Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 3003/05
depusă de Dumitru PLEŞCA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 10 iulie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 30 noiembrie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Dumitru Pleşca, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1942 şi care locuieşte la Edineţ. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1951, reclamantul şi familia sa au fost deportaţi de către autorităţile sovietice. Toată averea familiei a fost confiscată de stat.
La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie”. Legea a acordat dreptul victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietăţile lor confiscate sau naţionalizate.
La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat compensaţii pentru proprietatea confiscată de la familia sa. La 10 septembrie 2003, Judecătoria Edineţ i-a acordat 70,000 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 4,570 euro la acea dată). Această hotărâre nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie cincisprezece zile mai târziu.
La 9 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei („Departamentul”) să execute hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea sa. La 20 ianuarie 2004, el a prezentat titlul executoriu Departamentului. La 28 ianuarie 2004, Departamentul a expediat titlul executoriu la Ministerul Finanţelor, care, la 16 martie 2005, l-a expediat la rândul său spre executare Oficiului Edineţ al Departamentului. La 18 martie 2005, Oficiul Edineţ al Departamentului a expediat titlul spre executare înapoi la Ministerul Finanţelor, deoarece a considerat că responsabilă de efectuarea plăţii este Trezoreria Centrală a Ministerului.
La 27 iulie 2005, Judecătoria Edineţ a pronunţat o altă hotărâre în aceeaşi chestiune în procedurile între aceleaşi părţi. Ca şi în cadrul procedurilor judecătoreşti din anul 2003, instanţa a acordat reclamantului aceeaşi sumă (MDL 70,000) în compensaţie pentru proprietatea confiscată de la familia sa. Instanţa nu a casat hotărârea judecătorească din 10 septembrie 2003, care nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 1, 4, 5 şi 6 ale Convenţiei şi a articolelor nespecificate ale Protocoalelor nr. 1 şi nr. 7 la Convenţie, de evenimentele de mai sus.
ÎN DREPT
La 8 şi 29 mai 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate prin care a fost acceptat acordul de reglementare amiabilă a cauzei. Potrivit acestui acord, Guvernul a propus şi reclamantul a acceptat:
„să plătească dlui Dumitru Pleşca 7,600 (şapte mii şase sute) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, acordată cu titlu de prejudiciu material, moral şi orice costuri şi cheltuieli de reprezentare, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii acestei sume, plus orice taxă care ar putea fi percepută. Suma va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării de către Curte despre decizia de radiere adoptată în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană la care vor fi adăugate trei procente. Plata acestei sume va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy