Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 32842/08
depusă de PANILINO S.R.L.
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 11 septembrie 2012 în cadrul unui comitet compus din:
Ineta Ziemele, preşedinte,
Ján Šikuta,
Nona Tsotsoria, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 9 iunie 2008,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
1. Reclamanta, Panilino S.R.L., este o societate cu răspundere limitată înregistrată în Republica Moldova. Partea reclamantă este reprezentată în faţa Curţii de dl V. Gribincea, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său ad interim, dl L. Apostol.
2. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
A. Circumstanţele cauzei
3. La 24 iunie 2005 a fost pronunţată în favoarea societăţii reclamante o hotărâre judecătorească definitivă, care a fost executată in integralitate la 7 iulie 2009.
4. La 27 iulie 2011, societatea reclamantă a introdus împotriva statului o acţiune judecătorească în baza Legii nr.87 (a se vedea paragraful 6 de mai jos). Societatea reclamantă a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 24 iunie 2005. La 12 decembrie 2011, ea a precizat suma pretenţiilor sale. Prima şedinţă de judecată a avut loc la 2 mai 2012, care a rezultat în amânarea şedinţei pentru data de 27 iunie 2012. Însă, şedinţa de judecată nu a avut loc din cauza absenţei judecătorului. Şedinţa a fost din nou amânată pentru 17 octombrie 2012.
5. Având în vedere aceste amânări, societatea reclamantă şi-a exprimat îndoiala în privinţa efectivităţii şi a celerităţii noului recurs.
B. Dreptul intern pertinent
6. La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. La 1 iulie 2011, legea a intrat în vigoare.
Potrivit articolului 4 al legii, instanţele judecătoreşti naţionale judecă în fond cauzele privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin durata excesivă a cauzei sau prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti în cel mult trei luni.
7. Alte prevederi ale acestei legi sunt rezumate în paragrafele 11 şi 12 ale cauzei Manascurta (Manascurta c. République de Moldova (déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).
PLÂNGEREA
8. Fără a invoca Convenţia sau Protocoalele sale, societatea reclamantă s-a plâns în fond de încălcarea articolelor 6 § 1 şi 13 ale Convenţiei pe motivul duratei excesive şi a ineficienţei recursului intern introdus de Legea nr.87.
ÎN DREPT
9. Societatea reclamantă a reclamant ineficienţa recursului introdus prin Legea nr.87, deoarece ea consideră că instanţele judecătoreşti naţionale nu vor să aplice criteriile pentru indemnizaţii stabilite de Curte, iar compensaţiile acordate de instanţele judecătoreşti naţionale sunt net inferioare celor acordate de Curtea de la Strasbourg.
10. Curtea aminteşte că ea s-a pronunţat deja în privinţa noului recurs introdus prin Legea nr.87 şi că a statuat că acesta este efectiv (a se vedea Balan c. Moldova (déc.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012 ; Manascurta c. Moldova (déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).
11. Curtea notează că în speţă procedura angajată de societatea reclamantă în baza Legii nr.87 este pendinte în instanţele de judecată naţionale. Având în vedere constatările Curţii în cauzele Balan şi Manascurta, Curtea notează că este obligaţia reclamanţilor să aştepte epuizarea acestui nou recurs pus la dispoziţia lor de legea internă. Reiese că plângerea reclamantei este prematură şi trebuie respinsă pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în conformitate cu articolul 35 § 1 şi § 4 al Convenţiei.
12. În ceea ce priveşte durata acestei proceduri, Curtea aminteşte că criteriile aplicabile pentru evaluarea duratei procedurilor comune nu trebuie aplicate şi acestei proceduri (a se vedea, Gagliano Giorgi c. Italie, nr. 23563/07, § 69, 6 martie 2012), având în vederea natura recursului instaurat prin Legea nr.87 şi faptul că aceste cauze nu prezintă nicio complexitate. În speţă, ea notează că perioada de 3 luni prevăzută de Legea nr.87 pentru examinarea acţiunilor privind executarea tardivă a hotărârilor judecătoreşti definitive a fost depăşită cu mult.
13. Însă, Curtea notează că procedura instituită de Legea nr.87 este cu totul nouă pentru sistemul judecătoresc moldovenesc, motiv pentru care sunt posibile anumite disfuncţionalităţi în aplicarea ei. Mai mult, ea relevă faptul că după intrarea în vigoare a legii, mai mult de 300 de reclamanţi în faţa Curţii au fost dirijaţi către instanţele judecătoreşti naţionale, iar marea lor majoritate au depus acţiuni la Judecătoria Rîşcani şi la Curtea de Apel Chişinău. Aşadar, sunt previzibile anumite dezechilibre în funcţionarea acestor instanţe de judecată, inclusiv prelungirea termenului pentru examinarea acestor cauze. În orice caz, situaţia din prezenta cauză rămâne izolată, deoarece Curtea nu a fost informată despre existenţa altor cauze similare în care s-au admis întârzieri atât de mari.
14. În asemenea condiţii, întârzierea de un an nu poate fi considerată excesivă în prezenta cauză.
15. Prin urmare, Curtea consideră că plângerea privind durata excesivă a procedurii instituite de Legea nr.87 este vădit nefondată şi trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 § 3 şi § 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Marialena TsirliIneta Ziemele
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy