Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 19261/05
depusă de Ion NEDELCOV
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 27 ianuarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 17 mai 2005,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate ca răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Nedelcov, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1933 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl R. Zadoinov, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul era membru al unei asociaţii pomicole şi, în calitatea sa de membru, a deţinut un lot de teren pe care cultiva legume şi fructe pentru necesităţile familiei sale.
La o dată nespecificată, din motive necunoscute Curţii, reclamantul a fost exclus din asociaţie. Potrivit statutului asociaţiei, litigiile dintre asociaţie şi membrii acesteia urmau a fi soluţionate de către Consiliul municipal Chişinău.
Reclamantul a depus o cerere la Consiliul municipal Chişinău şi a contestat decizia asociaţiei; cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă pe motive procedurale.
Reclamantul a contestat decizia Consiliului municipal şi, la 19 mai 2004, a obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Consiliul municipal a fost obligat să examineze fondul cererii sale. La 1 iunie 2004, a fost emis un titlu executoriu, iar hotărârea judecătorească a fost executată la 27 aprilie 2005, când Consiliul municipal a examinat fondul cererii reclamantului şi a adoptat o decizie în favoarea reclamantului.
Reclamantul a primit decizia Consiliului municipal prin poştă la 19 septembrie 2005.
Reclamantul nu a informat Curtea despre executarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea sa, iar Curtea a aflat despre acest fapt abia din observaţiile Guvernului.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la justiţie ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătoreşti din 19 mai 2004.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns de executarea întârziată a hotărârii din 19 mai 2004. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenţiei, partea relevantă a căruia prevede următoarele:
Articolul 6 § 1:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... într-un termen rezonabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Guvernul a susţinut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată înainte ca reclamantul să depună cererea sa la Curte, el nu mai poate pretinde că este victimă a violării Convenţiei.
Reclamantul a confirmat faptul că hotărârea judecătorească din 19 mai 2004 a fost executată la 27 aprilie 2005, dar a susţinut că a aflat despre acest lucru abia la 19 septembrie 2005, când a primit o scrisoare de la Consiliul municipal. În opinia sa, perioada de executare a durat între 19 mai 2004 şi 19 septembrie 2005.
Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantului a devenit executorie la 1 iunie 2004 şi a fost executată la 27 aprilie 2005, adică peste mai puţin de unsprezece luni după ce hotărârea a devenit executorie. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu, Timofeyev v. Russia, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi faptul că hotărârea judecătorească a fost în întregime executată de Consiliul municipal Chişinău într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un „termen rezonabil”. Faptul că reclamantul nu s-a interesat de procedura de executare prin consultarea publicaţiei oficiale a consiliului municipal sau prin solicitarea informaţiei direct de la Consiliul municipal în perioada aprilie – septembrie 2005 nu poate fi imputat autorităţilor de stat responsabile de executarea hotărârilor judecătoreşti. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi consideraţi ca cerând o diligenţă specială şi o executare mai rapidă, Curtea constată că cererea nu relevă vreo aparenţă de violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei (a se vedea, de exemplu, Osoian v. Moldova (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).
Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy