Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 2454/04
depusă de Tudor POPA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 23 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
D-aP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 9 decembrie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Tudor Popa, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1955 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Iordachi, care a acţionat în numele „Juriştilor pentru Drepturile Omului”, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
În anul 1994, reclamantul a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurări înregistrată în Republica Moldova), potrivit căruia el a plătit o primă de asigurare în schimbul unei pensii viagere. Reclamantul avea dreptul să primească, începând cu 31 iulie 1999, o pensie viageră în mărime de 400 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 90 dolari SUA (USD) la 1 august 1996); totuşi, ASITO a refuzat să plătească, invocând schimbarea ratei dobânzii Băncii Naţionale a Moldovei şi solicitând rezilierea contractului.
La o dată nespecificată în anul 2001, reclamantul a intentat o procedură judiciară civilă împotriva companiei ASITO, cerând plata restanţelor la pensie acumulate până la acea dată şi obligarea companiei să respecte contractul.
La 5 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat ASITO să plătească restanţele la pensie şi să reia executarea contractului.
ASITO a contestat această hotărâre cu apel.
La 17 aprilie 2002, Tribunalul Chişinău a respins apelul, susţinând că contractul din 1994 era conform legii şi valabil şi, astfel, trebuia respectat de către părţi.
ASITO nu a contestat decizia. Astfel, ea a devenit irevocabilă şi executorie.
La o dată nespecificată, Procurorul General a depus la Curtea Supremă de Justiţie un „demers în interesul legii”. Conform Procurorului General, demersul a avut drept scop clarificarea controversei în privinţa acestor contracte şi stabilirea unei practici uniforme pentru toate instanţele de judecată.
La 11 martie 2002, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat o hotărâre prin care a soluţionat litigiul existent între ASITO şi beneficiarii pensiei în favoarea companiei. De asemenea, el a notat că hotărârea nu putea afecta hotărârile deja examinate şi nici părţile din acele procese.
La o dată nespecificată după hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, ASITO a intentat o acţiune judiciară împotriva reclamantului, solicitând rezilierea contractului încheiat în anul 1994.
La 12 februarie 2003, Judecătoria sectorului Ciocana a hotărât în favoarea ASITO şi a reziliat contractul din anul 1994. Ea a invocat aceleaşi argumente ca şi cele menţionate în hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2002.
Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.
La 16 aprilie 2003, Tribunalul Chişinău a respins apelul.
Reclamantul a depus recurs la Curtea de Apel.
La 10 iunie 2003, Curtea de Apel a respins recursul. Hotărârea judecătorească a devenit astfel irevocabilă.
La o dată nespecificată în anul 2005, reclamantul a depus la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de revizuire împotriva hotărârilor judecătoreşti din 12 februarie 2003, 16 aprilie 2003 şi 10 iunie 2003.
La 30 martie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat hotărârile sus-menţionate şi a dispus redeschiderea procedurilor.
Procedurile redeschise au fost finalizate cu hotărârea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 9 iunie 2005, prin care s-a decis în favoarea reclamantului şi s-a respins acţiunea companiei ASITO privind rezilierea contractului din anul 1994.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns de violarea principiului securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea sa; însă aceasta a fost mai târziu lipsită de efect, după hotărârea Plenului Curţii Supreme din 11 martie 2002, când instanţele judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO intentată împotriva lui şi au dispus rezilierea contractului. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 a1 Regulamentului Curţii, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea unei cauze de pe rol în condiţiile art. 37 al Convenţiei. ...”
La 8 septembrie 2007, reclamantul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care au fost finalizate cu hotărârea Curţii de Apel din 9 iunie 2005. Deoarece situaţia a fost remediată prin această hotărâre judecătorească, el a cerut Curţii să scoată cererea de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea constată că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii.
Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează să fie scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy