Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 23003/05
depusă de Aurel PĂDUREŢ
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia) statuînd la 4 ianuarie 2012, într-o Cameră compusă din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefierul Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus depusă la 13 februarie 2002,
Examinînd declaraţiile oficiale ale părţilor privind acceptarea reglementării amiabile a cauzei,
Deliberînd, decide următoarele:
PROCEDURA
1. Reclamantul, dl Aurel Pădureţ, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1979 şi locuieşte în Bozieni. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl A. Briceac, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de dl L. Apostol, care acţionează din numele Agentului Guvernamental.
Circumstanţele cauzei
2. Circumstanţele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
1. Fondul cauzei şi detenţia reclamantului
3. La 31 martie 2000 reclamantul a fost maltratat de către doi studenţi ai Academiei de Poliţie, A.R. şi A.P. în biroul nr. 508 din Comisariatul de Poliţie Centru (a se vedea Pădureţ c. Moldovei nr. 33134/03, 5 ianuarie 2010).
4. În cadrul procesului penal împotriva A.R. şi A.P., la 26 septembrie 2001, instanţa de judecată a desfăşurat o şedinţă de judecată. După şedinţă, un ofiţer de poliţie i-a cerut reclamantului să-l urmeze la Comisariatul de poliţie Centru.
5. La Comisariatul de poliţie reclamantul şi reprezentantul său au petrecut aproximativ o oră în biroul nr. 507, care era aproape de biroul nr. 508, în care reclamantul a fost maltratat la 31 martie 2000.
6. La 15.55 reclamantului i s-a cerut să intre în biroul nr. 402 pentru a fi audiat; reprezentantului său nu i-a fost permis să participe. Treizeci de minute mai tîrziu reclamantul i-a comunicat reprezentantului său că el a fost audiat în calitate de martor pe un caz cu privire la un jaf şi că a semnat procesul verbal de audiere a martorului.
7. La 16.45 Comitetul Helsinki din Moldova (CHDOM) a angajat un avocat să îl reprezinte pe reclamant. Reclamantului i-au fost citite drepturile sale în calitate de bănuit pe acelaşi caz în care el a dat declaraţii în calitate de martor.
8. În timpul audierii în biroul nr. 402, A.R. şi A.P. au intrat în repetate rînduri în birou. Audierea reclamantului s-a încheiat la 21.20. Ofiţerul de urmărire penală a decis să reţină reclamantul 72 de ore.
9. La 27 septembrie 2001 CHDOM au întocmit un raport privind evenimentele din ziua anterioară, menţionînd în special, potenţialele conflictele de interese a celor trei ofiţeri de poliţie implicaţi, şi prezenţa dlor A.R. şi A.P.
10. La 29 septembrie 2001 procurorul a solicitat instanţei de judecată să dispună arestarea preventivă a reclamantului. Instanţa de judecată a respins cererea.
11. Reclamantul a depus o cerere de recurs, în care a menţionat că instanţa a omis să soluţioneze plîngerea sa cu privire la reţinerea ilegală. El a fost informat că este, de fapt, bănuit, doar după ce a depus declaraţii în calitate de martor. Prin urmare, el a depus inconştient declaraţii care ar fi putut fi folosite împotriva lui. El a susţinut că adevăratul motiv al reţinerii sale a fost acela de a-i reaminti de teroarea pe care el a trebuit să o îndure în acelaşi Comisariat de poliţie şi să-l convingă să nu continue cu cazul împotriva lui A.R şi A.P.
12. La 29 octombrie 2001 reclamantul a fost supus unui control medical la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, o organizaţie non-guvernamentală finanţată de Uniunea Europeană şi un membru al Adunării Generale a Consiliului Internaţional de Reabilitare a Victimelor Torturii (CIRVT). În urma examinării psihologice a reclamantului, care face parte din controlul medical, s-a stabilit diagnosticul: tulburare de stres post-traumatică; sindromul organic cerebral post-traumatic; disfuncţie vegetativă somatoformă şi sindromul Da Costa. Reclamantul era deprimat, bîntuit de amintirile de maltratare de către poliţie. El avea frică că ar putea fi arestat din nou, în absenţa martorilor şi că ar dispărea, prin urmare, el evita să fie singur şi să iasă din casă neînsoţit. El manifesta sentimente puternice de frică atunci cînd auzea zgomote neaşteptate sau pur şi simplu vedea o persoană în uniformă de poliţie.
13. La 30 octombrie 2001 Tribunalul Chişinău a menţinut încheierea din 29 septembrie 2001. Acea încheiere a devenit definitivă.
14. La 7 noiembrie 2001 Procuratura Generală a informat avocatul reclamantului că în acţiunile reclamantului lipsesc careva probe precum că ar fi săvîrşit vreo infracţiune. Prin urmare, urmărirea penală a fost clasată.
15. Într-o scrisoare din 14 decembrie 2001 Ministerul Afacerilor Interne a informat reclamantul că Comisariatul de poliţie Centru a fost atenţionat asupra necesităţii ridicării în permanenţă a nivelului de cultură profesională a ofiţerilor de poliţie.
2. Procesele judiciare iniţiate de către reclamant
16. La 25 octombrie 2002 reclamantul a depus o acţiune civilă în judecată, solicitînd despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în rezultatul reţinerii şi detenţiei sale ilegale. În cererea sa reclamantul a menţionat în mod repetat majoritatea faptelor menţionate supra şi a invocat articolele 3 şi 5 din Convenţie.
17. La 3 martie 2003 Judecătoria sectorului Centru a adoptat o hotărîre în favoarea reclamantului şi i-a acordat suma de 20050 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 1300 euro (EUR) la acel moment). Instanţa a constatat că reclamantul "a fost reţinut doar trei zile şi nu au survenit careva consecinţe grave".
18. La 4 iunie 2003 Tribunalul Chişinău a anulat parţial hotărîrea instanţei inferioare şi a redus suma prejudiciului acordat la 5050 lei (300 EUR). Reclamantul a depus recurs.
19. La 15 iulie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a informat reclamantul că a omis să achite taxa de stat. Reprezentantul reclamantului a susţinut că legea prevede scutirea de la plata taxei de stat pentru litigiile privind reparaţia prejudiciului cauzat pentru aplicarea ilegală a arestului preventiv. La 8 octombrie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a scos de pe rol recursul reclamantului pe motivul omisiunii de achitare a taxei de stat.
PLÎNGERI
20. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 3 din Convenţie că reţinerea şi detenţia sa l-au făcut să retrăiască experienţele traumatizante ce au avut loc cu un an în urmă în acelaşi Comisariat de poliţie, unde a fost maltratat.
21. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenţie că a fost reţinut în lipsa unei bănuieli rezonabile că ar fi comis o infracţiune. În plus, el a fost reţinut timp de două ore fără nici un temei legal, pînă la schimbarea statutului de martor în bănuit.
22. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 2 din Convenţie că nu a fost informat prompt despre motivele reţinerii sale şi a fost obligat, în calitate de martor, să depună efectiv mărturii auto-denunţătoare pînă la recunoaşterea sa în calitate de bănuit.
23. Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 3 că reţinerea sa nu a fost bazată pe motive relevante şi suficiente.
24. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenţie că instanţele naţionale nu i-au acordat o recompensă suficientă.
25. Mai mult, reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie ca urmare a refuzului Curţii Supreme de Justiţie de a examina recursul său.
26. În final, el s-a plîns în temeiul articolului 8 din Convenţie că a suferit o traumă psihologică în rezultatul retrăirii experienţelor de maltratare în Comisariatul de poliţie.
ÎN DREPT
27. La 18 iulie 2011 Curtea a primit următoarea declaraţie din partea Guvernului:
"Eu, Lilian Apostol, în numele Agentului Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte violarea drepturilor dlui Aurel Pădureţ garantate de articolul 3, articolul 5 § § 1 şi 2 şi articolul 6 din Convenţie şi propune să-i achite suma de 16000 (şaisprezece mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei. "
28. Curtea, de asemenea a primit următoarea declaraţie semnată de reprezentantul reclamantului:
"Eu, Andrei Briceag, reprezentantul reclamantului în acest caz, notez faptul că Guvernul Republicii Moldova este dispus să recunoască încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureţ garantate de articolul 3, articolul 5 § § 1 şi 2 şi articolul 6 din Convenţie şi să-i plătească suma de 16.000 (şaisprezece mii) euro, plus orice taxă care poate fi aplicată, în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii şi va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Consultînd clientul meu, doresc să vă informez că el acceptă propunerea şi îşi retrage toate pretenţiile contra Moldovei în legătură cu faptele care au fost invocate în această cerere. El declară că acest lucru constituie soluţionarea definitivă a cauzei. "
Curtea ţine cont de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie).
Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy