ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
din 9 noiembrie 2016 ( *1 )
„Acțiune în anulare — Produse fitosanitare — Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2069 — Autorizare a substanței de bază bicarbonat de sodiu — Lipsa afectării directe — Inadmisibilitate”
În cauza T‑746/15,
Biofa AG, cu sediul în Münsingen (Germania), reprezentată inițial de C. Stallberg și de S. Knoblich, ulterior de C. Stallberg, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de P. Ondrůšek, de G. von Rintelen și de F. Moro, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2069 al Comisiei din 17 noiembrie 2015 de autorizare a substanței de bază bicarbonat de sodiu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2015, L 301, p. 42),
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compusă, la momentul deliberărilor, din domnul S. Gervasoni, îndeplinind funcția de președinte, domnul L. Madise și domnul Z. Csehi (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1
Reclamanta, Biofa AG, este o societate care produce și comercializează produse fitosanitare și care este titulara unei autorizații de comercializare a unui produs fungicid pe bază de bicarbonat de potasiu, VitiSan.
2
Bicarbonatul de potasiu este o „substanță activă”, enumerată în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO 2011, L 153, p. 1).
3
La solicitarea Agenției pentru protecția mediului din Danemarca, Comisia Europeană a adoptat, la 17 noiembrie 2015, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2069 de autorizare a substanței de bază bicarbonat de sodiu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2015, L 301, p. 42, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
4
După ce a primit de la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) un raport tehnic privind substanța în discuție, Comisia, prin intermediul regulamentului atacat, a aprobat bicarbonatul de sodiu ca „substanță de bază” în sensul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).
5
Bicarbonatul de sodiu este prezent pe piață ca aditiv alimentar în sensul Regulamentului (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți (JO 2011, L 295, p. 178). Astfel, aprobarea acestei substanțe ca „substanță de bază” permite ca acest produs, care este utilizat în mod frecvent și în scopurile cele mai variate, să poată fi utilizat de asemenea în scopuri fitosanitare.
Procedura și concluziile părților
6
Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 decembrie 2015, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
7
Printr‑un înscris separat, depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a formulat o cerere de măsuri provizorii. Această cerere a fost respinsă prin Ordonanța președintelui Tribunalului din 18 ianuarie 2016 și s‑a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
8
Printr‑un înscris separat depus la grefa Tribunalului la 5 februarie 2016, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Reclamanta a depus observațiile sale cu privire la această excepție la 31 martie 2016.
9
Printr‑un înscris depus la grefa Tribunalului la 7 aprilie 2016, Regatul Danemarcei a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei.
10
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea regulamentului atacat;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
11
Comisia solicită Tribunalului:
—
declararea inadmisibilității acțiunii;
—
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
12
În observațiile sale privind excepția de inadmisibilitate, reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea admisibilității acțiunii;
—
cu titlu subsidiar, unirea excepției de inadmisibilitate cu fondul.
În drept
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
13
În temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, la cererea uneia dintre părți, Tribunalul poate să se pronunțe asupra inadmisibilității fără a intra în dezbaterea fondului. În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit pe baza înscrisurilor din dosar și decide să se pronunțe fără continuarea procedurii și fără a fi necesar să se unească excepția de inadmisibilitate cu fondul.
14
Comisia invocă două cauze de inadmisibilitate, prima întemeiată pe lipsa afectării directe a reclamantei, iar a doua pe lipsa interesului acesteia de a exercita acțiunea.
Este necesar să se analizeze mai întâi prima cauză de inadmisibilitate invocată de Comisie.
15
Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
În speță, este cert că regulamentul atacat nu era adresat reclamantei, care, așadar, nu este destinatara acestui act. Prin urmare, reclamanta poate formula o acțiune în anulare împotriva regulamentului menționat doar cu condiția ca, pe de o parte, să fie direct afectată de acesta și, pe de altă parte, acesta să o privească individual, în sensul celei de a doua situații prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE sau ca actul atacat să constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul celei de a treia situații prevăzute în cadrul acestei dispoziții.
16
Reclamanta susține că este afectată în mod direct de regulamentul atacat, bazându‑se pe două argumente, primul întemeiat pe articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, iar al doilea pe repercusiunile economice ale regulamentului atacat asupra poziției sale pe piață.
17
Prin intermediul primului argument, reclamanta arată că în raportul tehnic pe care EFSA l‑a furnizat Comisiei în contextul aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază, autoritatea respectivă a utilizat, fără acordul său, rezultatele studiilor depuse de ea în vederea aprobării bicarbonatului de potasiu ca substanță activă. Mai exact, în raportul tehnic în cauză, EFSA ar fi exclus posibilitatea ca bicarbonatul de sodiu să aibă efecte negative asupra albinelor melifere, având în vedere că aceste efecte fuseseră excluse în cazul bicarbonatului de potasiu, în contextul autorizării produsului VitiSan, precum și a unui alt produs.
18
În această privință, reclamanta arată că articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede, în special, că rapoartele referitoare la testele și studiile efectuate cu privire la o substanță activă înregistrată în conformitate cu regulamentul menționat beneficiază de protecția datelor în anumite condiții care ar fi îndeplinite în speță. În special, ea reamintește că această dispoziție precizează că, în cazul în care un raport este protejat, statul membru care l‑a primit nu îl poate folosi în beneficiul altor solicitanți de autorizații pentru produse fitosanitare, cu excepția unor cazuri prevăzute de regulamentul în discuție și care nu sunt relevante în speță.
19
În primul rând, în opinia reclamantei, această dispoziție i‑ar conferi un drept subiectiv care a fost încălcat de Comisie în măsura în care, în contextul aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază, Comisia a utilizat datele reclamantei aferente aprobării bicarbonatului de potasiu ca substanță activă, fără acordul său și înainte de expirarea perioadei de protecție de zece ani de care beneficiază aceste date.
20
În al doilea rând, potrivit reclamantei, faptul că modul de redactare al articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 nu prevede protecția datelor în cadrul procedurii simplificate pentru aprobarea unei substanțe de bază nu se opune acestor concluzii, întrucât, în mod similar unei decizii de autorizare a unei substanțe active, o decizie de aprobare a unei substanțe ca substanță de bază permite unui terț să comercializeze un produs fitosanitar concurent celui al reclamantei. Acest lucru ar fi cu atât mai evident cu cât aprobarea unei substanțe de bază ar avea consecințe mai importante pentru concurență, permițând unui număr nelimitat de persoane să comercializeze această substanță de bază pe teritoriul Uniunii Europene drept produs fitosanitar pe o perioadă nelimitată de timp.
21
În al treilea rând, concluzia reclamantei ar fi confirmată de faptul că articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, care prevede derogări de la anumite articole din regulament, nu menționează articolul 59 alineatul (1) din acest regulament.
22
În al patrulea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului subsidiarității. Potrivit articolului 23 din Regulamentul nr. 1107/2009, regimul special aplicat substanțelor de bază nu ar fi aplicat decât în cazul în care necesitatea utilizării substanțelor în discuție nu este acoperită de produsele fitosanitare deja existente, pentru a evita ca alți operatori de pe piață să obțină un avantaj concurențial în raport cu titularii autorizațiilor, prin introducerea pe piață a produselor fitosanitare care nu necesită autorizație.
23
În această privință, bicarbonatul de sodiu ar fi considerat de Comisie drept o substanță activă a produselor fitosanitare și nu ar exista niciun interes comercial pentru obținerea autorizației pentru această substanță activă, dat fiind că este deja permisă utilizarea acesteia în scopuri fitosanitare în anumite state membre în temeiul dispozițiilor naționale.
24
În plus, aprobarea bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază nu ar fi utilă în scopuri fitosanitare, având în vedere existența unei substanțe active comparabilă sau identică din punct de vedere chimic, în special în ceea ce privește normele de clasificare și de etichetare, procesele de fabricație, utilizarea acestora și modul de acțiune fungicidă, astfel cum ar fi confirmat prin raportul tehnic al EFSA și prin documente și publicații internaționale.
25
În al cincilea rând, potrivit reclamantei, în temeiul „principiului priorității”, aprobarea unei substanțe active ar bloca orice cerere pendinte pentru aprobarea aceleiași substanțe ca substanță de bază. Prin urmare, întrucât aceasta ar fi solicitat aprobarea bicarbonatului de sodiu ca substanță activă, aprobarea acesteia din urmă ca substanță de bază ar trebui să fie revocată.
26
Prin intermediul celui de al doilea argument, reclamanta arată că adoptarea regulamentului atacat are repercusiuni economice directe asupra poziției sale pe piață, întrucât bicarbonatul de sodiu, aprobat de Comisie ca substanță de bază, este un substitut pentru produsele fitosanitare pe bază de bicarbonat de potasiu și, prin urmare, intră în concurență cu produsul său VitiSan.
27
Cu titlu introductiv, trebuie reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, afectarea directă a unui particular presupune, în primul rând, ca actul Uniunii atacat să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestui particular și, în al doilea rând, să nu se lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestui act care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, această punere în aplicare având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare [Ordonanța din 6 septembrie 2011, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul European și Consiliul, T‑18/10, EU:T:2011:419, punctul 71, și Hotărârea din 25 octombrie 2011, Microban International și Microban (Europe)/Comisia, T‑262/10, EU:T:2011:623, punctul 27].
28
În speță, este necesar să se arate că primul argument invocat de reclamantă, întemeiat pe articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, nu este de natură să stabilească faptul că reclamanta este afectată în mod direct de regulamentul atacat.
29
Astfel, în raportul tehnic pe care l‑a furnizat Comisiei în cadrul aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază, EFSA a menționat, în mod foarte generic, rezultatele studiilor prezentate de reclamantă pentru aprobarea bicarbonatului de potasiu ca substanță activă. În raportul tehnic menționat anterior, EFSA a exclus faptul că bicarbonatul de sodiu ar putea avea efecte negative asupra albinelor melifere, având în vedere că aceste efecte fuseseră excluse în cazul bicarbonatului de potasiu în contextul autorizării VitiSan, precum și a unui alt produs.
30
Or, articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede că protecția datelor de care beneficiază un solicitant al unei autorizații de introducere pe piață sau de utilizare a unui produs fitosanitar care conține o substanță activă, care a prezentat un raport privind testele și studiile efectuate cu privire la această substanță interzice statului membru care a primit acest raport să îl folosească în beneficiul altor solicitanți de autorizații, cu excepția cazurilor prevăzute de regulamentul menționat.
31
Astfel cum rezultă din considerentul (39) al Regulamentului nr. 1107/2009, această dispoziție urmărește să protejeze investițiile majore care au putut fi realizate de solicitantul autorizației care a prezentat raportul în cauză împotriva utilizării acestuia de către un alt solicitant concurent.
32
Așadar, aceasta nu ar putea fi interpretată în sensul că protejează acel solicitant al autorizației în ceea ce privește trimiterile la raportul în cauză făcute de EFSA în contextul aprobării, de către Comisie, a unei substanțe de bază. Astfel, după cum reiese din considerentul (18) al Regulamentului nr. 1107/2009, „[a]numite substanțe care nu sunt utilizate în mod preponderent ca produse fitosanitare se pot dovedi utile pentru protecția plantelor, [chiar dacă] solicitarea unei aprobări poate prezenta, în acest caz, un interes economic limitat”. Astfel, aprobarea unei substanțe ca substanță de bază nu se realizează în interesul unor anumiți solicitanți, ci în interesul tuturor utilizatorilor, și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al protecției prevăzute la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009. De altfel, trebuie remarcat, de asemenea, că, astfel cum reiese din articolul 28 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, aprobarea unei substanțe ca substanță de bază nu permite decât „utilizarea” acestei substanțe în scopuri fitosanitare, iar nu introducerea pe piață a acestei substanțe ca produs fitosanitar, ceea ce confirmă absența interesului economic al unei astfel de aprobări pentru un anumit solicitant.
33
În orice caz, reclamanta nu stabilește sub ce aspect regulamentul atacat, deși are ca obiect numai permiterea utilizării – iar nu introducerea pe piață ‑ a bicarbonatului de sodiu în scopuri fitosanitare, ar putea afecta în mod direct poziția sa, aducând atingere unui eventual drept la protecția comercială a datelor conținute în rapoartele privind testele sau studiile prezentate de reclamantă, pe care aceasta l‑ar invoca în temeiul dispozițiilor articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009.
34
În ceea ce privește cel de al doilea argument invocat de reclamantă, întemeiat pe repercusiunile economice ale regulamentului atacat asupra poziției acesteia pe piață, este necesar să se arate că, în observațiile sale, reclamanta se limitează să invoce, într‑un mod foarte general, posibilitatea unor pierderi cauzate de utilizarea bicarbonatului de sodiu în locul produsului său, VitiSan, fără a prezenta elemente susceptibile să demonstreze că situația sa juridică ar fi afectată în mod direct de regulamentul atacat.
35
Astfel, deși nu se poate exclude că regulamentul atacat ar putea avea repercusiuni asupra posibilităților de comercializare a produsului reclamantei, astfel cum Comisia însăși recunoaște în înscrisurile sale, asemenea consecințe economice care decurg din acest regulament nu privesc situația juridică a reclamantei, ci numai situația sa de fapt (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 aprilie 2015, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia, C‑456/13 P, EU:C:2015:284, punctul 37, și Ordonanța din 6 septembrie 2011, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul European și Consiliul, T‑18/10, EU:T:2011:419, punctul 75).
36
În această privință, simpla împrejurare că un act poate să aibă influență asupra situației materiale a unui reclamant nu este suficientă pentru a putea considera că actul respectiv îl privește direct (Ordonanța din 18 februarie 1998, Comité d’entreprise de la Société française de production și alții/Comisia, T‑189/97, EU:T:1998:38, punctul 48, și Ordonanța din 21 septembrie 2011, Etimine și Etiproducts/ECHA, T‑343/10, EU:T:2011:509, punctul 41; a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 decembrie 1969, Eridania și alții/Comisia, 10/68 și 18/68, EU:C:1969:66, punctul 7).
37
Având în vedere cele ce precedă, trebuie constatat că regulamentul atacat nu produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantei, în sensul că regulamentul menționat se limitează să permită utilizarea, în scopuri fitosanitare, a unui produs diferit de cel care este comercializat de reclamantă. Întrucât prima condiție în ceea ce privește afectarea directă nu este îndeplinită, este necesar să se concluzioneze că regulamentul atacat nu privește în mod direct reclamanta și, prin urmare, ea nu are calitatea de a acționa împotriva acestuia, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la posibila afectare în mod individual a reclamantei în sensul celei de a doua situații prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE și fără să fie necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă regulamentul atacat constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, în sensul celei de a treia situații prevăzute de această dispoziție.
38
În consecință, prima cauză de inadmisibilitate invocată de Comisie trebuie admisă, iar acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, fără a fi necesară examinarea celei de a doua cauze de inadmisibilitate.
Cu privire la cererea de intervenție
39
Conform articolului 144 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, atunci când pârâtul depune o excepție de inadmisibilitate sau de necompetență, prevăzută la articolul 130 alineatul (1), pronunțarea asupra cererii de intervenție nu are loc decât după respingerea excepției sau unirea acesteia cu fondul.
40
În speță, acțiunea fiind respinsă în totalitate, nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție.
Cu privire la cheltuielile de judecată
41
Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura măsurilor provizorii, conform concluziilor formulate de Comisie.
42
Pe de altă parte, în aplicarea articolului 144 alineatul (10) din Regulamentul de procedură, Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
dispune:
1)
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2)
Constată că nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulată de Regatul Danemarcei.
3)
Obligă Biofa AG la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura măsurilor provizorii.
4)
Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.
Luxemburg, 9 noiembrie 2016.
Grefier
E. Coulon
Judecător care îndeplinește funcția de președinte
S. Gervasoni
( *1 ) Limba de procedură:germana.
Top