Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 29837/09
de Radu POPA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), întrunită la 14 septembrie 2010, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Avînd în vedere cererea sus-menţionată depusă la 8 iunie 2009,
Avînd în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
Avînd în vedere decizia de a i se oferi prioritate la examinarea cererii conform regulii 4l al Regulamentului Curţii,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Radu Popa, este cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1982 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Zamă, avocat din Chişinău.
La data de 05 aprilie 2009 au avut loc alegerile parlamentare şi Partidul Comunist, care deţinea majoritatea de voturi din Parlamentul precedent, care îşi încetase activitatea, a cîştigat 60 de mandate parlamentare dintr-un total de 101.
Pe 6 şi 7 aprilie 2009 a avut loc un protest în centrul Chişinăului împotriva presupusei fraude electorale. Protestul iniţial era paşnic. Cu toate acestea, în după-amiaza zilei de 7 aprilie 2009 anumiţi protestatari au devenit violenţi. Au avut loc ciocniri cu poliţia şi au fost aruncate pietre în clădirea Parlamentului şi clădirii Preşedinţiei. Un număr însemnat de coloaboratori de poliţie şi protestatari au fost răniţi. Poliţia, dezavantajată numeric de numărul protestatarilor, au abandonat clădirile sus-menţionate, ceea ce a permis mai multor sute de protestatari să intre în clădirile menţionate. Protestatarii au distrus şi au jefuit clădirile, o aripă a clădirii Parlamentului a fost incendiată. Două persoane asistate de poliţie au arborat pe acoperşul Parlamentului şi clădirii Preşedinţiei drapelul Uniunii Europene alăturat de drapelul Republicii Moldova. Persoane necunoscute au arborat drapelul României pe acoperişul uneia dintre clădiri. În aceeaşi noapte aproximativ 200 de persoane au fost reţinute sub acuzaţia de participare la dezordini în masă. Opoziţia a fost acuzată de tentativă de lovitură de stat.
La 23 aprilie 2009, reclamantul a fost arestat fiind învinuit de participare la dezordinile în masă din 7 aprilie 2009.
La 24 aprilie 2009, un judecător de instrucţie de la Judecătoria sectorului Centru a dispus reţinerea reclamantului pentru zece zile. Judecătorul a constatat că a existat o bănuială rezonabilă în faptul că reclamantul ar fi comis infracţiunea imputată şi că e posibil ca acesta să se eschiveze de la răspundere în cazul în care nu va fi plasat în detenţie. Careva precizări cu privire la temeiurile bănuielii nu au fost prezentate.
Reclamantul a contestat în faţa Curţii de Apel Chişinău încheierea judecătorului în ce priveşte arestul său şi a susţinut, inter alia, că detenţia sa a fost neîntemeiată, deoarece nu exista nici o dovadă prin care i se poate imputa infracţiunea. La fel, acesta a susţinut că nu au existat motive să se creadă că el s-ar eschiva de la urmărirea penală, dacă acesta era să fie eliberat pe parcursul procesului.
La 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul depus de reclamant. Instanţa a constatat că a existat o bănuială rezonabilă în ce priveşte implicarea reclamantului în comiterea infracţiunii imputate, însă fără a indica ce fapte anume fundamentează suspiciunile.
La 2 mai 2009, Judecătoria sectorului Centru a prelungit detenţia reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile pe aceleaşi motive ca şi cele din mandatul de arest iniţial. Reclamantul a depus recurs susţinînd că nu a existat nici o bănuială rezonabilă că acesta ar fi comis o infracţiune şi că nu există nici o dovadă în sprijinul acuzaţiei că acesta s-ar fi eschivat de la urmărirea penală. El a susţinut că, nu au existat motive care puteau să justifice detenţia sa.
La 7 mai 2009, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului fără a se baza pe careva motive noi.
La 12 mai 2009, Judecătoria sectorului Centru a prelungit detenţia reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile pe aceleaşi motive ca şi cele din mandatul de arestare iniţial.
Potrivit reclamantului în timpul detenţiei sale el a fost forţat să recunoască acuzaţiile imputate şi a fost ameninţat cu răfuială fizică. El s-a plîns de mai multe ori la Procuratura Generală despre o presiune nejustificată aplicată asupra sa de către ofiţerii de urmărire penală care se ocupau de cazul lui cu scopul de a obţine mărturii incriminatoare împotriva angajatorului logodnicii sale.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plîns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenţiei, că nu exista o bănuială rezonabilă care ar justifica reţinerea şi arestul său.
2. De asemenea, reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 3 al Convenţiei urmare a motivării insuficiente de către instaţele judecătoreşti naţionale a temeiurilor detenţiei sale.
3. Reclamantul s-a mai plîns în temeiul articolului 18 al Convenţiei, că detenţia sa a avut un alt scop decît cel prevăzut la articolul 5 § 1 (c) al Convenţiei.
4. În sfîrşit, reclamantul s-a plîns cu privire la încălcarea dreptului său de a fi prezumat nevinovat.
ÎN DREPT
La 28 iunie 2010, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„ Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 1 al Convenţiei în cazul prezent şi este gata să plătească suma de 6,000 (şase mii Euro) cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli dl-ui Radu POPA în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 4 iunie 2010 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de către reprezentantul reclamantului:
“Eu, Vitalie Zamă, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 1 al Convenţiei în cazul prezent şi este gata să plătească suma de 6,000 (şase mii euro) titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli dl-ui Radu POPA în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
Eu accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Eu declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este justificat de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence Early Nicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy