Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 38033/04
depusă de Maria ROIBU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 16 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
DlJ. Casadevall, Preşedinte,
DlG. Bonello,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović,
Dl J. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 30 iulie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dna Maria Roibu, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1929 şi care locuieşte la Cupcini. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl I. Manole şi dl A. Postică, avocaţi din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Familia reclamantului a fost victima represiunilor comuniste din anii 40 ai secolului trecut.
La o dată nespecificată în anul 2002, reclamantul a intentat o acţiune civilă împotriva statului, solicitând compensaţii pentru naţionalizarea ilegală a proprietăţii familiei sale.
Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 20 ianuarie 2003, lui i s-a acordat suma de 17,300 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 1,158 euro (EUR)); totuşi, această hotărâre nu a fost executată decât după comunicarea acestei cauze Guvernului pârât.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa.
ÎN DREPT
La 18 decembrie 2006, părţile au expediat Curţii declaraţii semnate privind acceptarea reglementării amiabile a cauzei, potrivit cărora Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data pronunţării deciziei Curţii de scoatere a cererii de pe rol, suma de EUR 893 cu titlu de compensaţii pentru orice prejudiciu suportat de către reclamant ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa. Părţile au declarat că acordul a constituit reglementarea definitivă a cauzei şi au solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyJosep Casadevall
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy