©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Secţia a treia
DECIZIE
Cererea nr. 28699/09
Stana NEGHEA împotriva României şi 6 alte cereri
(a se vedea lista anexată)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 11 septembrie 2012 într-o cameră compusă din Alvina Gyulumyan, preşedinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:
În fapt
1. Reclamanţii au domiciliul în România şi sunt cetăţeni români, cu excepţia reclamantului în cauza nr. 33426/07, care este cetăţean german. Amănunte privind numele reclamanţilor şi alte detalii se găsesc în tabelul anexat.
A. Circumstanţele cauzelor
2. Faptele cauzelor, aşa cum au fost expuse de reclamanţi, se pot rezuma după cum urmează.
3. Reclamanţii au fost angajaţi ca ingineri proiectanţi sau tehnici în diferite institute de proiectare; în această calitate, reclamanţii pretind că au primit o parte semnificativă a salariului lunar sub forma plăţii în „acord global”, un tip de retribuţie legat de performanţă prevăzut de Legea nr. 57/1974 (a se vedea infra dreptul şi practica interne relevante).
4. Cererile prezente se referă, în esenţă, la calculul pensiilor reclamanţilor conform Legii nr. 19/2000 care reglementează sistemul public de pensii, şi anume dacă veniturile prin „acord global” ar trebui să fie luat în considerare pentru calcularea pensiilor acestora.
5. Pe baza documentelor eliberate de foştii angajatori, care atestă structura şi componenţa veniturilor realizate, reclamanţii au solicitat autorităţilor competente să le recalculeze pensiile pentru a lua în considerare o parte din venitul obţinut prin „acord global”. Aceştia au susţinut că venitul obţinut prin „acord global” ar trebui luat în considerare la calcularea pensiilor întrucât a avut un caracter permanent, în sensul pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, angajatorii plătindu-le contribuţiile obligatorii de asigurări sociale în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, în vigoare la momentul în care reclamanţii erau angajaţi; în plus, excluderea unor astfel de venituri de la calcularea pensiilor acestora încalcă principiul contributivităţii, astfel cum este consacrat în special prin art. 2 din Legea nr. 19/2000. Au susţinut că această a doua abordare a fost urmată de alte instanţe, care au admis cereri identice ale foştilor lor colegi
6. Autorităţile competente au respins cererile reclamanţilor, decizii menţinute de instanţele de apel prin hotărâri definitive, reţinând că veniturile respective sunt excluse în mod expres din calculul pensiei în temeiul pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 (a se vedea infra).
B. Dreptul şi practica interne relevante
7. Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, abrogată la 12 iulie 2000, se citesc după cum urmează:
Art. 8
„În scopul asigurării unei cât mai strânse legături între munca depusă şi retribuirea ei, se pot aplica [...] formele de retribuire în acord sau cu bucata [...].”
Art. 9
„Elementele sistemului de retribuire a muncii sunt următoarele:
(a) retribuţia tarifară, care constituie partea principală a retribuţiei totale [...].”
Art. 12
„(1) Formele de retribuire sunt următoarele:
(A) în acord sau cu bucata, când retribuţia cuvenită rezultă din înmulţirea tarifului pe unitatea de produs [...] cu numărul produselor [...]. În funcţie de condiţiile concrete [...] se pot aplica următoarele variante ale acordului:
- acord direct, când retribuţia, stabilită pe baza de tarife pe unitatea de produs sau pe lucrare, este direct proporţională cu cantitatea de produse, lucrări sau alte unităţi fizice executate; [...]
- acord global, când o formaţie de lucru [...] îşi asumă pe baza unui contract încheiat cu unitatea [...] obligaţia executării într-un anumit termen a unui produs complet [...] Sumele corespunzătoare valorii lucrărilor executate lunar se plătesc [... ]”.
Art. 117
„În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global [...]”.
8. Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, abrogată la 1 aprilie 2001, se citesc după cum urmează:
Art. 10
„(1) Retribuţia tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media [...] din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate [...].”
9. Dispoziţiile relevante ale Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat se citesc după cum urmează:
Art. 1
„Unităţile socialist de stat [...] sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat [...]”.
10. Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, abrogată la 1 ianuarie 2011, se citesc după cum urmează:
Art. 2
{0>“The public pension system is organized on the following principles:„Sistemul public de pensii se organizează având ca principii de bază:
[...]
(e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor plătite.”
Art. 18
„(1) În sistemul public sunt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii; [...]”.
Art. 164
„(1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile [...]
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare [...]”
11. Dispoziţiile relevante ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, abrogată la 1 ianuarie 2011, se citesc după cum urmează:
Art. 4
„(2) Sporurile, indemnizaţii şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare [...] au făcut parte din baza de calcul a pensiilor [...] sunt cele prezentate în anexa [...]”
Anexa privind sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare [...] care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual
„V. Sporuri cu caracter permanent [...]
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă [...]”
„VI. Adeverinţele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: [...]
- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
- perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat [...]
Menţiune: Nu sunt luat în calcul la stabilirea punctajului anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor [...]:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata [...]”
12. Dispoziţiile legale relevante care reglementează recursul în interesul legii, ca mecanism de unificare a interpretării unui text juridic în litigiu, se regăsesc la art. 329-330 C. proc. civ.; interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor legale în cauză este obligatorie pentru toate instanţele interne odată ce decizia extinsă a Înaltei Curţi se publică în Monitorul Oficial.
Decizia pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii nu poate modifica rezultatul cauzelor deja pronunţate.
La 18 august 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs în interesul legii, apreciind că nu există un punct de vedere unitar cu privire stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obţinute în „acord global”, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii. În acelaşi timp, Înalta Curte a fost sesizată cu o cerere identică de către Curtea de Apel Craiova.
La 16 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, reţinând următoarele:
Ansamblul dispoziţiilor cuprinse în art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi în O.U.G. nr. 4/2005 stabileşte care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
Astfel, în privinţa perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) sunt incidente dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obţinute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.
Pe de altă parte, în privinţa recalculării drepturilor la pensie, O.U.G nr. 4/2005 prevede la pct. VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Prin urmare, este evident că textele de lege enunţate, fiind clare şi lipsite de echivoc, nu suntem în prezenţa unei ambiguităţi de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, iar dispoziţiile art. 329 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.”
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
13. La 6 iulie 2011, Procurorul General a formulat un nou recurs în interesul legii, solicitând o interpretare unitară a aceloraşi prevederi legale referitoare la plăţile „în acord global” efectuate în temeiul Legii nr. 57/1974. S-a afirmat că, în ciuda faptului că recursul precedent în interesul legii, formulat în 2009, a fost respins în măsura în care dispoziţiile legale au fost considerate lipsite de ambiguitate (a se vedea supra), instanţele interne au continuat să interpreteze şi să aplice în mod diferit textele de lege contestate.
14. De această dată, recursul a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 17 octombrie 2011. Înalta Curte a considerat că plata în „acord global”, ca formă de salarizare în acea perioadă, ar trebui să fie inclusă în calculul pensiilor, cu condiţia ca astfel de drepturi salariale suplimentare să fi fost incluse în salariul de bază brut, iar contribuţiile sociale aferente să fi fost plătite la bugetul de stat. Înalta Curte a reţinut că prevederile incluse în anexa VI la O.U.G. nr. 4/2005, care excludeau de la calculul pensiilor retribuirea în acord, nu erau aplicabile, în măsura în care acestea contraziceau principiile enunţate de Legea nr. 19/2000, care avea o poziţie mai înaltă în ierarhia normativă.
În motivarea sa, publicată în Monitorul Oficial la 22 noiembrie 2011, Înalta Curte a considerat că
„Problema dacă s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Astfel, interpretarea general obligatorie care ar contura [...] înţelesul [...] legii are ca obiect [...] interpretarea considerată ca necesară faţă de sensul îndoielnic sau obscur al legii.
Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanţelor judecătoreşti învestite cu o anumită cauză”.
Capete de cerere
15. Reclamanţii se plâng că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din convenţie, având în vedere soluţiile divergente ale instanţelor interne în cauze identice în ceea ce priveşte plata în „acord global” şi luarea ei în considerare la calculul pensiilor. Hotărârile prezentate de reclamanţi în fundamentarea existenţei unei jurisprudenţe divergente în materie sunt enumerate în tabelul anexat. Reclamanţii susţin că hotărârile respective, pronunţate între 2007 şi 2011, confirmă existenţa unei profunde şi persistente divergențe în jurisprudența curților de apel din întreaga țară.
16. Aceştia se mai plâng că soluţiile divergente, care admiteau sau, dimpotrivă, cum este în cazul reclamanţilor, respingeau pretenţii identice cu privire la calculul pensiilor, au deschis totodată calea discriminării, încălcând art. 14 din convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie.
17. Reclamanţii se plâng totodată în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1, considerat separat şi coroborat cu art. 14 din convenţie, că deciziile favorabile obţinute în situaţii similare de alte persoane pensionate sau foşti colegi le-au creat aşteptări legitime la un tratament similar şi, astfel, că vor beneficia de mărirea pensiilor.
În drept
18. Având în vedere contextul similar de fapt şi de drept, Curtea decide că cererile trebuie să fie conexate.
A. Art. 6 § 1 din Convenţie, considerat separat şi coroborat cu art. 14
19. Reclamanţii au pretins că dreptul lor la un proces echitabil a fost încălcat de instanţele interne, care au interpretat greşit legea aplicabilă şi au respins cererile acestora, discriminându-i astfel în raport cu alţi pensionari, ale căror pretenţii similare fuseseră admise de alte instanţe din ţară. Art. 6 şi art. 14 din convenţie, în măsura relevanţei, se citesc după cum urmează:
Art. 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]”
Art. 14
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de [prezenta] convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
20. Curtea reiterează de la bun început că nu este sarcina sa să se substituie instanţelor interne. Autorităţile naţionale, în special instanţele, au rolul să soluţioneze problemele de interpretare a legislaţiei interne, Curtea urmând a verifica dacă efectele unei astfel de interpretări sunt compatibile cu convenţia, cu excepţia cazurilor de evident arbitrariu, când Curtea poate pune la îndoială interpretarea dreptului intern de către instanţele interne [a se vedea Nejdet Şahin şi Perihan Şahin împotriva Turciei (MC), nr. 13279/05, par. 49–50, 20 octombrie 2011].
Posibilitatea unui conflict între hotărârile judecătoreşti reprezintă o caracteristică inerentă a oricărui sistem juridic care se bazează pe o reţea de instanţe de fond şi de recurs, cu autoritate asupra razei lor de competenţă teritorială. Astfel de divergenţe pot apărea şi în cadrul aceleiaşi instanţe. Însă, în sine, faptul nu poate fi considerat drept unul contrar convenţiei, întrucât divergenţe în abordare pot apărea la nivelul instanţelor ca parte a procesului interpretării dispoziţiilor legale concomitent cu adaptarea lor la situaţia concretă. Aceste divergenţe pot fi tolerate atunci când sistemul juridic intern este capabil să le facă faţă (a se vedea, printre multe alte autorităţi, Albu şi alţii împotriva României, cererea nr. 34796/09 şi alte 63 cereri, pct. 34-38, 10 mai 2012). Concomitent, faptul de a trata diferit două litigii nu poate fi considerat ca dând naştere unei jurisprudenţe conflictuale, atunci când se justifică prin diferenţa dintre situaţiile de fapt în discuţie (a se vedea Nejdet Şahin şi Perihan Şahin împotriva Turciei, citată anterior, pct. 61).
21. Revenind la prezentele cauze, Curtea reţine, în primul rând, că reclamanţii sunt pensionari care, în urma modificării legislaţiei relevante, au cerut ca o parte din veniturile lor permanente, câştigate de-a lungul carierei profesionale, să fie luate în considerare la calculul pensiilor, alături de salariul de bază.
Reclamanţii au susţinut că, la nivel naţional, în timp ce unele din curţile de apel sau complete ale curţilor de apel au hotărât că astfel de plăţi nu ar trebui să fie incluse în procesul de recalculare a pensiei, alte curţi de apel sau alte complete din cadrul aceloraşi curţi de apel au considerat că veniturile din „acord global” ar trebui să fie luate în considerare şi, astfel, pensiile au fost majorate. Această situaţie a început în 2007 şi a continuat până în momentul pronunţării celui de-al doilea recurs în interesul legii, respectiv la 17 octombrie 2011.
22. Curtea observă că, la nivel naţional, casele de pensii au hotărât în mod constant că astfel de venituri nu ar trebui să fie luate în considerare la recalcularea pensiilor. Mai mult, Curtea reţine că problema în litigiu nu a fost determinată de existenţa unor prevederi legale ambigue, ci mai degrabă prin aplicarea legislației relevante pentru circumstanţele individuale ale fiecărei cauze (a se vedea supra, pct. 14).
23. În consecinţă, Curtea consideră că problema juridică ridicată de prezenta cauză nu se referă la o jurisprudenţă conflictuală în sine, ci mai degrabă la o situaţie în care instanţele interne au pus în aplicare o dispoziţie clară a legii, aplicând-o unor cauze în care circumstanţele de fapt erau diferite [a se vedea, mutatis mutandis, Erol Uçar împotriva Turciei (dec.), nr. 12960/05, 29 septembrie 2009].
În acest context, Curtea observă, de asemenea existenţa celor două recursuri în interesul legii (a se vedea supra, pct. 12-14), formulate pentru a unifica interpretarea textelor juridice în litigiu în prezentele cauze; în timp ce primul recurs în interesul legii a fost respins, deoarece textele juridice contestate au fost considerate de cea mai înaltă instanţă ca lipsite de ambiguitate, ca urmare a persistenţei unor hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti din întreaga ţară, în cazuri similare, cel de-al doilea recurs a fost admis, doi ani mai târziu. Înalta Curte a considerat că diferitele interpretări ale instanţelor au rezultat nu din existenţa unor dispoziţii legale obscure, ci din modul în care aceste instanţe aplică legislaţia în raport cu circumstanţele individuale ale cauzelor aflate pe rolul lor.
24. Curtea reţine că, într-un domeniu atât de important şi de complex precum securitatea socială, modificările frecvente legislative pot duce la o abordare oarecum incoerentă. Totuşi, în prezentele cauze, reclamanţii nu au invocat o incertitudine juridică generală rezultată dintr-o legislaţie incoerentă (a se vedea, pe de altă parte, Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, nr. 30767/05 şi 33800/06, pct. 221, 12 octombrie 2010). Reclamanţii s-au limitat să se plângă cu privire la modul în care au fost instrumentate cauzele lor de către instanţele interne în aplicarea dispoziţiilor legale relevante.
Deşi este adevărat că situaţia invocată a persistat aproximativ patru ani, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în acest interval de timp, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat două hotărâri ulterioare în materie, reliefând de fiecare dată faptul că problema determinantă nu era legea în sine, ci mai degrabă modul în care fiecare instanţă a apreciat faptele în fiecare caz şi a aplicat pe cale de consecinţă legea în vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, Curtea constată că cea mai înaltă instanţă din România a reacţionat în mod adecvat, oferind orientări lipsite de echivoc instanţelor interne în soluţionarea cererilor individuale aflate pe rolul lor (a se vedea, de asemenea, Albu şi alţii împotriva României, citată anterior, pct. 38).
25. Mai mult, Curtea reţine că toţi reclamanţii din prezentele cauze au beneficiat de proceduri contradictorii, în cadrul cărora au avut posibilitatea de a prezenta probele pe care le considerau necesare, argumentele lor fiind examinate corespunzător de instanţele de judecată. Totodată, concluziile instanţelor şi interpretarea dată legislaţiei relevante nu pot fi considerate în mod vădit arbitrare sau nerezonabile.
Din această perspectivă şi având în vedere cele menţionate anterior, Curtea consideră că capătul de cerere al reclamanţilor cu privire la o jurisprudenţă divergentă este în mod vădit nefondat şi trebuie respins ca inadmisibil în temeiul art. 35 § 3 şi al art. 35 § 4 din convenţie.
26. Din motivele menţionate anterior, Curtea consideră că, de asemenea, capătul de cerere întemeiat pe art. 14 este, de asemenea, în mod vădit nefondat şi trebuie respins în conformitate cu prevederile art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din convenţie.
B. Cu privire la alte pretinse încălcări
27. Reclamanţii au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 şi al art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie (a se vedea supra, pct. 11-12).
28. După examinarea celorlalte capete de cerere ale reclamanţilor, Curtea consideră că, în lumina elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi libertăţilor stabilite în convenţie sau în protocoalele sale.
Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondat şi trebuie respinse în temeiul art. 35 § 3 lit. a) şi al art. 35 § 4 din convenţie.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să conexeze cererile;
Declară cererile inadmisibile.
MarialenaTsirliAlvina Gyulumyan
Grefier adjunctPreşedinte
Anexă
Nr.
Cererea nr.
Introdusă la
Reclamant
Data naşterii
Domiciliul
Reprezentat de
Hotărâre definitivă, număr intern al dosarului
Jurisprudenţă divergentă invocată de reclamanţi
28699/09
27/05/2009
Stana NEGHEA
13/04/1926
Craiova
Manuela GORNOVICEANU
Curtea de Apel Craiova,
28 noiembrie 2008, dosarul nr. 9645/63/2008
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova la 22 octombrie 2008, 13 noiembrie 2008, 4 decembrie 2008, 12, 25 şi 26 martie 2009
2.
43171/09
04/08/2009
Ioana DOCA
13/09/1933
Craiova
-
Curtea de Apel Craiova,
13 martie 2009,
dosarul nr. 9619/63/2008
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova la 22 octombrie 2008, 4 decembrie 2008 şi 15 iunie 2009
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti la 30 mai 2007, de Curtea de Apel Cluj la 23 aprilie 2008 şi de Curtea de Apel Alba Iulia la 11 septembrie 2008
3.
22179/10
12/04/2010
Petru ZMEU
11/06/1943
Focşani
-
Curtea de Apel Galaţi,
20 octombrie 2009, dosarul nr. 900/91/2009
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti la 27 mai, 23 şi 24 iunie 2009
4.
33426/10
01/06/2010
Frantz KRIEGER FALCUSAN
06/01/1944
Arad
-
Curtea de Apel Timişoara, 28 aprilie 2010, dosarul nr. 638/108/2009
Hotărârile Curţii de Apel Timişoara din 24 februarie 2009 şi 27 noiembrie 2009; hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 8 noiembrie 2007 şi de Tribunalul Bucureşti la 21 ianuarie 2010
5.
38839/10
30/06/2010
Nicolae ROŞIANU
18/11/1943
Craiova
Paraschiva ROŞIANU
Curtea de Apel Craiova,
16 februarie 2010, dosarul nr. 9395/63/2009
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova la 22 octombrie 2008, 14 mai 2009 şi 24 februarie 2010
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti la 30 mai 2007, de Curtea de Apel Cluj la 23 aprilie 2008 şi de Curtea de Apel Alba Iulia la 11 septembrie 2008
6.
1734/11
20/12/2010
Francisca POPA
27/02/1939
Braşov
Mihai CARAPCEA
Curtea de Apel Braşov,
5 iulie 2010, dosarul nr. 149/62/2010
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Braşov la 23 februarie, 27 mai şi 22 octombrie 2010
7.
23818/11
01/04/2011
Margareta POPESCU
10/03/1943
Iaşi
Curtea de Apel Iaşi,
1 octombrie 2010, dosarul nr. 8558/99/2009
Hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Iaşi la 18 iunie 2008, 17 martie 2009, 30 iunie 2009, 13 şi 27 octombrie 2009, 22 februarie 2011, şi de Curtea de Apel Braşov la 16 septembrie 2010
Full & Egal Universal Law Academy