Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 49246/06
depusă de Andrei PASTERNAC
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 17 martie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 13 noiembrie 2006,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Andrei Pasternac, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1974 şi care locuieşte în Briceni. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl E. Breazu, avocat din Edineţ. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul este cărăuş care a avut câştig de cauză în instanţele judecătoreşti naţionale într-o cauză privind restituirea bunurilor care au fost confiscate de la el de către Comisariatul de poliţie Edineţ la 22 iunie 1999.
La 06 aprilie 2001, Judecătoria sectorului Briceni a obligat Ministerul Finanţelor să-i restituie reclamantului 19,800 litri de alcool etilic, transportat în 99 de butoaie a câte 200 litri fiecare, sau să-i plătească echivalentul bănesc al acestora, 268,220 lei moldoveneşti (MDL) (18,717 euro (EUR)), precum şi MDL 1,300 (EUR 91) cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Ministerul Finanţelor a depus apel. La 25 iunie 2002, Curtea de Apel Bălţi a casat hotărârea din 6 aprilie 2001 şi a dispus rejudecarea cauzei.
La 19 decembrie 2002, Judecătoria sectorului Briceni a obligat Comisariatul de poliţie Edineţ să restituie bunurile confiscate sau echivalentul bănesc al acestora în suma menţionată mai sus. Această hotărâre nu a fost atacată şi a rămas definitivă.
În ciuda mai multor tentative ale reclamantului de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti definitive, aceasta nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lui de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea lui.
2. Reclamantul a mai pretins că neexecutarea hotărârii a dus la încălcarea dreptului său la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 23 ianuarie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Andrei PASTERNAC suma de 47,881 (patruzeci şi şapte mii opt sute optzeci şi unu) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu, Eugen Breazu, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească lui Andrei PASTERNAC suma de 47,881 (patruzeci şi şapte mii opt sute optzeci şi unu) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy