Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 31413/03
depusă de Lilian OSOIAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 28 februarie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi d-a F. Elens-Passos, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 3 iulie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Lilian Osoian, este cetăţean al Republicii Moldova născut în 1973, care locuieşte la Chişinău.
A.Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.
La 12 noiembrie 2002, reclamantul a depus la Judecătoria sectorului Centru o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”), cerând compensaţii pentru dauna cauzată sănătăţii sale în timpul serviciului.
La 11 februarie 2003, Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului şi a indicat Ministerului să-i plătească acestuia 13,965 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 910.6 euro (EUR) la 11 februarie 2003). Ministerul nu a contestat cu apel această hotărâre şi ea a devenit executorie şi irevocabilă după cincisprezece zile.
La 3 iunie 2003, reclamantul s-a plâns executorului judecătoresc de neexecutarea hotărârii judecătoreşti în favoarea sa. La 17 iunie 2003, executorul judecătoresc l-a informat pe reclamant inter alia că titlul executoriu a fost trimis Ministerului la 13 martie 2003 şi că el nu putea fi executat din cauza lipsei banilor.
La 30 septembrie 2003, reclamantul a depus o nouă cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând compensaţii pentru prejudiciile cauzate de inflaţie în timpul perioadei de neexecutare. În timpul procedurilor, la 5 decembrie 2003, Ministerul s-a conformat hotărârii judecătoreşti din 11 februarie 2003 şi i-a plătit reclamantului MDL 13,965.
La 19 decembrie 2003, Judecătoria Centru a respins acţiunea reclamantului. Ea a constatat inter alia că, deoarece hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului a fost executată, statul nu poate fi supus unei obligaţii suplimentare de a plăti acestuia compensaţii. Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.
La 17 mai 2004, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului. Acesta nu a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie.
B.Dreptul intern relevant
Legislaţia internă relevantă a fost descrisă în hotărârea Curţii în cauza Sîrbu and Others v. Moldova, nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 şi 73973/01, § 12, 15 iunie 2004.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârii din 11 februarie 2003.
Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 11 februarie 2003 i-a încălcat dreptul la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie.
De asemenea, reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti până în decembrie 2003 i-a cauzat pierderi pecuniare suplimentare, care nu au fost compensate de instanţele judecătoreşti naţionale.
ÎN DREPT
1. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 11 februarie 2003. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie. Aceste articole, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... şi într-un termen rezonabil a cauzei sale ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Articolul 1 Protocolul nr. 1:
„1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional ... .”
În observaţiile sale, Guvernul a prezentat o copie a unei dispoziţii de plată către reclamant în sumă de MDL 13,965. El a susţinut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamantul nu poate pretinde că este victimă.
Reclamantul a pretins inter alia că, în timpul perioadei de neexecutare a hotărârii judecătoreşti în favoarea sa, el a acumulat datorii.
Curtea notează că Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului la 11 februarie 2003 şi că hotărârea judecătorească a devenit executorie şi irevocabilă după cincisprezece zile. Ministerul Afacerilor Interne a primit titlul executoriu în timp de o lună de la data hotărârii judecătoreşti şi l-a executat la 5 decembrie 2003, adică nouă luni mai târziu. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la acest subiect (a se vedea, de exemplu, Timofeyev v. Russia, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi faptul că hotărârea judecătorească a fost în întregime executată într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că hotărârea judecătorească a fost executată într-o „perioadă rezonabilă” şi că în această parte nu a existat o ingerinţă în dreptul reclamantului la protecţia proprietăţii. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi consideraţi ca cerând o diligenţă specială şi o executare mai rapidă, Curtea constată că pretenţia nu relevă nicio aparenţă de încălcare a drepturilor şi libertăţilor garantate de articolul 6 şi articolul 1 Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Grishchenko v. Russia (dec.), nr. 75907/01, 8 iulie 2004).
Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă că fiind vădit nefondată, aşa cum prevede articolul 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
2. În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului cu privire la violarea articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a neacordării reclamantului a compensaţiilor pentru prejudiciile cauzate de inflaţie, se notează că reclamantul nu a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva hotărârii judecătoreşti din 17 martie 2004.
Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă pentru neepuizarea căilor de recurs interne, aşa cum prevede articolul 35 § 1 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenţiei; şi
Declară cererea inadmisibilă.
Françoise Elens-PassosNicolas Bratza Grefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy