura a exclus posibilitatea aplicării oricărei forţe fizice asupra acestuia. De asemenea, procuratura a examinat dacă fiul reclamanţilor a primit asistenţa medicală corespunzătoare la spitalul psihiatric din Bălţi, concluzionând că, cu toate că era mai potrivit ca acesta să fi fost internat la terapie intensivă, ţinând cont de starea sa şi de viteza cu care sănătatea sa se deteriora, aceasta nu ar fi garantat supravieţuirea lui. În orice caz, acest aspect nu a fost considerat ca fiind o chestiune ce ar atrage răspunderea penală.
13. La 18 februarie 2008 reclamanţii şi avocatul acestora au fost informaţi în mod oficial despre decizia menţionată.
14. La 1 august 2008 reclamanţii au contestat, invocând, inter alia, că fiul acestora era sănătos şi că niciodată nu a suferit de vreo boală menţionată în decizia Procuraturii. Mai mult, ei au susţinut că au văzut semne de maltratare pe cadavrul acestuia.
15. La 5 august 2008 procurorul ierarhic superior de la Procuratura Glodeni a respins apelul reclamanţilor ca fiind neîntemeiat. Reclamanţii au contestat la judecătorul de instrucţie, care la 27 noiembrie 2008 a respins apelul acestora.
PLÂNGERI
16. Reclamanţii s-au plâns, în baza articolului 2 al Convenţiei, că statul era responsabil de moartea fiului lor şi că autorităţile naţionale nu au investigat în mod eficient circumstanţele respective. De asemenea, ei s-au plâns că fiul acestora nu a primit tratament medical corespunzător care să-i fi salvat viaţa.
ÎN DREPT
17. Curtea notează că Anna Nicolschi a decedat în luna august 2015 şi nu a fost depusă nicio cerere privind continuarea examinării cauzei în numele ei. În aceste circumstanţe, Curtea concluzionează că, în sensul Articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei, nu se justifică continuarea examinării cererii, în partea în care a fost
depusă de Anna Nicolschi. În plus, Curtea nu găseşte nici un motiv de natură generală, după cum este definit în Articolul 37 § 1 in fine, care ar necesita examinarea acestei părţi a cererii în baza acestui Articol. Prin urmare, decide să radieze de pe rol cererea, în partea în care a fost depusă de către Anna Nicolschi.
18. În ce priveşte restul cererii, Curtea notează că Guvernul a înaintat două obiecţii privind admisibilitatea, şi anume acesta a invocat că reclamantul nu a observat regula celor şase luni atunci când a depus cererea sa la Curte, şi că nu au fost epuizate remediile naţionale. Din moment ce cauza este, în orice caz, inadmisibilă din motivele prezentate mai jos, Curtea nu consideră necesar de a se pronunţa cu privire la aceste obiecţii.
19. Curtea notează că probele în cauza înaintată în faţa acesteia nu susţin afirmaţiile reclamantului precum că fiul său a decedat ca urmare a maltratării de către poliţie. Într-adevăr, toate raporturile medicale indică faptul că corpul fiului reclamantului nu purta nicio urmă de violenţă. Echimozele pe care reclamantul a pretins că le-a văzut pe corpul fiului său erau, potrivit documentelor medicale, hipostază cadaverică. Mai mult, aproape toţi martorii colegi de celulă ai fiului reclamantului au declarat că nu au văzut ca fiul reclamantului să fi fost maltratat. Doar un singur martor a declarat că a văzut fiul reclamantului fiind lovit de câteva ori pe spate cu un baston. Totuşi, anchetatorii nu au oferit vreo pondere declaraţiilor acestui martor, întrucât nu a fost depistată nicio urmă de lovitură pe spatele fiului reclamantului.
20. Rezultatele autopsiei indică faptul că fiul reclamantului a decedat din cauze naturale, iar reclamantul nu a prezentat nicio dovadă contrară.
21. De asemenea, anchetatorii au cercetat dacă medicii din spitalul psihiatric au fost de vină pentru neacordarea asistenţei medicale corespunzătoare fiului reclamantului. Ei au ajuns la concluzia că ar fi fost preferabil ca acesta să fie internat la terapie intensivă. Totuşi, ţinând cont de starea lui şi de viteza cu care sănătatea i se deteriora, aceasta nu i-ar fi garantat supravieţuirea. Anchetatorii au concluzionat că comportamentul medicilor în acest caz nu au întrunit nici un element al răspunderii penale.
22. Curtea reiterează că, în cazurile care ridică aspecte bazate pe Articolul 2 al Convenţiei în contextul pretinsului malpraxis medical, aceasta a susţinut că, în cazul în care dreptul la viaţă sau integritate personală nu este încălcat în mod intenţionat, obligaţiile pozitive impuse de Articolul 2 de a stabili un sistem judiciar eficient nu necesită neapărat dispunerea unui remediu de drept penal în orice situaţie. În domeniul specific al neglijenţei medicale, obligaţia poate fi de asemenea îndeplinită, dacă, spre exemplu, sistemul juridic oferă victimelor un remediu în instanţele civile, independent sau în conexiune cu un remediu în instanţele penale, permiţând stabilirea oricărei răspunderi a medicilor în cauză şi oricare reparaţie civilă corespunzătoare, precum obligarea de plată a despăgubirilor şi publicarea hotărârii (a se vedea Calvelli şi Ciglio c. Italiei [MC], nr. 32967/96, § 51, ECHR 2002‑I; Vo c. Franţei [MC], nr. 53924/00, §§ 90, CEDO 2004‑VIII; şi Byrzykowski c. Poloniei, nr. 11562/05, § 105, 27 iunie 2006).
23. În prezenta cauză, Curtea notează că fiul reclamantului nu mai era în custodie în momentul morţii sale. De asemenea, notează că reclamantul avea posibilitatea de a iniţia o acţiune civilă în ce priveşte comportamentul medicilor de la spitalul psihiatric din Bălţi, şi că reclamantul nu a făcut aceasta. În aceste
circumstanţe, nu se poate concluziona că Statul nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale pozitive în legătură cu acest aspect.
24. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că nimic din dosarele cauzei nu întemeiază acuzaţiile reclamantului privind responsabilitatea Statului pentru decesul fiului său şi ineficiența anchetei conduse de autorităţile Statului. Mai mult, după cum s-a invocat mai sus, plângerea reclamantului referitoare la faptul neacordării asistenţei medicale corespunzătoare fiului reclamantului este de asemenea neîntemeiată. Prin urmare, cererea este în mod vădit neîntemeiată şi inadmisibilă în sensul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din acest motive, Curtea, în mod unanim:
Decide să radieze de pe rol cererea depusă de Anna Nicolschi;
Declară restul cererii ca fiind inadmisibil.
Redactată în limba engleză şi notificată în scris la 20 octombrie 2016.
Hasan BakırcıIşıl Karakaş
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy