Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 64785/11
Adrian REPESCU şi Constantin REPESCO
contra Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 25 noiembrie 2014 într-un Comitet compus din:
Dragoljub Popović, preşedinte,
Kristina Pardalos,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus depusă la 30 mai 2011,
Examinînd declaraţia prezentată de către Guvern şi acceptarea clauzelor acesteia de către reclamanţi,
Deliberînd, pronunţă următoarea decizie:
FAPTELE ŞI PROCEDURA
Reclamanţii, dl Adrian Repescu şi dl Constantin Repesco, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care s-au născut în 1979 şi, respectiv, 1987 şi locuiesc în Pîrliţa. Ei au fost reprezentaţi în faţa Curţii de către dl A. Postica, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Chişinău.
Guvernul Republicii Moldova (“Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.
Reclamanţii s-au plîns în temeiul articolului 3 din Convenţie că ei au fost maltrataţi de către poliţişti în timpul deţinerii lor în arest, că nu le-a fost acordată asistenţa medicală necesară şi că investigaţia efectuată în legătură cu plîngerea lor despre rele tratamente nu a fost efectivă. De asemenea, ei s-au plîns în temeiul articolului 13 din Convenţie că nu au dispus de remedii efective la nivel naţional în ceea ce priveşte plîngerile lor invocate în temeiul articolului 3 din Convenţie.
La 23 noiembrie 2012 cauza a fost comunicată Guvernului pîrîrt.
La 5 noiembrie 2013, Curtea a primit următoarea declaraţie de la Guvern:
“...
Guvernul recunoaşte că în prezenta cauză a existat o încălcare a drepturilor reclamanţilor garantate de articolele 3 şi 13 din Convenție, luate separat şi coroborate, ca urmare a relelor tratamente cauzate pe durata aflării acestora în custodia poliţiei, asistenţei medicale inadecvate şi investigaţiei inefective privind aceste alegaţii.
...
Prin urmare, Guvernul ... propune următoarele sume băneşti cu titlu de reparaţie echitabilă: 15000 EUR (cincisprezece mii euro) pentru prejudiciul material şi moral, sumă care urmează a fi achitată fiecărui reclamant; 1500 EUR (o mie cinci sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, sumă care urmează a fi achitată direct în contul reprezentantului reclamanţilor.
Guvernul declară că sumele băneşti susmenţionate propuse pentru despăgubiri, vor fi convertite în lei moldoveneşti la cursul de schimb aplicabil din ziua plăţii şi vor fi scutite de orice taxe aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţie. În cazul neachitării acestor sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă la ele, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 20 ianuarie 2014, Curtea a fost informată de către reprezentantul reclamanţilor, că ei acceptă termenii declaraţiei prezentate de către Guvern.
ÎN DREPT
Curtea ia act de acordul de reglementare amiabilă încheiat între părţi. Curtea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare. Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu prevederile articolului 39 din Convenţie.
Marialena TsirliDragoljub Popović
Grefier adjunctPreședinte
Full & Egal Universal Law Academy