© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Teodor Papuc în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by Teodor Papuc for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées par Teodor Papuc à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Saure v. Germania (dec.) - 6106/16
Decizia din 19.10.2021 [Secția a III-a]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de a comunica informații
Libertatea de a primi informații
Refuzul de a-i comunica unui jurnalist informații care nu sunt „pregătite și disponibile” despre numărul angajaților și al colaboratorilor Serviciului Federal de Informații și ai organizației predecesoare care au fost afiliați la organizațiile naziste: inadmisibilă
În fapt – Reclamantul, jurnalist al unui cotidian, a solicitat informații privind numărul de angajați și de colaboratori ai Serviciului de Informații Externe și ai organizației sale predecesoare care au fost membri ai partidului Nazist, ai SS, ai Gestapo sau ai „Armatelor Străine Est”.
Serviciul de Informați Externe nu a acceptat solicitarea, pentru că la acea dată nu dispunea de informațiile relevante, care erau în curs de colectare de către o comisie independentă formată din istorici.
În drept – Articolul 10:
Curtea a analizat cazul în lumina circumstanțelor sale particulare și având în vedere cele patru criterii dezvoltate în Magyar Helsinki Bizottság v. Ungaria [MC], care trebuiau întrunite în mod cumulativ: (a) scopul solicitării de informații; (b) natura informațiilor solicitate; (c) rolul reclamantului; și (d) dacă informațiile au fost pregătite și disponibile.
În primul rând, rolul reclamantului de jurnalist era compatibil, fără îndoială, cu câmpul de aplicare a dreptului de a solicita accesul la informațiile deținute de stat.
În al doilea rând, natura informațiilor solicitate a trecut testul interesului public, de vreme ce solicitarea de informații viza o chestiune de interes pentru toată societatea, în special nivelul de penetrare a Serviciului de Informații Externe de angajați cu un trecut nazist în deceniile care au urmat sfârșitului celui de-Al Doilea Război Mondial. Chestiunea ridica întrebări importante și sensibile privind istoria recentă a statului reclamat, care continua să facă obiectul unei dezbateri publice considerabile. Faptul că Serviciul de Informații Externe a desemnat în 2011 o comisie de istorici pentru a studia în mod comprehensiv istoria serviciului de-a lungul mai multor ani, inclusiv în legătură cu chestiunile vizate de solicitarea de informații a reclamantului, consolida concluzia.
Totuși, instituirea comisiei, termenii de referință și publicațiile din anii următori demonstrau, de asemenea, că informațiile solicitate de reclamant nu erau „pregătite și disponibile”. Într-adevăr, așa cum au subliniat tribunalele naționale, comisia independentă formată din istorici, a căror cercetare era în desfășurare la acea dată, a fost instituită pentru că informațiile solicitate de reclamant nu erau disponibile în cadrul Serviciului de Informații Externe. Curtea Administrativă Federală a stabilit că membrii anteriori ai organizațiilor naziste în discuție nu fuseseră înregistrați în mod sistematic. Tribunalele naționale au considerat că scopul solicitării de informații de către reclamant fusese, în mod esențial, ca autoritățile să efectueze cercetări și analize extinse pentru a genera informațiile solicitate. Având în vedere și publicațiile comisiei independente formate din istorici, Curtea nu a găsit niciun motiv să se îndepărteze de aceste constatări și a considerat că situația în care un jurnalist urmărește aflarea unor informații care mai întâi trebuie create prin intermediul unor cercetări și analize comprehensive, și în care nici măcar nu existau toate datele brute (din care să fie generate asemenea informații) în cadrul autorității din cauza lipsei unor registre, era distinctă de cea în care informațiile solicitate existau la autoritate și trebuiau doar compilate pentru a se răspunde la solicitare (Österreichische Vereinigung zur Erhaltung, Stärkung und Schaffung eines wirtschaftlich gesunden land- und forstwirtschaftlichen Grundbesitzes v. Austria). Reiterând că articolul 10 nu impunea obligația de a colecta informații la cererea reclamantului, în special acolo unde trebuia depusă o muncă considerabilă, Curtea a considerat că această idee este aplicabilă a fortiori acolo unde informațiile solicitate nici măcar nu existau la autoritate, ca în acest caz.
Prin urmare, refuzul autorităților de a-i oferi reclamantului informațiile solicitate nu a echivalat cu o cenzurare de facto, nici nu l-a împiedicat să-și exercite rolul de „câine de pază al societății democratice”. În acest sens, în măsura în care dosarele personalului au fost analizate, iar informațiile disponibile au fost puse la dispoziția publicului prin intermediul arhivelor, reclamantul putea accesa o parte din informațiile pe care dorea să le obțină. În acest context, Curtea nu a trebuit să stabilească dacă reclamantul și-a justificat în mod suficient scopul solicitării informațiilor în fața tribunalelor naționale.
În lumina celor de mai sus, cererea reclamantului privind refuzul dat solicitării sale de informații, inclusiv privind lipsa promptitudinii procedurilor respective, era incompatibilă ratione materiae cu articolul 10.
Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae).
(A se vedea și Österreichische Vereinigung zur Erhaltung, Stärkung und Schaffung eines wirtschaftlich gesunden land- und forstwirtschaftlichen Grundbesitzes v. Austria, 39534/07, 28 noiembrie 2013, Rezumat juridic; Magyar Helsinki Bizottság v. Ungaria [MC], 18030/11, 8 noiembrie 2016, Rezumat juridic; Centre for Democracy and the Rule of Law v. Ucraina (dec.), 75865/11, 3 martie 2020, Rezumat juridic; Centre for Democracy and the Rule of Law v. Ucraina, 10090/16, 26 martie 2020, Rezumat juridic)