Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererii nr. 5542/03
depusă de S.A. COMBUSTIBIL SOLID
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 25 octombrie 2005, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlR. Maruste,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DlJ. Borrego Borrego, judecători,
şi dna F. Elens-Passos, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 30 decembrie 2002,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea ei,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, S.A. „Combustibil Solid”, este o companie de naţionalitate din Republica Moldova. Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Vitalie Postolache.
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.
În perioada relevantă, reclamantul era o societate pe acţiuni în care statul deţinea 78 % din acţiuni. Prin hotărârea sa nr. 1061 din 17 noiembrie 1997, Guvernul a obligat reclamantul să achiziţioneze cărbune pentru consiliile locale în scopul distribuirii lui ulterioare săracilor. În acest scop, Guvernul a adoptat hotărârea nr. 1166 din 17 decembrie 1997, prin care a obligat Ministerul Finanţelor să plătească reclamantului suma de 4,000,000 dolari Americani (USD) pentru cărbunele achiziţionat.
Reclamantul a procurat cărbune în valoare de USD 1,314,000. Ministerul Finanţelor a plătit reclamantului doar USD 524,100, însă nu a plătit restul sumei.
În 1999, reclamantul a înaintat o acţiune civilă împotriva Ministerului Finanţelor. Printr-o decizie irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2001, Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească reclamantului USD 709,107.
Reclamantul a obţinut un titlu executoriu, care nu a fost executat de către executorul judecătoresc până la 19 ianuarie 2004.
PRETENŢII
1. Reclamantul pretinde, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că prin neexecutarea hotărârii din 10 mai 2001 a fost încălcat dreptul său la o instanţă, care să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil.
2. Reclamantul pretinde, de asemenea, că, din cauza neexecutării hotărârii din 10 mai 2001, el nu a putut beneficia de bunurile sale şi, astfel, dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie a fost încălcat.
ÎN DREPT
La 13 februarie 2004, Guvernul a informat Curtea că, la 25 decembrie 2003, părţile au semnat un acord amiabil şi că reclamantului i s-au plătit 9,367,920.10 lei moldoveneşti (MDL). Guvernul a prezentat Curţii copia acordului amiabil şi copia dispoziţiei de plată din 19 ianuarie 2004, emisă de Ministerul Finanţelor pe numele reclamantului.
La 26 ianuarie 2004, reclamantul a informat Curtea că Guvernul i-a plătit suma de USD 709,107, că el nu mai doreşte să menţină cererea şi a solicitat scoaterea cererii de pe rolul Curţii.
Curtea ia notă de acordul amiabil încheiat între părţi. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, aşa cum aceasta este definită în Convenţie şi în Protocoalele sale şi nu găseşte motive de politică publică care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În consecinţă, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenţiei şi să radieze cererea de pe rolul Curţii.
Françoise Elens-PassosNicolas Bratza
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy