Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 22235/08
depusă de Elena SCLIFOS
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 12 mai 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 17 aprilie 2008,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dna Elena Sclifos, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1936 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Ş. Urîtu şi A. Briceag, avocaţi din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1996, Primăria municipiului Chişinău a oferit în locaţiune reclamantului subsolul aflat sub apartamentul acestuia pe un termen de cinci ani. În anul 2000, reclamantul a solicitat prelungirea contractului de locaţiune, însă nu a primit vreun răspuns. Reclamantul a continuat să folosească subsolul.
În 2003, reclamantul a solicitat în mod repetat prelungirea contractului de locaţiune, însă a fost informat că, în anul 2002, o companie a cumpărat subsolul de la primărie.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, contestând deciziile primăriei. La 10 iulie 2005, Judecătoria Centru a respins acţiunea depusă de reclamant. Această hotărâre a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău la 9 august 2005. La 21 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare şi a remis cauza spre rejudecare.
La 24 martie 2006, Curtea de Apel Chişinău a constatat că acţiunea reclamantului a fost depusă cu omiterea termenului. La 4 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a casat această hotărâre şi a remis cauza spre rejudecare.
La 1 martie 2007, Curtea de Apel Chişinău a respins pretenţiile reclamantului ca nefondate şi depuse cu omiterea termenului. La 30 mai 2007, Curtea Supremă de Justiţie a casat în parte această hotărâre judecătorească şi a anulat deciziile primăriei, precum şi contractele încheiate cu persoanele terţe cu privire la subsolul disputat. Deoarece compania care iniţial a cumpărat subsolul de la primărie l-a vândut ulterior unor persoane terţe, instanţa a dispus restitutio in integrum, astfel încât toate persoanele terţe implicate trebuiau să restituie sumele de bani pe care le-au primit una de la alta drept plată pentru proprietatea disputată. În final, primăria a fost obligată să plătească reclamantului 500 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a aproximativ 30 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul moral cauzat lui. De asemenea, instanţa de judecată a recunoscut dreptul prioritar al reclamantului la închirierea subsolului de la primărie.
Reclamantul a obţinut un titlu executoriu, care a fost prezentat Primăriei municipiului Chişinău la o dată nespecificată. La 22 februarie 2008, reclamantul s-a interesat de motivele neexecutării hotărârii judecătoreşti.
Deoarece nu a primit un răspuns la această scrisoare, la 4 aprilie 2008, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare noi, solicitând compensarea prejudiciului care i-a fost cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa. Procedura dată este pendinte pe rolul Curţii de Apel Chişinău.
PRETENŢII
1. Reclamantul a pretins, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa a constituit tratament inuman şi degradant.
2. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea sa.
3. Reclamantul a mai pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti a încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
4. În final, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 14 al Convenţiei combinat cu articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de discriminare.
ÎN DREPT
La 18 martie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„...
Părţile la prezentul acord:
luând în considerare că pe rolul Curţii Europene pentru Drepturile Omului se află cererea nr. 22235/08, Sclifos v. Moldova, în care reclamantul a invocat încălcarea drepturilor sale garantate de articolele 3 (...), 6 § 1 (...) ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, precum şi de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi articolul 14 al Convenţiei combinat cu articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti din 30 mai 2007 adoptată de Curtea Supremă de Justiţie;
luând în considerare că la 9 octombrie 2007 Primăria municipiului Chişinău a plătit dnei Elena Sclifos 500 lei moldoveneşti care i-au fost acordaţi acesteia în temeiul hotărârii judecătoreşti din 30 mai 2007;
au convenit asupra următoarelor:
1. Guvernul Republicii Moldova este de acord să plătească dnei Elena Sclifos EUR 1,465 (o mie patru sute şaizeci cinci euro) cu titlu de prejudiciu material şi moral cauzat şi EUR 500 (cinci sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate. Aceste sume vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
2. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Reclamantul declară că toate pretenţiile sale au fost satisfăcute şi că el îşi va retrage cererea nr. 22235/08 Sclifos v. Moldova, depusă la Curtea Europeană şi comunicată Guvernului la 17 noiembrie 2008.
4. Reclamantul declară că nu va mai avea alte pretenţii de ordin material, moral sau de altă natură care ar rezulta din circumstanţele acestei cauze.
5. Părţile vor informa Curtea Europeană despre existenţa acestui acord.”
La 30 martie 2009, Curtea a primit aceeaşi declaraţie semnată de reprezentantul reclamantului, precum şi o scrisoare semnată de reclamant, prin care acesta confirma semnarea acordului şi solicita Curţii scoaterea cererii de pe rolul ei.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy