Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 41790/02
depusă de Claudia NESTOR
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 27 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 12 noiembrie 2002,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dna Claudia Nestor, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1952 şi care locuieşte în Străşeni. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Nagacevschi, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1999, reclamantul a fost învinuit de săvârşirea unui furt, însă, la 12 aprilie 2000, Curtea de Apel l-a achitat.
Reclamantul a intentat o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor (Ministerul), solicitând compensaţii pentru prejudiciul material şi moral cauzat de urmărirea lui penală ilegală.
La 15 septembrie 2000, Judecătoria sectorului Străşeni a decis în favoarea lui şi i-a acordat 1,149 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 106.91 euro (EUR) la acea dată) cu titlu de compensaţii pentru prejudiciul material şi MDL 50,000 (EUR 4,652.42 la acea dată) cu titlu de compensaţii pentru prejudiciul moral. Ambele părţi au depus apel.
La 13 decembrie 2000, Tribunalul Chişinău a admis în parte apelul reclamantului şi a majorat până la MDL 75,000 (EUR 6,903.6 la acea dată) compensaţia acordată cu titlu de prejudiciu moral, cu menţinerea compensaţiei acordate cu titlu de prejudiciu material. Recursul Ministerului a fost respins prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel din 20 martie 2001.
În perioada anilor 2001-2002, reclamantul a adresat executorului judecătoresc şi Ministerului Justiţiei câteva cereri privind executarea deciziei din 20 martie 2001, însă fără succes.
La 4 aprilie 2002, la cererea Ministerului, adjunctul Procurorului General a depus recurs în anulare la decizia irevocabilă din 20 martie 2001.
La 19 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare al Procurorului şi a casat decizia sus-menţionată. Curtea Supremă a adoptat o nouă hotărâre prin care a redus compensaţia acordată cu titlu de prejudiciu moral până la MDL 5,000 (EUR 381.41 la acea dată).
La 14 aprilie 2003, hotărârea judecătorească din 19 iunie 2002 a fost executată.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile a Curţii de Apel din 20 martie 2001.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii judecătoreşti irevocabile din 20 martie 2001 în urma recursului în anulare depus de adjunctul Procurorului General.
În final, reclamantul a susţinut că judecarea recursului în anulare de către Curtea Supremă de Justiţie la 19 iunie 2002 a fost inechitabilă, deoarece a avut loc violarea principiului „egalităţii armelor”.
ÎN DREPT
La 5 martie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 2 martie 2007, părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curţii o copie a acordului, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenţie şi şi-a asumat obligaţia să-i plătească, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 9,100 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului. Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
La 6 martie 2007, şi reclamantul a informat Curtea despre semnarea de către părţi a acordului de reglementare amiabilă a cauzei în condiţiile sus-menţionate şi că el nu mai dorea să menţină cererea.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, aşa cum aceasta este definită prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy