© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l'Europe/Cour européenne des droits de l'homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l'homme du Conseil de l'Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l'indication de copyright/droits d'auteur à la fin du présent document.
Notă informativă privind jurisprudența Curții nr. 117
Martie 2009
Ould Dah c. Franței - 13113/03
Decizie din 17.3.2009 [Secția a V-a]
Articolul 7
Articolul 7-1
Nullum crimen sine lege
Competența universală a statului contractant de a urmări actele de tortură și de barbarie în pofida legii de amnistie promulgată în statul în care actele au fost comise: inadmisibilă
Reclamantul este un resortisant mauritian. În 1990 și 1991, în timp ce era ofițer de informare în Statul Major, acesta a comis acte de tortură și barbarie față de militarii acuzați de pregătirea unei lovituri de stat. În 1993, a fost adoptată o lege de amnistie pentru membrii forțelor armate și de securitate, autori ai infracțiunilor comise între 1989 și 1992 și relative evenimentelor care au provocat acțiuni armate și acte de violență. Din cauza acestei legi, reclamantul nu și-a făcut griji pentru faptele comise asupra captivilor. În 1999, Federația Internațională a Drepturilor Omului (FIDH) și Liga Drepturilor Omului (LDH) au depus o plângere cu constituirea de parte civilă împotriva reclamantului. Acesta a fost interpelat, acuzat pentru tortură sau acte de barbarie și plasat în detenție provizorie, înainte de a fi eliberat sub control judiciar. Reclamantul a fugit și un mandat de arest a fost emis în privința lui. Camera penală a Curții de Apel a solicitat acuzarea în fața Curții cu Juri. Recursul reclamantului a fost respins. În 2005, Curtea cu Juri a condamnat reclamantul, în acel moment fiind în căutare și după ce a ascultat avocații săi, la zece ani de recluziune criminală pentru, pe de o parte, că a supus intenționat anumite persoane la acte de tortură și de barbarie, și pe de altă parte, pentru că a provocat asemenea fapte asupra altor deținuți prin abuz de autoritate sau prin darea de instrucțiuni militarilor care le-au comis.
Inadmisibilă: Reclamantul nu contestă competența instanțelor franceze, dar se plânge de faptul că acestea au aplicat dreptul francez și nu dreptul mauritian, contrar prevederilor articolului 7. Instanțele franceze beneficiază în anumite cazuri de competență universală, a căror condiții au fost îndeplinite în speță. Nu există nicio îndoială, că respingerea unei legislații în favoarea deciziilor sau legilor adoptate de către statul unde a fost comisă infracțiunea, acționând pentru a-și proteja proprii cetățeni sau acționând sub influența directă sau indirectă a autorilor infracțiunilor în vederea disculpării acestora, aceasta ar paraliza orice exercitare a competenței universale. Ca și Comitetul pentru Drepturile Omului a Națiunilor Unite și a Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Curtea consideră că amnistierea, în general, este incompatibilă cu obligația statelor de a investiga asemenea acte. Se constată că în speță legea de amnistie mauritiană a intervenit nu după adoptarea hotărârii și condamnarea reclamantului, dar pentru a împiedica orice urmărire penală în privința acestuia. Totodată, având în vedere importanța primordială pe care o ocupă interzicerea torturii în toate instrumentele internaționale privind protecția drepturilor omului, nu putem contesta obligația de a urmări asemenea fapte, acordând impunitate autorilor acestora prin adoptarea unei legi de amnistie susceptibilă să fie calificată drept abuzivă sub aspectul dreptului internațional. Curtea observă, în plus, că acesta din urmă nu exclude judecarea unei persoane amnistiate înainte de hotărâre, în statul său de origine de către un alt stat, ceea ce reiese din articolul 17 din Statutul Curții Penale Internaționale. În cele din urmă, o lectură coroborată a articolelor 4 și 7 din Convenția împotriva torturii, permite în mod rezonabil de a conclude asupra competenței nu numai a instanțelor franceze, dar de asemenea și a legii franceze. Legea de amnistie mauritiană nu era, prin urmare, de natură în sine, să împiedice aplicarea legii franceze de către instanțele franceze, sesizate referitor la aceste fapte în temeiul competenței universale. Prin urmare, este necesar să se examineze accesibilitatea și previzibilitatea legii franceze aplicate reclamantului. Asupra acestui punct, la momentul faptelor imputate reclamantului, atât tortura cât și actele de barbarie erau prevăzute în mod expres de Codul Penal. Nu este determinant, în speță, că acestea nu constituiau infracțiuni distincte, dar erau circumstanțe agravante, deoarece acestea puteau fi imputate oricărei persoane care a comis o crimă sau un delict, și constituiau, în temeiul unui text special, elemente suplimentare și distincte de infracțiunea principală, care duceau la aplicarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută pentru infracțiunea principală. În consecință, la momentul în care acestea au fost comise, acțiunile reclamantului constituiau infracțiuni definite cu suficientă accesibilitate și previzibilitate de dreptul francez și dreptul internațional și reclamantul putea, în mod rezonabil, cu ajutorul unei consultații juridice, să prevadă riscul de a fi urmărit și condamnat pentru actele de tortură comise între 1990 și 1991: în mod vădit nefondată.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reprodusă în scop necomercial, cu condiţia ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să utilizaţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l'Europe/Cour européenne des droits de l'homme, 2012
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l'homme sont le français et l'anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l'homme du Conseil de l'Europe (/humanrightstrustftind). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut êfre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l'homme (), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l'a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l'affaire soit cité en entier et s'accompagne de l'indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l'homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l'adresse suivante : publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy