Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 54396/00
depusă de Lidia PARIŢCHI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 1 martie 2005, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlM. Pellonpää,
DlR. Maruste,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 16 aprilie 1999,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Lidia Pariţchi, este un cetăţean al Republicii Moldova, născută în anul 1922 şi care locuieşte în Bălţi. El a fost reprezentat la Curte de către dna L. Bubulici, avocat din Bălţi.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În iunie 1945, autorităţile sovietice au naţionalizat două case care aparţineau părinţilor reclamantei.
La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie”. Legea a dat dreptul victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietăţile lor confiscate sau naţionalizate.
În anul 1996, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sectorului Bălţi, prin care a solicitat restituirea uneia din casele care au aparţinut părinţilor săi.
La 20 septembrie 1996, Judecătoria sectorului Bălţi a pronunţat o hotărâre în favoarea reclamantei şi a dispus restituirea casei şi evacuarea chiriaşilor.
La 29 mai 1997, Tribunalul municipiului Bălţi a respins apelul înaintat de chiriaşii casei. Deoarece nimeni nu a contestat decizia cu recurs, aceasta a devenit irevocabilă.
Între 1996 şi 2001, reclamantul a înaintat numeroase cereri autorităţilor de stat competente în vederea executării hotărârii irevocabile din 20 septembrie 1996. Cu toate acestea, hotărârea nu a fost executată.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de neexecutarea hotărârii din 20 septembrie 1996.
PROCEDURA
La 18 septembrie 2001, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observaţiile sale scrise pe marginea cererii.
La 23 octombrie 2003, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a acceptat propunerea de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, şi anume achitarea sumei de 205,362 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 13,440 euro (EUR) la acea dată). Guvernul a prezentat Curţii o copie a acordului din 7 octombrie 2003 semnat de către reclamant, avocatul său, Agentul Guvernamental şi Primarul municipiului Bălţi, care prevedea inter alia următoarele:
1. Primăria municipiului Bălţi îşi asumă obligaţia să plătească d-ei Lidia Pariţchi suma de MDL 205,362 în schimbul casei situate pe adresa str. Şmidt 18, asupra căreia reclamantul avea dreptul în temeiul deciziei irevocabile din 29 mai 1997.
2. Dna Lidia Pariţchi îşi va retrage cererea nr. 54396/00 depusă la Curtea Europeană la 16 aprilie 1999 şi comunicată Guvernului Republicii Moldova la 18 septembrie 2001 de îndată ce suma de MDL 205,362 va fi plătită de către Primăria municipiului Bălţi. D-a Lidia Pariţchi declară că nu va mai avea alte pretenţii către Guvern.
Conform unui alt document prezentat de către Guvern, reclamantul a primit banii la 9 octombrie 2003.
Prin scrisorile din 3 noiembrie 2003 şi 5 mai 2004, reclamantul a confirmat că el a semnat acordul din 7 octombrie 2003 şi că a primit suma de bani indicată în acord. În acelaşi timp, el a informat Curtea că nu intenţionează să-şi retragă cererea, deoarece el consideră că Guvernul trebuie să-i compenseze şi prejudiciul moral cauzat lui.
ÎN DREPT
Curtea reaminteşte că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanţele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al articolului respectiv. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curţii să hotărască scoaterea cererii de pe rol:
„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii.”
Articolul 37 § 1 in fine conţine următoarea prevedere:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o cere.”
Curtea notează că reclamantul a fost de acord să soluţioneze pretenţiile sale prin achitarea sumei de MDL 205,362, semnând în acest sens un acord, cu consultarea reprezentantului său. Cu toate acestea, ulterior, el a refuzat să respecte prevederile acordului prin care s-a angajat să-şi retragă cererea de la Curte. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei. Ea este convinsă, ţinând cont de acordul la care s-a ajuns, că respectarea drepturilor omului nu cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, cauza urmează a fi scoasă de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Hotărăşte să scoată cererea de pe rol.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy